Tocmai aceste inconveniente condamnă guvernul Cîțu să acționeze pragmatic. Să lase deoparte micile proptele și cârpeli și să livreze oamenilor proiecte care să le sară în ochi, de care să se lovească vrând-nevrând. Să ia exemplu de la BOR care a trântit o Catedrală pe care nu ai cum s-o ocolești indiferent ce sentimente îți trezește.
Ce are de făcut guvernul încape pe un sfert de coală A4.
Obligatorii sunt: autostrada Sibiu – Pitești, autostrada de centură a Capitalei și drumul expres Craiova – Pitești. Ultimele două proiecte se pot realiza până în 2024. Sibiu – Pitești poate fi avansat la acea vreme. Dar, guvernul trebuie să își canalizeze forțele pe aceste obiective și să recunoască faptul că în Moldova și pe Brașov – Comarnic lucrările la autostrăzi nu pot începe decât după 2023. Iar despre Autostrada Transilvania să vorbească în șoaptă. Acolo e haos.
În educație, ar trebui să scape urgent de stigmatul celor 1.000 de școli cu toaleta în curte, să doteze școlile cu computere și Internet și să finalizeze programul de acordare al tabletelor. Da, costă, e nevoie de coordonare și tenacitate dar efortul va atinge milioane de oameni. Și poate se vor găsi câteva milioane de euro pentru Catalogul și Biblioteca Virtuală. Profesorii nu vor uita.
Trebuie demarate lucrările la spitalele regionale. Cele de la Iași, Craiova și Cluj-Napoca au primit finanțare. Dacă oamenii nu vor vedea excavatoare și muncitori pe teren cât mai curând, nu vă vor crede că ne vreți binele.
Dacă puteți rezolva chestiunea pensiilor speciale se va vorbi de guvernul Cîțu până la adâncile noastre bătrâneți.
Mesajul de aici e cinic. Există probleme mărunte în România de care te lovești zilnic, absurde și birocratice. Există chestiuni care sunt prea rar dezbătute – cele de mediu, de exemplu.
Realizarea unui proiect de anvergură, dintre cele mai sus amintite, este prioritară pentru a reda încrederea populației că și în România se poate. Orice altă abordare va fi fatală guvernului. Oricărui guvern.