Comparația făcută de Cristi Puiu între oamenii care au luptat cu o dictatură reală, la Revoluția din 1989, unde peste 1100 au fost împușcați și mult mai mulți răniți, și cei care s-au lăsat 30 de ani furați și umiliți de politicieni fără școală, dar au prins curaj în fața unei bucăți de pânză e complet deplasată.
Mă rog, Cristi Puiu nu e la prima declarație stupidă.
Să fie clar: eu anul ăsta am fost deja de două ori pe litoral și mai merg o dată, mi-am vizitat părinții în alt oraș, am vizitat rude, în alte orașe, am ieșit, puțin, și la terase, merg și la serviciu.
Dar încerc să fiu cât mai responsabil și să risc cât mai puțin. Port mască când trebuie, păstrez distanța când se impune, evit aglomerațiile.
Și, credeți-mă, nu e așa o mare povară.
Pandemia mi-a dat viața peste cap, dar continui să o trăiesc.
Cu mai multă atenție decât înainte, dar mă protejez pentru că așa vreau eu și pentru că așa e înțelept, nu pentru că îmi spun Orban, Arafat sau un spot publicitar.
Nu îți cere nimeni să te ascunzi sihastru în munți, ci doar să fii mai atent cu tine și cu cei din jur.
Dar na, în țara în care prea mulți români nu se spală pe mâini și fac picnic lângă gunoaie pe care le aruncă pe unde le vine, e greu să te apuci acum să fii atent la igienă.
Și atunci dai vina pe oculta mondială.
