Cine a fost primul domnitor pământean după epoca fanariotă? Revoluția lui Tudor Vladmirescu, dar și mișcarea eteristă din 1821, au determinat Imperiul Otoman să renunțe la numirea unor domni de origine grecească, provenind cu toții din cartierul Fanar al Constantinopolului și să accepte revenirea pe tronurile celor două principate a unor membri ai famiilor vechi românești.
Cine a fost primul domnitor pământean de după epoca fanariotă? A reînființat armata românească
Între 1711, în Moldova, 1716, în Țara Românească și până în 1822, ambele țări românești au cunoscut ceea ce avea să intre în istorie drept epoca fanariotă.
După Revoluția condusă de Tudor Vladimirescu, dar și mișcarea eteristă greească sprijinită de Rusia, Imperiul Otoman s-a văzut nevoit să permită revenirea pe tronurile celor două principate a unor exponenți ai vechilor familii de vază românești.
În Muntenia, primul care a avut această onoare a fost Grigore al IV-lea Ghica, născut în Țara Românească la 1755, fiul marelui ban Dimitrie Ghica, din a doua sa căsătorie, cea cu Maria Văcărescu, conform muzeulvirtual.ro.
Grigore a învățat la Școala domnească, fiind cunoscător al limbilor greacă și franceză. urcând relativ rapid în ierarhia socială și ajungînd mare ban, ca și tatăl său, în 1817.
Citește și: Când a apărut mita la români? Mihai Viteazul a plătit 1.500.000 de galbeni pentru a obține tronul
Fiind membru al Eforiei Școalelor (n.r. - un fel de Minister al Educației de azi) a contribuit la deschiderea Școlii de la Sf. Sava și la aducerea marelui profesor și învățat Gheorghe Lazăr în Țara Românească.
Dar Grigore a făcut un pas mai departe decât părintele său: a ajuns pe tronul țării. Astfel, în primăvara lui 1822, împreună cu Ioniță Sturdza (viitorul prim domnitor pământean al Moldovei, tot după fanarioți) și alți boieri moldoveni și munteni, a făcut parte din solia trimisă la Constantinopol de către boierii reformatori.
Aceștia cereau Porții otomane domni pământeni, apărarea ordinii și a granițelor Principatelor Dunărene și limitarea drepturilor care îi favorizau pe boierii străini.
Toate aceste solicitări au fost acceptate prin firmanul dat de sultanul Mahmud al II-lea, la 1 iulie 1822, care justifica hotărârea Porții de a pune domni pământeni în locul fanarioților.
Astfel, în același an, 1822, în luna iunie, Grigore Dimitrie Ghica a fost numit domn în Muntenia, în locul lui Scarlat Callimachi, iar Ioniță Sandu Sturdza, domn al Moldovei, în septembrie, în locul lui Mihail Suțu,
Ghica a moștenit un principat sărăcit, înglodat în datorii și cu o bună parte a boierilor refugiați în Brașov, din cauza mișcării revoluționare a lui Vladimirescu.
Primul domnitor pământean după fanarioți a fost Grigore al IV-lea Ghica
În plus, aceștia ar fi vrut să guverneze ei țara, domnitorul rămânând un fel de „om de paie” manevrat în sensul intereselor lor.
Pentru că Ghica a reimpus boierilor taxa vinăritului - o sursă majoră de bani pentru acoperirea datoriei - de care fuseseră exceptați în perioada fanariotă, mulți boieri au uneltit împotriva lui.
Citește și: Mormântul lui Vlad Țepeș, în Italia? Teoria care răstoarnă tot ce se credea. Pe ce se bazează?
Între măsurile de modernizare întreprinse de Grigore al IV-lea Ghica au fost și cele referitoare la asanarea și înfrumusețarea Capitalei, dând dispoziții pentru pavarea străzilor.
Dar, probabil, cea mai importantă măsură a fost reînființarea armatei românești. Nicolae Bălcescu elogia meritele primului domn pământean: „Grigore Ghica puse temeliile armatei românești, organizând trupul de panduri. Acești panduri, dimpreună cu volontirii, se deosebiră foarte mult în războiul din urmă al rușilor și mai cu seamă la Băilești, Cireșu, Schela Cladovii și Calafat”.
Războiul la care se referea Bălcescu era războiul ruso-turc din 1828-1829, cel care avea să decidă și soarta lui Ghica și care s-a soldat cu ocuparea militară de către Rusia atât a Moldovei, cât și a Țării Românești, sub guvernarea generalului Pavel Kiseleff.
Practic, Ghica a fost silit de țariști să renunțe la domnie, în mai 1828, dar i s-a refuzat și plecarea în străinătate.
În ciuda pericolelor ce puteau plana asupra capului său, pentru că a ales să nu se mai imlice în niciun fel în politică, Grigore al IV-lea Ghica a trăit liniștit în conacul său, până la moartea survenită în aprilie 1834, la vârsta de 78 de ani,
Deși n-a luat măsuri prea agreate nici de boieri, dar nici de populație, a fost regretat de oamenii simpli care, la înmormântarea fostului domnitor, își aminteau de traiul ieftin de pe vremea acestuia, deși trecuseră doar câțiva ani de atunci.
Mai trebuie spus că Grigore al IV-lea Ghica a fost cel care a ridicat Palatul Ghica-Tei, de la capătul actualului bulevard Lacul Tei, pe terenul ce aparținea de intensa lui moșie de la Colentina.
