Cine a fost domnitorul cu ghinion la soții? Puțin voievozi s-au bucurat de o domnie mai lungă și mai pașnică decât cel dspre care vă povestim astăzi. Dar viața sa personală a fost un fel de du-te-vino între căsnicii. În plus, după mortea lui, fiii și nepoții s-au măcelărit între ei pentru tronul Moldovei.

Cine a fost domnitorul cu ghinion la soții? Fiii și nepoții săi s-au omorât între ei pentru tron

Îl cunoaștem drept Alexandru cel Bun și, dacă ne gândim rapid, nu prea ne vin în minte mari fapte de arme ale sale.

Cu toate acestea, a avut una dintre cele mai lungi domnii din Țările Române, 32 de ani, fiind depășit doar de nepotul său, Ștefan cel Mare, cu 47 de ani și de Basarab I, întemeietorul Țării Românești, cu 42.

Sigur, pe ansamblu, l-am putea pune la socoteală și pe regele Carol I, care a stat pe tron  - dar în cu totul altă epocă - 48 de ani, având cea mai lungă domnie de pe aceste meleaguri.

Citește și: Cine a fost domnitorul poreclit „cap gol”? Care este explicația? Era fiul lui Mircea cel Bătrân

Și Mircea cel Bătrân a adunat, la prima vedere, tot 32 de ani, între 1386 - 1418, dar în cazul lui, vreme de doi ani a fost alungat de pe tron de Vlad I Uzurpatorul, între 1395 - 1397, având, prin urmare, „doar” 30 de ani de domnie.

Alexandru era fiul cel mai mare al lui Roman I Mușat, voievod al Moldovei între anii 1391-1394.

Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare, a fost ucis de propriul frate - Foto: Arhiva

Pe 23 aprilie 1400 i-a urmat tatălui său pe tronul principatului, după ce domnitorul Iuga a fost îndepărtat de la putere chiar de către voievodul Țării Românești, Mircea cel Bătrân. 

E drept, la început a domnit împreună cu fratele său, Bogdan, până în 1407, când a devenit conducător unic.

Potrivit „Letopiseţului” lui Grigore Ureche, a fost primul din neamul Bogdăneştilor care a purtat nume de botez grecesc, conform historia.ro.

Titulatura de „cel Bun” a primit-o după moarte pentru faptul că de-a lungul celor trei decenii de domnie a ţinut Moldova departe de conflicte, fiind un foarte bun diplomat. Altfel, în timpul vieții poporul i-a spus „cel Bătrân”.

Lunga lui domnie a însemnat o perioadă de pace pentru Moldova, datorită politicii extrem de abile a domnului, care a reușit să mențină echilibrul între Ungaria și Polonia.

Citește și: Cine a fost domnitorul îngropat de viu? De ce istoricii nu-l pun „la socoteala” voievozilor țării?

A recunoscut suzeranitatea lui Vladislav II Iagello și a încheiat cinci tratate de pace cu acesta, promițându-i  sfat și ajutor împotriva oricărui dușman și, în acest fel, s-a asigurat de sprijinul Poloniei în fața oricărei încercări a Ungariei de a controla drumul comercial care lega sudul Poloniei de gurile Dunării.

La acea vreme, turcii încă nu reprezentau un pericol imdiat pentru principat, dar, cu toate acestea, în 1420, au loc primele confruntări dintre Moldova și Imperiul Otoman, când otomanii au asediat Chilia și Cetatea Albă, dar Alexandru a reușit să-și apere teritoriile.

Dar dacă domnia i-a fost relativ liniștită, iar Moldova a traversat câteva decenii de pace și prosperitate, nu același lucru se poate spune și despre viața personală a domnitorului.

Alexandru a fost căsătorit de patru ori, dar a avut ghinion în căsniciile sale. Două dintre neveste au murit la scurt timp după căsătorie, iar de a treia domnitorul a divorţat.

Petru Aron, domnitorul care și-a ucis propriul frate - Foto: Arhiva

Prima soție a fost Margareta, fiica palatinului Ștefan din Losontz, pentru ea Alexandru ridicând Catedrala Catolică din Baia, în apropiere de Fălticeni, unde a și fost înmormântată.

Această soție era de origine poloneză și de religie catolică, iar căsătoria a avut loc prin 1393-1394, deci înainte ca Alexandru să devină domn al Moldovei.

La scurt timp după dispariţia primei soţii, Alexandru cel Bun s-a căsătorit din nou cu Ana, cărei i se mai spunea şi Neacşa.

Se spune că Ana Neacşa ar fi fost chiar fiica lui Mircea cel Bătrân. Ghinionistul domn a pierdut şi această nevasta la scurt timp după căsătorie, cel mai probabil la nașterea primului copil, Iliaș I, cel care va moșteni tronul Moldovei. Ana a murit în 1418 şi a fost înmormîntată la mănăstirea Bistriţa.

Cea de-a treia soție a domnitorului a fost Ringala, sora lui Vytaudas, marele duce al Lituaniei, și cumnată a regelui Vladislav al II-lea Iagello al Poloniei.

Citește și: Cine a fost singurul domnitor rrom din Țările Române? A luptat cu Mihai Viteazul contra turcilor

Ringala era direct înrudită cu Alexandru cel Bun, fiind verișoară primară cu Anastasia, mama domnitorului, potrivit dosaresecrete.ro.

„Alexandru cel Bun, căruia nu îi plăcea văduvia, se însură a treia oară luând de soţie din nou o catolică, însă de neam mare de tot. Anume pe Ringala, vara regelui Vladislav al Poloniei. Ringala era de altfel vara de a treia şi cu Alexandru”, notează istoricul C. Gane în cartea „Trecute vieţi de doamne şi domniţe”.

Nunta lui Alexandru cu Ringala a avut loc în 1411 și a fost deosebit de fastuoasă, dar avea să fie desfăcută zece ani mai târziu

Motivul care a stat la baza separării domnitorului de cea de-a treia nevastă a avut de-a face cu originile catolice ale acesteia şi încercările ei de a-l converti pe domn la catolicism.

„De ce şi-a trimis Alexandru soţia acasă, după o convieţuire cuviincioasă, zice-se, nu se ştie. Istoricii tac, din lipsă de documentare. Însă bănuiala trebuie să cadă tot asupra chestiunei catolicismului.

De altfel, cronicele polone arată clar că „Ringala s-a despărţit de soţul ei Alexandru din pricină că acesta nu voia în ruptul capului să devie catolic”. Aşadar, a plecat ea de bunăvoie; n-a fost alungată”, mai notează istoricul C. Gane.    

Alexandru cel Bun nu şi-a trimis nevasta acasă cu mâna goală. Divorţul l-a costat o „pensie” pe viață de 600 de ducați de aur, plus târgul Siret cu Volovăţul şi satele aferente.   

În acelaşi an în care s-a despărţit de doamna Ringala, Alexandru cel Bun mai face o încercare. Se recăsătoreşte cu Marina (sau Marena), care făcea parte dintr-o familie boierească din Moldova şi era ortodoxă. 

Ștefan cel Mare a răzbunat moartea tatălui său și a pus capăt unui sfert de secol de lupte pentru tron între urmașii lui Alexandru cel Bun, bunicul său - Foto: Arhiva

„Marina e întâia doamnă româncă de la care ne-a rămas chipul „autentic”. Un epitrafir, ţesut de meşteri Bizantini contemporani şi care se afla înainte de război într-unul din muzeele Petrogradului, ne-o arată pe Marina în bogatul ei costum de Doamnă, subţire şi mlădioasă, cu ochii galeşi, sprâncenele încondeiate şi foarte ridicate deasupra ochilor, nasul subţire, gura mică, părul împletit.

Această din urmă Doamnă a lui Alexandru a fost mama lui Petru Aron”, mai spune istoricul C. Gane.

Ultimul mariaj al domnitorului a durat zece ani, Doamna Marina fiind cea care, de astă dată. și-a înmormântat soțul.

O altă adevărată tragedie s-a derulat, însă, după dispariția domnitorului. Alexandru cel Bun a avut cinci băieți, cu toții ajungând, la un moment dat domni ai Moldovei: Iliaș I, Petru al III-lea, Bogdan al II-lea, Petru Aron și Ştefan al II-lea, ultimul provenind dintr-o relație din afara căsătoriei.

Deși acest lucru ar fi putut însemna un lucru bun, din păcate, după moartea tatălui lor, între fiii, apoi și nepoții domnitorului s-au declanțat conflicte sângeroase pentru tron, cu asasinate, trădări și întorsături de situație demne de un serial istoric.

Dar să explicăm puțin mai clar ce s-a întâmplat. Alexandru cel Bun a închis ochii pentru totdeauna în prima zi a anului 1432, la Mănăstirea Bistriţa, din județul Neamț, în urma unui atac de cord.

A fost înmormântat în această ctitorie a sa, lângă a doua lui soţie, Ana Neacșa. Apoi, s-a declnșat epopeea măcelurilor între fiii săi. 

Astfel, după ce pe tron urcă primul său născut, Iliaș I, dar este detronat de fratele său vitreg, Ștefan al II-lea. Iliaș revine la conducere, mai întâi singur, apoi, între 1435 și 1443, împreună chiar cu Ștefan al II-lea. Dar cel din urmă e nemulțumit de acest lucru și reușește să-l alunge în Polonia, nu înainte de a-i scoate ochii..

Patru ani mai târziu, Ștefan al II-lea este învins în luptă, apoi ucis chiar de fiul lui Iliaș, Roman al II-lea, care îi era nepot.

Citește și: Cine a fost domnitorul ce a salvat Viena de turci? I s-a promis tronul imperial de la Constantinopol

La rândul său, după doar un an de domnie, Roman al II-lea este înlăturat de unul dintre frații tatălui său, Petru Aron. Mai mult, Aron îl omoară, în 1451 și pe propriul frate bun, Bogdan al II-lea, tatăl viitorului voievod, Ștefan cel Mare.

În tradiția deja înrădăcinată a omorurilor în familie și a răzbunării sângelui vărsat, Ștefan al III-lea, adică „cel Mare”, va prelua domnia în 1457, după ce îl învinge pe Aron în două lupte.

Dar marele voievod nu-și va găsi liniștea decât 12 ani mai târziu, în 1469, când reușește să-l prindă și să-l ucidă pe asasinul tatălui său, chiar dacă acesta îi era și unchi.

Însă doar ajungerea la conducerea Moldovei a lui Ștefan cel Mare a pus capăt unui sfert de secol năprasnic ce a urmat morții lui Alexandru cel Bun.

Va urma o domnie și mai lungă decât a bunicului său, chiar dacă departe de a fi fost la fel de liniștită ca a acestuia.