Cât costa o cutie cu ness Amigo pe vremea lui Ceaușescu? Mulți români încă au în memorie gustul acelei băuturi, a cărei procurare era o adevărată victorie asupra sistemului.
Într-o țară în care alimentele de orice fel au început să dispară, a apărut pe piață, surprinzător pentru mulți, un produs cofeinizat care a înlocuit cu mare succes defuncta cafea naturală.
Cât costa o cutie cu ness Amigo pe vremea lui Ceaușescu? Când a intrat pe piața din România?
Anii '80 au reprezentat pentru români un deceniu de „strâns cureaua” până la rămânerea fără aer.
Nicolae Ceaușescu și-a pus în cap să plătească integral datoria externă a țării, așa că ultimul deceniu al domniei sale a fost marcat de lipsuri tot mai mari, de la alimente de bază ce se dădeau doar pe cartelă, până la furnizarea de energie și apă caldă.
Una dintre puținele bucurii zilnice ale oamenilor rămăsese degustarea unel cafele bune, alături de familie ori de prieteni. Până când și cafeaua naturală, al cărei parfum era divin, când era proaspăt râșnită în alimentare, a dispărut din magazine.
Citește și: De ce era poreclită Elena Ceaușescu, în tinerețe, „Păsărica”? Isabel Peron, femeia care a inspirat-o
A fost înlocuită cu faimosul „nechezol”, adică un produs al cărui nume era chiar „cafea măcinată în amestec cu înlocuitori”, conținând, într-o proporție ce a devenit tot mai mare, năut și ovăz, hrana obișnuită a cailor, de aici și porecla sa.
Dar, la începutul anilor '80, pe piața românească a apărut un produs ce avea să-i însoțească pe români până la Revoluția din decembrie 1989, nessul Amigo, adică o cafea solubilă, „instant”, cum am spune astăzi.
Conform amigo.ro, produsul era fabricat în Brazilia și a intrat în România începând cu anul 1982.
Problema a fost că, după o scurtă perioadă în care s-a găsit și pe rafturile alimentarelor, nessul a dispărut și el din comerț.
Interiorul unui shop în perioada comunistă - Foto: tribuna.ro
Totuși, în cei 7 ani scurși până la prăbușirea lui Nicolae Ceaușescu și a regimului comunist, el a devenit o adevărată monedă de schimb pentru români, alături de țigările Kent.
Prețul celor două produse, considerate de lux, a ajuns, spre finalul comunismului, la minimum 100 de lei cutia de 50 g de ness Amigo, scria mizeriaistoriei.wordpress.com, aceiași bani fiind necesari pentru pachetul de Kent.
Iar sursele de procurare principale, în afară de bișnițarii care aveau locurile lor de „desfacere” a mărfurilor procurate „pe sub mână”, binecunoscute în fiecare oraș, erau celebrele Shopuri.
Citește și: Cum se făcea pizza pe vremea lui Nicolae Ceaușescu? Cine a inventat popularul preparat?
Era locurile unde se găseau mai toate produsele la care românii visau cu ochii deschiși: țigări Kent și Marlboro, deodorante Rexona, cafea Wiener Caffee sau Alvorada, săpunuri Fa, ciocolată Toblerone, blugi Levi Strauss, whisky Johnnie Walker, coniac Napoleon, casetofoane Sanyo și altfele
Aceste magazine cu regim special, în care se putea plăti doar cu valută, erau gestionate de Comturist, un departament specializat din cadrul Ministerului Comerțului care se ocupa de partea de aprovizionare.
În jurul acestora s-au format tot felul de filiere prin care mărfurile din shopuri ajungeau și la românii obișnuiți. Dar nu neapărat pentru consum propriu, ci pentru a fi folosite, la nevoie, pe post de mită.
Și asta, pentru că, în acea perioada, mita nu însemna plicul cu bani, ca acum - deoarece nu prea mai aveai ce să cumperi cu banii în anii 80 - ci pachetul de Kent, ness-ul Amigo, cafeaua naturală Wiener Caffee sau Alvorada la pungă vidată și toate cele maneționate mai sus.
Interiorul unei alimentare ceaușiste în 1989 - Foto: mizeriaistoriei.wordpress.com
Acestea erau adevăratele monede de schimb, ele îți permiteau să fii tratat cu atenție în spital, să obții bilet pentru un sejur pe litoral sau să îți iei Dacie peste rând. Iar o mită mai generoasă, un cartuș de Dunhill de pildă, chiar că rezolva orice problema.
Cum spuneam, nessul Amigo era una din „valutele forte” ncesare în rezolvarea problemelor diverse cu care te puteai confrunta. Dar, când nu era păstrat pentru a fi oferit ca mită, prepararea și băutul său însemnau un moment de evadare din realitatea gri a vieții.
Nessul - cafeaua solubilă, adică - era obținut, de fapt, tot din boabele de cafea, dar care erau supuse unui tratament diferit față de cele din care rezulta cafeaua clasică.
Citește și: FOTO Cât costau țigările în „Shop”-urile comuniste? Cum luai Kent și More „pe sub mână”?
Pentru preparare, de obicei se punea o linguriță - o linguriță jumătate de ness într-o ceașcă, peste care se adăuga mai întâi, foarte puțină apă, după care frecai compoziția respectivă până când devenea spumoasă și alburie.
Abia după aceea, umpleai cu apă fierbinte ceașca și adăugai zahăr după gust. În perioada călduroasă, puteai face ceea ce azi am putea numi Ice Ness, folosind apă sau lapte rece, dar trebuia să fii atent ca nessul să se dizolve complet în lichidul rece.
