După fiecare tragedie din sistemul de sănătate românesc ne revoltăm că statul nu a reușit, în 30 de ani, să construiască decât un singur spital, la Mioveni.
A devenit un clișeu deja să constatăm că majoritatea unităților spitalicești din România se află în clădiri de minimum 50-60 de ani, dacă nu chiar de sute de ani, care nu mai corespund standardelor medicale actuale.
După fiecare tragedie din sistemul de sănătate românesc, medici și specialiști ne spun că dramele se vor repeta ba din cauza faptului că instalațiile electrice sunt vechi, ba că circuitele pentru bolnavi nu pot fi organizate corect din cauza modului depășit în care sunt gândite clădirile, ba că nu pot fi eliminate infecțiile nosocomiale că sunt bine ascunse în pereți.
Apoi, de fiecare dată, ca într-un coșmar care se tot repetă, politicienii ne promit că gata, de data aceasta devin responsabili, așa nu se mai poate și, după ce se vor pune în sfârșit pe treabă, vor răsări atât de multe spitale noi că nu vom mai ști unde să le punem.
Probabil că, până la urmă, câteva spitale noi se vor construi. Primele trei regionale sunt într-un stadiu avansat de proiectare, finanțarea există, pot, teoretic, intra în linie dreaptă spre șantier.
Dar vor rezolva câteva construcții noi starea deplorabilă a sistemului de sănătate românesc? Nu, nu vor putea.
Desigur, clădirile vechi ale spitalelor trebuie înlocuite, pentru că în cele mai multe cazuri o modernizare nu mai este posibilă și nici eficientă. Dacă pui un motor de ultimă generație pe o rablă ruginită, nu vei obține performanță, ci doar o rablă ruginită cu un motor nou, care o dezintegrează la viteze mari.
Dar nu e suficient. Degeaba se schimbă clădirile, dacă nu se schimbă mentalitățile. Mentalitatea managerilor de spital, a cadrelor medicale și a pacienților.
Degeaba construim spitale noi dacă singura obsesie a managerilor va fi să fure din achiziția fiecărui aparat, oricât de mic, și a fiecărui medicament, oricât de banal.
Degeaba avem clădiri noi dacă dumnezeii medicinei își vor muta acolo feudele din care medicii profesioniști, care nu vor să se supună lui „domn profesor”, vor fi alungați în străinătate.
Degeaba vom avea saloane impecabile dacă personalul medical nu se va spăla pe mâini sau va ieși până la colț să-și ia un covrig cu halatul și cu pantofii speciali cu care vine apoi la bolnavi.
Degeaba vom avea circuite funcționale în structuri moderne dacă rudele pacienților vor putea intra în afara orelor de vizită cu 2 lei, „de o cafea”, dată portarilor și cu haine de stradă, fără nici o protecție.
Și tot așa.
După incediul de la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”, Newsweek România a prezentat în exclusivitate mai multe rapoarte care identifică problemele din spitalele românești.
EXCLUSIV Raportul de control la Balș din 2020: fără proceduri la lucrul cu oxigen, risc de incendiu
EXCLUSIV Raportul în secțiile ATI după Piatra Neamț: fără apă pentru incendii, fără prize de oxigen
Inspectoratul pentru Situații de Urgență a găsit peste 11.000 de nereguli, în total, în 2018, 2019 și 2020. Multe dintre probleme nu aveau legătură cu vechimea clădirilor, ci cu indolența și corupția managerilor sau cu indiferența față de pacienți a cadrelor medicale.
Multe probleme puteau fi rezolvate chiar și în aceste imobile vechi. Dacă ar fi existat profesionalism și bună voință.
La „Matei Balș”, centrala termică proprie va fi dată în funcțiune abia după ce a avut loc incendiul, despre care se speculează că ar fi pornit de la o aerotermă.
Ministerul Sănătății știa de peste cinci ani de problemele care pot fi remediate, dar nu a făcut nimic. Neregulile au continuată să se adune, până la dezastrul de azi.
Statul român va finaliza, până la urmă, câteva spitale noi. Dar pacienții vor continua să moară de infecții și de incendii și în clădirile moderne.
Degeaba înnoiești betonul, dacă nu înnoiești și creierele.
