În vremea regimului comunist a circulat o bucată de vreme un fel de teorie conform căreia "sistemul" nu ar fi chiar atît de rău. Și nici măcar Nicolae Ceaușescu. Nu, răul cel mare, era personificat de Elena Ceaușescu.
Dacă ar fi să ne raportăm acum la discursul USRPlus, „sistemul" ar putea fi actuala coaliție de guvernare, PNL - USRPlus - UDMR, Klaus Iohannis ar fi pe post de Nicolae Ceaușescu, iar Florin Cîțu ar fi, fără îndoială, echivalentul Elenei Ceaușescu.
Așa se explică de ce USRPlus, care a părut foarte mulțumit că o echipă de „atleți AUR" l-a evacuat cu forța pe Florin Roman de la prezidiul ședinței în plen de joi a Parlamentului și nu încetează să-i acuze pe liberali că se aliază cu PSD, ceea ce într-o logică elementară înseamnă că are o problemă în ansamblu cu PNL, nu doar cu premierul, ne spune că este gata să se întoarcă imediat la guvernare dacă Florin Cîțu pleacă din fruntea executivului.
Este evident o poziționare imposibil de justificat în plan logic și de fapt tot ceea ce se întîmplă în acest moment în relația dintre cele două partide, declarații dure, amenințări cu plîngeri penale, fac extrem de complicată orice colaborare dintre cele două părți în viitor, chiar dacă la un moment se va ajunge la o altă formulă comună de guvernare.
Prin felul în care joacă destul de explicit alături de USRPlus, Ludovic Orban dă impresia că nu mai speră într-o victorie la congresul PNL. Se speculează chiar că ar intenționa să rupă o parte din parlamentarii partidului inițiind o nouă formațiune politică.
Este însă greu de crezut că un astfel de demers va avea succes. Oricît de nemulțumiți ar fi mulți liberali de Florin Cîțu, un premier extrem de nepopular chiar și printre simpatizanții partidului, susținut în fruntea executivului și pentru șefia PNL de președintele Iohannis, este greu de presupus că se vor lansa într-o astfel de aventură știind, dacă este să ne luăm după astfel de demersuri din trecut, că șansele de reușită sunt minimale. S-a văzut asta chiar în cazul unora în fruntea cărora s-au plasat personalități cu net mai multă tracțiune electorală decît Ludovic Orban.
Așa cum arată lucrurile în acest moment, se întrevede următorul scenariu politic pe care ar putea merge Klaus Iohannis și „echipa cîștigatoare".
1. Amînarea pînă după Congresul PNL a dezbaterii și votului moțiunii de cenzură care ar duce la demiterea actualului guvern. Prin tot felul de manevre procedurale. Deja acest lucru a fost practic obținut prin introducerea în ecuație a Curții Constituționale. Deși moțiunea a fost citită pînă la urmă în plen joia trecută, o moțiune în fapt ridicolă ca text, pentru că în urma intervenției USRPlus s-a ajuns la o variantă în care acuzele sunt exclusiv la adresa lui Florin Cîțu și deloc la adresa guvernului în ansamblu, este extrem de puțin probabil ca votul să aibă loc înaintea Congresului PNL.
A contat decisiv din acest punct de vedere sprijinul PSD, chestiune exploatată de USRPlus, care vorbește despre nașterea unui USL 2.0. Numai că o astfel de acuzație este puțin credibilă atunci cînd vine din partea unei formațiuni în care unul dintre lideri, Dacian Cioloș, a condus în 2016 un guvern sprijinit de PSD, cu un vicepremier PSD în persoana lui Vasile Dâncu.
În ceea ce îl privește, PSD, care nu dorește deloc să se implice într-o formă sau alta în guvernare, într-o situație extrem de critică în plan economic, are tot interesul ca tensiunile PNL - USRPlus să continue și pe cît se poate ca Florin Cîțu, un premier tot mai nepopular, să rămînă în funcție. Mai trebuie spus și faptul că în PSD există multă antipatie față de USRPlus, pe care pesediștii îl consideră un partid arogant și agresiv.
În plus, partidul condus de Marcel Ciolacu nu este deloc încîntat de perspectiva ca USRPlus să preia controlul asupra Justiției, așa cum s-ar fi întîmplat dacă s-ar fi finalizat numirile pe care fostul ministru Stelian Ion dorea să le facă în pozițiile cheie din parchete, în special în DNA, avînd în vedere întîmplările din trecut în care DNA s-a implicat în lupta politică. Este de altfel și ceea ce l-a deranjat enorm pe Klaus Iohannis și probabil aici trebuie căutat și motivul principal al rupturii PNL - USRPlus.
2. La Congresul PNL s-ar putea vota o rezoluție prin care să se decidă ca președintele partidului să fie automat și prim ministru. Sau ceva similar din care să reiasă că Florin Cîțu este mandatat de întregul partid să ocupe această funcție. Astfel s-ar bate în cuie irevocabil, cu excepția unei demisii, varianta Florin Cîțu - premier. În perspectivă, este o soluție dezastruoasă pentru liberali pe termen mediu și lung, dar în acest moment ar fi foarte greu și umilitor pentru partid și pentru Klaus Iohannis să capituleze în fața presiunilor USRPlus.
3. PNL mizează pe faptul că odată încheiată bătălia pentru șefia USRPlus, va prevala dorința membrilor acesteia din urmă, care între timp s-au obișnuit cu accesul la resurse, la putere și influență, plus beneficiile personale, de a se reîntoarce la guvernare. Sunt unii tineri useriști numiți în astfel de funcții care nu avuseseră nici măcar o singură slujbă serioasă înainte de a primi această poziție politică. De aceea, „sacrificiul" motivat cu "interesul național" poate oferi oricînd o scuză pentru acest pas înapoi.
4. Dacă totuși punțile între cele două formațiuni se vor rupe complet, ceea ce nu este deloc exclus, s-ar putea repune pe tapet o variantă cu un guvern minoritar PNL-UDMR cu sprijin PSD. Soluție pe care și liberalii și pesediștii o resping acum, dar la care s-ar putea totuși ajunge invocînd situația de criză (iarna, facturi energie, etc) și „interesul national". Nu e situația optimă pentru PSD. Ei ar prefera revenirea la vechea coaliție de guvernare, de preferat tot cu Florin Cîțu premier, pentru că asta le-ar oferi o cale sigură către un scor spectaculos la următoarele alegeri, dar uzura partidului ar fi totuși sensibil mai redusă decît dacă ar fi explicit la guvernare și în plus ar putea obține astfel unele resurse și funcții în favoarea propriei clientele politice.
Sigur, e posibil ca să existe în interiorul USRPlus un curent care să dorească intrarea în opoziție. De pildă, Dacian Cioloș ar putea spera că astfel va avea mai bune șanse într-o viitoare cursă prezidențială. Și Dan Barna a ținut să ne spună într-o conferință de presă că dacă va rămîne în opoziție partidul său va deveni principala forță de dreapta din România. Însă este o opțiune riscantă, în ciuda optimismului afișat de el.
Nu este deloc clar că formațiunea ar putea beneficia de intrarea în opoziție. Din mai multe motive. În primul rînd pentru că eticheta de partid de dreapta este falsă. USRPlus este un partid în care curentul majoritar este unul progresist, aliniat disciplinat în plan ideologic la linia de stînga dominantă la Bruxelles.
Acest lucru nu a contat prea mult pînă acum, însă între timp lucrurile s-au schimbat. Confruntările ideologice între acest curent și cel conservator, pe teme precum identitatea de gen, reinterpretarea istoriei, naționalism vs globalism, atît de virulente în Occident, vor crește în intensitate și la noi. Asta înseamnă că formațiunea va pierde sprijinul unei părți din electorat care deși nu a acordat importanță acestor lucruri pînă acum o va face de acum înainte.
La ultimele alegeri cei de la USRPlus au beneficiat de statutul de actor perceput drept nou, integru și reformist, jucînd într-o piesă cu actori politici uzați.
Acum au însă o istorie care contrazice această narațiune idilică. Scandalul gunoaielor asociat cu Clotilde Armand la Sectorul 1 din București, „isprăvile" fostului ministru Vlad Voiculescu de la Sănătate, numiri discutabile prin ministere, agenții și companii de stat, au risipit această aură. USRPlus are cel mai pretențios și fluid electorat iar asocierea cu AUR va avea un impact negativ. Așa că e greu de crezut că USRPlus va putea beneficia de un eventual statut de partid de opoziție. Mai degrabă AUR are toate șansele să cîștige procente electorale în perioada următoare.
În mare măsură USRPlus se află într-un blocaj: pe de o parte are șanse infime să devină, într-un viitor previzibil, principalul partid într-o coaliție guvernare iar pe de alta nu poate să intre în combinație cu PSD pentru că s-ar prăbuși electoral.
Asta înseamnă că revenirea alături de PNL este singura variantă pe care o are dacă vrea să fie la guvernare. Va fi însă o coabitare teribil de grea și nefuncțională pentru că ambele partide se antipatizează profund reciproc.
Așa că dacă se va reface coaliția vom merge din criză în criză. Și din păcate pentru liberali nu au nici ei o variantă mulțumitoare de continuare a guvernării. Cea alături de USRPlus ar fi una nefuncțională în timp ce una cu sprijin PSD din Parlament deși ar fi mai liniștită va veni la pachet cu un semnificativ cost electoral.
Cost electoral la care se adaugă din start cel datorat ambiției președintelui Iohannis de a susține cu orice preț în fruntea guvernului un prim ministru mediocru și nepopular.
