Ordonanța 31/2002, legea care interzice organizațiile, simbolurile și faptele fasciste și legionare, interzice și promovarea persoanelor vinovate de crime de război și genocid, însă Octavian Goga a murit în 1938, nefiind vreodată condamnat pentru legile antisemite pe care le-a dat.
Astfel, tocmai faptul că nu a fost condamnat pentru genocid sau crime de război a făcut posibil ca astăzi să poate fi ridicate în continuare busturi ale poetului și politicianului antisemit.
Citește și: Compromis la Iași: pe statuia lui Goga va fi menționată legătura lui cu Germania nazistă
Directorul Institutului pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, Alexandru Florian, i-a cerut primarului Chirica să adauge la bust o plăcuță prin care să arate activitatea fascistă a acestuia. Newsweek România l-a contactat pe edilul Iașiului, întrebându-l dacă va aplica această măsură, fără să primească vreun răspuns.
De asemenea, Primăria Iași și Ateneul Iași, instituția care a achiziționat și restaurat bustul lui Goga inaugurat în 1 aprilie în oraș, au precizat doar că au înregistrat cererile de informații trimise de reporterul Newsweek România, iar Ateneul Iași ne-a comunicat că ne va răspunde în 30 de zile.
Citește și: Diana Șoșoacă, declarație din Senat: „Heil Friț“, un antiromân, va înființa lagăre de exterminare
Goga era prieten cu ideologul nazist Rosenberg
„Octavian Goga a fost un om politic sedus de național-socialism. El nu a cochetat, ci a militat, în conformitate cu doctrina fascistă, pentru politici de desființare a democratiei și marginalizare până la eliminare prin deportare a tuturor evreilor din România.
Partidul Național Creștin, întemeiat în 1935 prin fuziunea cu LANC lui A.C. Cuza, a avut ca logo svastica. În decembrie 1937, ajuns prim-ministru, a interzis presa de centru-stânga și a dat legea de „revizuire a cetățeniei”. Legea a dus la pierderea cetățeniei de către 225.000 de evrei. A fost în relații de prietenie cu Alfred Rosenberg, ideologul național-socialismului și, culmea ideologizării, în sicriu i-a fost pusă zvastica”, a explicat, pentru Newsweek România, istoricul Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”.
Afiș antisemit al partidului Goga-Cuza, cu un îndemn la omorârea evreilor. Sursă document: Blogul istoricului Adrian Cioflâncă
Peste 200.000 de evrei au rămas fără cetățenie din cauza decretului-lege al lui Goga
Redăm câteva fragmente despre măsurile luate de politicianul Octavian Goga, din Raportul Final, elaborat de Comisia Națională pentru Studierea Holocaustului, în 2004:
- „După crearea sa în 1935, ca partid al dreptei conservatoare, naționalist și virulent antisemit, Partidul Național-Creștin, condus de Octavian Goga și Alexandru C. Cuza, a fost, fără discuție, cel mai important concurent al Gărzii de Fier în dreapta spectrului politic românesc.
În anii ‘30, Partidul Național-Creștin (și, înainte de 1935, Partidul Național-Agrar al lui Goga) a fost principalul beneficiar al ajutorului primit din partea național-socialismului german, deși Garda de Fier prezenta mai multe afinități cu ideologia nazistă.
Și, în timp ce PNC a stat puțin timp la putere, politicile antisemite pe care Goga și Cuza le-au inițiat au supraviețuit rapidei lor căderi de la guvernare și au exercitat o influență considerabilă asupra politicilor guvernelor ce au urmat. Un număr important dintre membrii PNC au funcționat în guvernele dictaturii regale și au ieșit din nou la suprafață în timpul războiului, în birocrația civilă a dictatorului Ion Antonescu.
- Atât Octavian Goga (1881-1938), cât și Alexandru C. Cuza (1857-1944) au avut cariere îndelungate în politica românească. Prestigiul lui Goga s-a bazat pe statutul său de mare poet naționalist și pe notorietatea dobândită în timpul primului război mondial de reputat avocat al alipirii Transilvaniei sale natale la statul român.
Citește și: Deputatul PSD Ghiță, singurul care s-a opus declarației de condamnare a antisemitismului
- Platforma PNC cuprindea și poziții antisemite care existaseră înainte de fuziune în platformele partidelor lui Goga și Cuza. Ei erau promonarhiști, dar susțineau modificarea Constituției din 1923 pentru a asigura supremația etnică românească în toate domeniile vieții naționale. Ei doreau garantarea „caracterului național” al presei și al activităților culturale.
Evreilor urma să li se impună numerus clausus. Voiau de asemenea să-i elimine pe evrei dacă ei sau strămoșii lor intraseră în țară prin fraudă sau după semnarea tratatelor de pace. Pe lângă numerus clausus, evreii care rămâneau în țară trebuiau să fie excluși din toate instituțiile publice și din serviciile civile.
Spre deosebire de Garda de Fier, Goga și Cuza nu reclamau schimbarea regimului, dar erau nerăbdători să preia guvernarea pentru a putea implementa măsurile antisemite pe care le propovăduiseră timp de decenii.
- Guvernând prin decrete-legi, fără confirmarea parlamentului, PNC și-a îndreptat primele măsuri administrative împotriva minorității evreiești. Jurnaliștii evrei au fost lipsiți de drepturile lor de ziariști din presă.
Ziarele pe care guvernul le considera deținute sau dominate de evrei, inclusiv Dimineața, Adevărul sau Lupta, ca și ziarele evreiești care apăreau în provincie în idiș și ebraică, au fost închise. Evreii care primeau salariile din bani publici au fost concediați și toate ajutoarele acordate de stat instituțiilor evreiești au fost retrase.
Acuzați că otrăvesc țărănimea și îndeamnă tinerele românce la prostituție, s-a considerat că evreii nu sunt potriviți pentru a deține licențe de comercializare a băuturilor alcoolice și pentru a angaja slujnice neevreice cu vârsta sub 40 de ani. Limba idiș, folosită mult timp în administrația din Basarabia și nordul Moldovei, a fost declarată inacceptabilă.
(A fost proiectat și un decret care urma să interzică accesul juriștilor și avocaților evrei în barou, dar nu a fost promulgat.) Unele proprietăți evreiești, cum ar fi terenul și clădirea Căminului evreiesc din Cernăuți, au fost confiscate de către stat.
Citește și: Târziu (AUR) preia conspirații pentru a se apăra de acuzațiile de antisemitism
- Mult mai semnificativ a fost că, în concordanță cu platforma PNC-ului din 1935, guvernul a proclamat Decretul-lege nr. 169/22 ianuarie 1938 pentru revizuirea cetățeniei evreilor. Legea anula în fapt cetățenia acordată evreilor după începerea Primului Război Mondial. Ea cerea ca în decurs de 40 de zile de la publicarea listelor de cetățenie, toți evreii, indiferent cât de mare ar fi fost perioada de rezidență a familiilor lor, să trimită pentru verificare documentele împreună cu materialele auxiliare specificate.
Evreii care nu îndeplineau cerințele sau ale căror documente erau considerate insuficiente erau declarați străini. Pe lângă pierderea drepturilor politice, aceasta însemna pentru mulți evrei pierderea posibilității de a profesa și potențiala deportare după bunul plac al guvernului.
- Prin aceste măsuri antisemite, Goga și Cuza au intenționat să crească popularitatea PNC înainte de noile alegeri pentru a-i reasigura pe patronii lor de la Berlin că ei pot apropia România de Germania, cu toată preemțiunea regelui asupra posturilor din politica externă, apărare și securitate. Dar măsurile au avut și un impact dramatic asupra evreilor români.
Mulți și-au pierdut locurile de muncă peste noapte. Unii evrei din zonele rurale s-au văzut deposedați de mijloacele lor de existență, obligați să se mute în orașe și să lase în urmă proprietățile imobiliare. Cu toții simțeau nesiguranța de a nu ști unde urmează să mai lovească pumnul guvernului și dacă documentația îi va mulțumi pe supraveghetorii care se ocupau cu revizuirea cetățeniei.
Deși guvernul PNC a fost izgonit de la putere înainte ca procesul de revizuire să se încheie, Decretul-lege 169 a rămas valid și sub dictatura regală. Când statisticile au fost finalizate, din 203 423 de familii care au trimis cereri de revizuire, 73 253 de familii - adică un total de 252.222 de evrei - și-au pierdut cetățenia ca rezultat al inițiativei Partidului Național-Creștin.
- Consecințele au fost dezastruoase nu numai pentru evrei, ci și pentru noul guvern și pentru țară. Evreii au declarat un boicot economic, și-au retras depozitele din bănci, și-au vândut acțiunile și au organizat o grevă a taxelor și impozitelor. Evreii din afara României au adus situația la cunoștința guvernelor lor și a Ligii Națiunilor.
Franța și Marea Britanie au folosit oportunitatea oferită de aceste măsuri antievreiești pentru a-și exprima nemulțumirea față de guvernul perceput de ei ca înclinat spre nazism și Germania nazistă”.
