Bine că PNL și USR-PLUS au căzut de acord în cele din urmă să facă un Executiv, dar cu femeile, stimați aleși, ce ați avut? Oare în aceste partide nu sunt femei care s-ar fi calificat pentru un post de ministru? Și dacă nu erau în partid, nu găseați alternative în societate?
Câteva fapte extrem de recente:
- în noul Parlament sunt 17,4 la sută femei și 82,6 la sută bărbați
- AUR intră în Parlament. AUR, care le-ar trimite pe femei acasă, să facă copii și să stea cu ei și ai cărui membri sunt anti-avort (deci e rezonabil să considerăm că ar susține politici de restricționare sau interzicere a întreruperilor de sarcină la cerere). Mă întreb cât rezonează distinșii aleși AUR cu politici pentru sprijinirea victimelor violenței domestice sau pentru susținerea egalității de șanse.
- mai mult, Comisia de egalitate de șanse din Camera Deputaților ajunge la același AUR, al cărei ideolog se declară oripilat de femei când se spală, își vopsesc unghiile sau merg la doctor. Semn bun pentru alegători, comisia asta oricum nu face nimic, nu?
- Adriana Radu, de la Sexul vs. Barza, care ține cursuri de educație sexuală pentru adolescenți, aleasă prin vot în Consiliul Economic și Social (CES), este scoasă pur și simplu de pe lista membrilor CES publicată în Monitorul Oficial.
Câteva statistici din Barometrul de Gen din 2019, al Filia, despre societatea noastră tolerantă și deloc misogină; se știe doar că dacă critici lipsa femeilor din Guvern sau Parlament e „ifos feminist”:
- 80 la sută dintre români consideră că treburile casnice sunt apanajul femeilor
- 42 la sută dintre românce își petrec timpul liber călcând, spălând sau gătind
- 70 la sută rezonează cu afirmația „bărbatul e capul famileiei și femeia e stăpâna casei”
- peste 50 la sută dintre români cred că o femeie nu s-ar descurca într-o funcție de conducere.
Colac peste pupăză, Raluca Turcan, singura ministră propusă în Guvernul Cîțu, a susținut public Coaliția pentru Familie, știți, grupul acela de organizații care încerca să modifice Constituția ca familia să fie definită prin căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Și, după ce se ocupa de excluderea gay-ilor, stimata CpF s-ar fi ocupat și de restrângerea drepturilor pentru femei, desigur, ca să le protejeze să se poată ocupa mai mult de viața de familie aflată sub asediu de progresiștii ăștia care nu-și văd lungul nasului (din Coaliția pentru Familie făceau parte și organizațiile Pro-Vita, cele cu marșul „pentru viață”).
De propunerile bărbați să mai amintesc ceva? Aș scrie doar două nume: Sorin Cîmpeanu și Stelian Ion. Suntem bine.
Într-un interviu la Digi 24, pe când încerca să-și scuze misoginia, domnul Lavric afirma senin: „Atunci când ne uităm la o femeie, care este exponentul sexului frumos – pentru că asta înseamnă femeia – ceea ce te atrage la ea, în primă instanță, este ceea ce eu numeam nurii, adică farmecul, acel vino-ncoace, acel sex appeal pe care îl simte orice bărbat prin porii lui. Aș fi un ipocrit să spun că alți bărbați nu se raportează așa a femeie. Abia în a doua instanță, după ce ai perceput frumusețea aceasta estetică a femeii, abia apoi îi simți undele spiritului și erudiția. (...) Ce am spus eu atât de dramatic? Am spus niște adevăruri pe care le știm cu toții, numai că puțini îndrăznesc să le spună”.
Dacă aceste „adevăruri” sunt împărtășite și de PNL și USR-PLUS, spuneți, dragi aleși, măcar să știm și noi pe ce picior jucăm.
