O asemenea încremenire există și în arealul pensiilor acordate cetățenilor României, unde, de ani buni sunt periodic agitate apele, din rațiuni nu tocmai ortodoxe.
Citește și: Europa, plan de reducere a consumului de gaz la iarnă. România poate fi obligată să respecte cotele
Dacă se dorea cu adevărat o soluție pragmatică, ingenioasă, s-ar fi putut găsi formule agreate atât de reformatori, cât și de cei vizați de o nouă reașezare a veniturilor cetățenilor aflați acum în etapa asistării la viața cetății din perspectiva de spectatori la peluze.
De fapt, după celebra afirmație a Elenei Ceaușescu - „Nicule, mai dă-le 100 de lei!” - s-a ajuns la celebra sumă de 50 de bani, la litrul de benzină, cu care alimentăm autoturismul personal, la stațiile existente, ale unor companii care livrează și motorină, ca și cum ar fi vorba de produsele unei țări străine, nu de administrarea unei bogății mioritice de către arendași veniți de peste hotare.
Sigur că aici este vorba de mentalitatea societății decedate în decembrie 1989, conform căreia statul "trebuie să dea", iar cetățeanul să devină beneficiarul unor măsuri anunțate de luminați guvernanți.
Numai că realitatea românească - din acest moment - este cu totul alta.
Într-un context în care războiul zdruncină statul vecin ucrainean, copii de mingi politice dâmbovițene agită fireasca nemulțumire a celor cu pensii mici, contra compatrioților care au purtat uniformele militare, au depus un jurământ față de țară, și-au asumat cu tărie greutățile și privațiunile serviciului desfășurat sub flamurile Tricolorului, au acceptat renunțarea la o serie de drepturi și libertăți și și-au asumat îndeplinirea, la nevoie chiar cu prețul vieții, a misiunii sacre de apărători ai patriei.
Cuvinte mari?
Mergeți la unitatea militară din inima municipiului Buzău, ca să vedeți, la intrarea în cazarmă, portretele celor căzuți la datorie, în teatrele de război, în perioada postdecembristă. Nu unul, nu doi, nu puțini...
Sunt conaționali care au lăsat acasă soții îndurerate, copii fără tată, părinți copleșiți de soarta nemiloasă de care au avut parte urmașii lor, care au purtat, cu demnitate, uniforma militară.
Asta nu contează, nu este așa?
De ce se reia acum problema alinierii, de tip comunist, a pensiilor militare la un sistem care a generat frustrări, nedreptăți și sărăcie în rândurile acelora care au avut profesiuni fără risc, plătite prost, care le-au asigurat doar venituri de pe azi, pe mâine?
Acceptată sau nu, explicația este simplă.
Vin alegerile prezidențiale!
O întrecere publică, în care fiecare competitor are rațiunea sa de a candida, dar și interesul tacit ca alți concurenți la postul nr.1, de la Palatul Cotroceni, să fie rapid scoși din cursa pentru turul al doilea al limpezirii apelor pentru cel mai potrivit compatriot, care ar putea fi, în anii următori, următorul președinte al României.
Și unul dintre candidații incomozi este actualul premier, fost militar.
Deci poate fi pus într-o situație aparent imposibilă, prin reagitarea acum a problemei pensiilor fostelor cadre ale armatei și ale altor instituții cu atribuții importante în domeniile ordinii publice și securității naționale, miza fiind acceptarea tacită de către rezerviști - doar de o viață sunt disciplinați, nu este așa? -, a deciziilor celor care acum dețin puterea în România.
Numai că în anul 2022, după restricțiile din vremea pandemiei și după șocul psihologic al agresiunii militare ruse în Ucraina, oamenii în general și foștii militari în mod special, nu mai acceptă să meargă înainte precum turma de oi.
Din acest motiv, Forumul structurilor asociative din Sistemul de Apărare, Ordine Publică şi Securitate Naţională, condus de colonelul, acum în retragere, Marian Tudor, a depus pe 18 iulie 2022, la Palatul Cotroceni, o scrisoare în care semnala "că acum, pe timpul mandatului Dumneavoastră de Preşedinte al României, de Comandant Suprem al Forţelor Armate şi Preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării armata este umilită în mod public, repetat şi fără temei legal şi real."
Scopul fiind atacarea perfidă nu numai a demnității şi drepturilor celor 73.000 de militari activi, dar şi ale camarazilor lor aflaţi în rezervă, respectiv acelea ale "150.000 de pensionari - din MApN, MAI, SRI, SIE, STS, SPP, ANP -, de grade, vârste şi cu experienţe profesionale diferite, care cu tot cu familii reprezintă peste 1 milion de cetăţeni deloc umili ai ţării, scopul declarat fiind diminuarea pensiilor militare, drepturi obţinute în deplină legalitate şi pe baza unui puternic suport istoric, contemporan cu făurirea României Moderne".
Place sau nu unora, care au apărut în arena politică doar ca pioni ai unei forțe oculte, profesioniştii mioriticii cu cariere militare NU au deloc salarii ca omologii lor din alte state membre ale NATO, după cum pensionarii militari români au venituri MAI MICI decât acelea ale similarilor, din ţări componente ale Alianței Nord-Atlantice.
Da! Există pensii diferite având în vedere trecerea în rezervă a militarilor pe legi diferite, o chestiune care confirmă arbitrariul promovat de exponenți ai clasei politice dâmbovițene.
Așa s-a ajuns ca unii pensionari militari să aibă pensii aproape de două ori mai mari, decât colegii lor trecuţi în rezervă în aceleaşi condiţii de grad, vechime şi la funcţii egale.
Citește și: Ciucă a cerut DSU înființarea unei celule de criză pentru monitorizarea efectelor caniculei
Mai concret, de pildă, un ex-șef de Stat Major General, din ultimul deceniu al veacului trecut are o pensie mai mică decât a unui colonel trecut în rezervă la finele primului deceniu din acest secol, ceea ce indică o lipsă crasă de respect pentru înaintași.
Sigur, la parăzile militare, la depunerile de coroane de flori, la sosirea unor înalți demnitari străini este frumos ca mulțimea să se bucure de spectacolul apariției și defilării celor ce poartă uniformele militare, dar aceștia au și ei nedumeririle lor, privind devenirea ulterioară profesională, siguranța locului de muncă, salarizarea comparată cu aceea din sectoare civile de activitate, unde nu există niciun risc, pentru viața celor angajați acolo.
Vorbim de NATO?
Da, dar uităm de standardele practicate în armatele moderne ale statelor membre ale Alianței Nord-Atlatice.
Doar cu pieptul de aramă - cum reamintea camarazilor un celebru general postdecedmbrist, fost consilier prezidențial la doi președinți ai Românie - nu putem motiva pe cei care au ales cariera armelor, ca areal de afirmare a personalității lor complexe.
Reacția indirectă a puterii, după 24 de ore de la depunerea scrisorii menționate la Palatul Cotroceni a fost clară, fără echivoc.
Însuși ministrul Muncii, Marius Budăi a afirmat, referitor la supraimpozitarea pensiilor speciale, că pensiile militare nu intră în această categorie, lucru pe care l-au înţeles şi reprezentanţii Comisiei Europene.
De ce abia acum o asemenea precizare?...
Cel mai probabil pentru că, în scrisoarea adresată președintelui țării se arăta clar că rezerviștii României, cu tot cu familiile lor reprezintă peste 1 milion de cetăţeni deloc umili ai ţării.
Și își poate permite partidul românesc de stânga să piardă atâtea voturi?!...
