Cine nu înțelege vremurile prin care trecem, orbit de lozincile populiștilor de pe malurile Dâmboviței sau de propaganda "pacifistă" a Kremlinului, se poate opri din citit aici. Pentru toți ceilalți, am câteva argumente logice pentru care n-ar trebui să ne atingem de pensiile militare. Care nici nu sunt atât de "speciale" cum s-ar părea.
Sigur că ne-am angajat să reformăm întregul sistem de pensii atunci când am depus Planul Național de Redresare și Reziliență, aprobat de Comisia Europeană pe 27 septembrie 2021. Dar în acel moment nu începuse încă invazia rusească în Ucraina. Și armatele NATO, inclusiv a noastră, nu erau în alertă maximă.
În actualul context, reducerea drepturilor sau beneficiilor acordate militarilor – care s-ar aplica, evident, pentru viitor – ar putea duce la un val iminent de pensionări. Ceea ce ar pune sub semnul întrebării capacitatea de apărare a României. E cam ce spune și Banca Mondială, în calitate de consultant pentru reformele propuse prin PNRR.
Să revenim asupra categorisirii acestor pensii ca "speciale" – o definiție mai degrabă tehnică a oficialilor europeni pentru orice excepție de la sistemul general al pensiilor.
În primul rând, militarii plătesc și ei, ca orice alt angajat, contribuție la bugetul de stat, egală cu contribuția de asigurări sociale, conform articolului 31 din Legea 223/2015, modificată prin Ordonanță de Urgență a Guvernului în 2017.
Carevasăzică, sistemul respectă totuși mult discutatul principiu al contributivității.
Legea citată mai ține însă cont și de "principiul recunoștinței faţă de loialitatea, sacrificiile și privaţiunile suferite de militari (…) și familiile acestora pe timpul carierei", precum și de "riscurile activităţii specifice sistemului de apărare, ordine publică și securitate naţională, interzicerea sau restrângerea exerciţiului unor drepturi și libertăţi din Constituţia României".
Dacă traducem aceste cuvinte pompoase, vom constata că militarii se află la ordin 24 de ore din 24, că nu pot să cumuleze două slujbe, că nu au voie să facă afaceri, că nu-și pot alege locul unde muncesc și trăiesc. Dincolo de pericolele subînțelese ale profesiei, restricțiile impuse purtătorilor de uniformă justifică o diferențiere a condițiilor de pensionare față de ceilalți angajați.
În treacăt fie spus, n-am inventat asta noi, românii. La fel se întâmplă peste tot în lumea civilizată, în toate țările NATO, din Europa și până în America de Nord.
Acum, să demontăm o altă manipulare.
Ideea că pensiile militare sunt "speciale" – în accepțiunea celor ale magistraților sau aleșilor, de pildă – te poate duce cu gândul la niște cifre ieșite din comun. Adevărul este că, din 4,7 milioane de pensionari români, sub 80.000 provin din Ministerul Apărării Naționale. Iar media pensiilor pe care le primesc se învârte în jurul sumei de 3.500 de lei pe lună.
Sigur, e mai mult decât primesc alte categorii, dar nici pe departe ce ai putea crede dacă te-ai uita în gura celor care confundă întreaga armată cu personaje de teapa generalului de mucava Gabriel Oprea.
Dar cea mai convingătoare pledoarie vine de la un timișorean care mi-a scris deunăzi următoarele: "Eu sunt un ofițer cu grad superior în rezervă, fost pilot pe avioane supersonice de vânătoare, oricând gata să-mi apăr patria, și în memoria bunicului meu căzut pe front în Primul Război Mondial, pe care nici talăl meu, veteran al celui de-al Doilea Război Mondial, nu l-a văzut niciodată (...). În ceea ce mă privește, am plecat de acasă la arme încă de la 14 ani, în Liceul militar. Am 24 de ani de zbor. O semnificativă parte din foștii colegi nu mai sunt - au căzut antrenându-se să-și apere patria. (…) Eu sunt posesorul unei «pensii speciale nesimțite» de 4.000 de lei. În care nu mi s-a luat în calcul (absolut prin încălcarea Legii 223/2015) tot ce ține de activitatea mea de zbor. Dacă s-ar fi luat în calcul, mi s-ar fi cuvenit pentru respectul muncii pilotului – ce-și câștigă existența de două ori legat, mai mult decât un câine, odată în chingile scaunului de catapultare și a doua oară în chingile parașutei de salvare – încă aproximativ 1.000 de lei".
Să comparăm această sumă cu pensia de aproape 40.000 de lei încasată lunar de Valer Dorneanu, fost procuror comunist și fost parlamentar pesedist, care a cumulat până de curând și salariul de vreo 30.000 de lei pe lună ca președinte al Curții Constituționale. Iată ce înseamnă un pensionar cu adevărat "special", unul recomandat călduros de regimul lui Putin!
