Educația sexuală, din nou în jocul politic

DE Flavia Drăgan | Actualizat: 10.11.2020 - 18:13

Discuția despre educația sexuală ajunge din nou în Parlament. Revenim la „inocența copiilor” sau luăm măsuri ca să nu mai avem mame adolescente?

SHARE

O știre care a trecut aproape neobservată săptămâna trecută, în agitația generală cauzată de alegerile prezidențiale din SUA, este cererea de reexaminare privind Legea adopției, pe care președintele Iohannis a trimis-o Parlamentului.  

Această inițiativă, care stabilește o serie de măsuri bune pentru cei 50.000 de copii care așteaptă să aibă o familie, are însă strecurată și o șopârlă: educația „sanitară”.

Educația „pentru sănătate”, veșnic subiect de dezbatere în spațiul public românesc, i-a scandalizat într-atât pe câțiva dintre aleșii Grupului de Rugăciune din Parlament și vajnici aliați ai răposatei Coaliții pentru Familie, încât au strecurat în Legea adopției un amendament potrivit căruia aceste ore de educație „pentru viață” (au schimbat chiar și denumirea cursului, scoțând sintagma „educație sexuală”) să se desfășoare doar cu acordul părinților.

Anterior, în luna aprilie, fusese promulgată o altă lege, care prevedea derularea, cel puțin o dată pe semestru, în unitățile școlare, a unor „programe de educație pentru viață, inclusiv educație sexuală pentru copii, în vederea prevenirii bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor”.

Ar trebui părinții să-și dea acordul specific pentru aceste ore de educație? Sau, mai bine spus, și-ar da acordul toți părinții sau, mai degrabă, ar crede din capul locului că e ceva necurat? Sau ar avea copiii curaj să le ceară să participe la aceste ore?

Să vă spun ce am aflat eu de pe teren, documentând situația mamelor adolescente de la noi, în 2017: adolescenții ar fi fost curioși să meargă la aceste ore, dar de rușine nu le-au spus părinților, alții au fost refuzați, pe motiv că „învață să facă sex”, așa că sub 10% dintre ei participau la cursurile opționale de educație pentru sănătate.

Am cunoscut o copilă din București, care crescuse cu ambii părinți acasă (nu provenea „dintr-o familie destrămată” și nu avea „o anumită etnie” – poate vă amintiți declarațiile purtătorului de cuvânt al Bisericii Ortodoxe pe această temă) și care născuse un copil la 14 ani. Nu știa care-i treaba cu prezervativul și nici nu avusese vreo discuție cu părinții. În 2017.

Consilierii școlari erau – la vremea aceea – cam inexistenți în școli; adică un consilier ar fi trebuit să ajute vreo 800 de elevi.

Vă întreb: facem o lege pentru părinții care le explică copiilor lor acasă cum e cu corpul omenesc, ce înseamnă hărțuirea sexuală, care sunt mijloacele de contracepție și facem o altă lege pentru părinții care nu discută nimic cu copiii lor pentru că „le fură inocența”? Școala trebuie să le ofere tuturor un set de informații. Dacă nu, copiii și le vor lua din alte locuri și s-ar putea să fie greșite.

Vă las cu câteva cifre care pe mine mă îngrozesc: la jumătatea anului trecut, erau peste 600 de fete sub 15 ani care aveau un copil. Doar 79 dintre acești copii aveau tații cu vârsta sub 20 de ani (Salvați Copiii). În primele șase luni ale anului trecut, 45 de copii fuseseră violați de rude (Poliția Română).

Să vedem dacă și pe parlamentari.

Comentarii


© 2020 NEWS INTERNATIONAL S.A.