Consecințe ale confruntărilor militare din Europa de Est

DE Ion Petrescu | Actualizat: 17.03.2022 - 13:16

La momentul publicării acestor rânduri, după trei săptămâni de lupte dure, forța expediționară rusească, de aproximativ 200.000 de militari, deși trage cu tot armamentul din dotare, nu mai înaintează pe toate direcțiile ofensivei inițiale. 

SHARE

Pe uscat, progresele invadatorilor ruși au fost minime, pe mare doar s-a conturat gruparea de nave militare din largul portului ucrainean Odesa, iar în aer supremația avioanelor de vânătoare și bombardament ruse generează lovirea mai mult a obiectivelor civile, decât a pozițiilor de luptă defensive ale armatei ucrainene.

O armată care încă apără, cu fermitate, atât Kievul, cât și alte orașe importante, dar este pregătită și pentru trecerea la lupta de rezistență în arealul central  al statului ucrainean, cu posibilitatea de a se retrage, pe aliniamente succesive, în vestul Ucrainei. 

Asta în timp ce aceia care conduc forța de invazie rusă nu au nicio remușcare în orientarea loviturilor aeriene spre edificii sociale, spre blocuri de locuințe, spre case din zona ucraineană rurală. 

Și pentru că septuagenarul Vladimir Putin caută soluții de ieșire din ambuscada ucraineană, propaganda Moscovei și "conservele" activate la vest de frontiera răsăriteană a NATO, afirmă, cu nerușinare, că președintele rus nu este vinovat de moartea atâtor civili ucraineni, responsabilitatea revenind celor care - fiind război - au tras, chipurile, fără discernământ, în tot ce mișcă în fața militarilor din forța expediționară rusească aflată pe teritoriul statului, încă independent, Ucraina. 

Peste Ocean, președintele Statelor Unite ale Americii, Joe Biden a reușit, spre Vest, mobilizarea NATO în fața agresiunii Rusiei din Europa de Est, sancțiunile economice fiind fără echivoc și având efecte vizibile în Federația Rusă, iar spre Est a semnalat Chinei necesitatea de a nu se implica în conflictul militar ruso-ucrainean. 

Sigur că Republica Populară Chineză poate găsi formule de sprijinire (in)directă a Rusiei, în condițiile în care jumătate din rezerva valutară a aliatului de la Moscova este blocată în urma sancțiunilor amintite.

Este însă de neconceput ca vreun soldat chinez să apară, fie și cu arma la picior, observator, pacificator sau cum s-ar mai numi, pe teritoriul ucrainean, o ipostază care ar însemna un afront adus de China comunistă întregii Europe democrate. 

Și este hilară  perspectiva ca locotenenții comandanți de plutoane, din armata Kremlinului, să ordone soldaților să pună în ranițe pachete ambalate de mâncare, cu inscripționare în chineză, ceea ce, pe plan imagologic, ar fi dovada vie a neputinței Rusiei lui Putin de a mai asigura forțelor sale armate cele necesare continuării luptei pe frontul din Ucraina. 

Cât privește informația cu livrarea de drone chinezești, dacă aceasta se va întâmpla, vom asista la o competiție aeriană cu dronele solicitate peste Ocean, de guvernul de la Kiev.

Meritul administrației Biden  este nu numai de a sprijini moral, politic și diplomatic lupta ucrainenilor pentru libertatea țării lor, ci și de a furniza armatei ucrainene  2 miliarde de dolari în asistență militară,  inclusiv 800 de milioane de dolari în ajutoare noi anunțate miercuri.

Dar acum nu este vorba doar de apărarea Ucrainei.

Estonia, Letonia, Lituania, Polonia și România, au semnalat administrației Biden că doresc ca SUA să-și sporească prezența militară în regiune, deoarece, după evoluțiile de până acum, este de presupus că mașina de război rusească nu se va opri la granița de vest a Ucrainei, în situația că planul inițial al lui Vladimir Vladimirovici Putin va fi dus la îndeplinire.

Visul său este înglobarea în granițele de azi ale Federației Ruse și a fostelor republici sovietice și socialiste Moldova, Estonia, Letonia și Lituania, ocuparea militară a acestora fiind posibilă în cel mult 48 de ore, agresiunea urmând a fi concomitentă, marcată de bombardamente intense, parașutări masive și intervenția rapidă a unităților dotate cu transportoare blindate și tancuri. 

Concomitent rămâne găsirea soluțiilor menite a rezolva cea mai gravă criză umanitară din Europa de după ultima conflagrație mondială, peste 3.000.000 de refugiați părăsind până acum Ucraina, estimarea inițială fiind că se va ajunge la circa cinci milioane de ucraineni plecați spre țările din Uniunea Europeană. 

Joe Biden a anunțat că vine în Europa, la summitul extraordinar al NATO, din 24 martie 2022, când va avea loc o reuniune a Consiliului Atlanticului de Nord (NAC), la nivelul șefilor de stat și de guvern. 

Va fi o nouă demonstrație a forței de acțiune unitară a aliaților, una analizată cu atenție atât la Moscova - ale cărei trupe sunt evident împotmolite pe tărâm ucrainean -, cât și la Beijing, care dincolo de dorințele ascunse și declarațiile care nu mai impresionează pe nimeni, manifestă totuși o prudență în conduita concretă, deoarece China a înțeles că ascensiunea sa, nu numai economică, ci și politică și militară este posibilă treptat, în condițiile respectării actualului cadru instituțional internațional, pe când Rusia a încercat să pulverizeze normele care prevedeau respectarea independenței, suveranității și integrității teritoriale a statelor vecine cu Federația Rusă. 

Este evident că Republica Populară Chineză urmărește, cu atenție, modul în care comunitatea internațională răspunde la agresiunea Rusiei contra Ucrainei, în condițiile în care agresivitatea Beijingului față de țările vecine mai mici, din regiunea sa limitrofă este cunoscută, de unde și reacția unor state ca Australia, Japonia, Noua Zeelandă, Singapore și Coreea de Sud, de a sancționa rapid Federația Rusă, în urma invaziei criminale din Ucraina. 

În plus, dincolo de aparenta liniște a președintelui chinez Xi Jinping, persistă provocările militare împotriva Taiwanului - monitorizate de SUA -, abuzurile contra drepturilor omului, împotriva minorităților etnice și eforturile de a înlătura susținătorii pro-democrației din Hong Kong, toate fiind țeluri dezavuate de comunitatea lucidă a  statelor asiatice.  Sigur că la Casa Albă prima opțiune este cooperarea cu Beijingul în probleme de interes comun, precum ar fi stoparea programului nuclear militar al Coreei de Nord și convingerea Teheranului să revină la acordul nuclear inițial încheiat cu puteri mondiale. 

Iar o discuție prelungită, despre recentele teste de rachete intercontinentale ale Coreei de Nord, a avut loc la începutul acestei săptămâni, la întâlnirea dintre consilierul pentru securitate națională de la Casa Albă, Jake Sullivan și consilierul senior chinez pentru politică externă Yang Jiechi.  Un dialog pe timpul căruia Statele Unite au atenționat Republica Populară Chineză să se abțină de la un ajutor militar și economic pentru Federația Rusă. 

Pe de altă parte, China se confruntă cu o încetinire economică majoră, care ar putea fi accentuată, dacă ar sprijini Rusia și ar fi, la rândul său supusă unor sancțiuni firești, punitive.  Relațiile actuale ostile dintre SUA și Rusia sunt cunoscute și accentuate de etichetarea, de către Joe Biden, a omologului rus, ca fiind un "criminal de război".

Raporturile complexe dintre SUA și China pot deveni ostile, dacă președintele Xi Jinping decide să ajute concret, pe multiple planuri, Federația Rusă.  Poate că la Beijing nu ar trebui să se uite, când se evaluează dinamica războiului din Ucraina, faptul că Sun Tzu atenționa:

„Confruntați-i cu anihilarea și apoi vor supraviețui; scufundă-i într-o situație mortală și apoi vor trăi. Când oamenii cad în pericol, ei sunt atunci capabili să lupte pentru victorie."

Comentarii


© 2022 NEWS INTERNATIONAL S.A.