Care este primul cuvânt scris în limba română? Apare pe un vas din ceramică vechi de peste 1.000 de ani
Primul cuvânt scris în limba română apare pe un vas din ceramică vechi de peste 1.000 de ani descoperit în 1967, la Capidava, județul Constanța. Deși inscripția e scrijelită cu litere grecești, citirea sa scoate la iveală o variantă cât se poate de românească a cuvântului.
Primul cuvânt scris în limba română apare pe un vas de ceramică datat din secolul X, adică acum peste 1.000 de ani.
Vasul a fost descoperit întâmplător la sfârşitul verii anului 1967 de doi locuitori din Topalu, județul Constanţa, care mergeau pe jos, pe malul Dunării, spre Cernavodă.
În dreptul cetăţii romane de la Capidava, sub malul surpat, au găsit un urcior aproape complet, din care lipseau doar toartele şi o mare parte a gâtului.
Ajungând la Constanţa s-au dus la Muzeul de Arheologie, au povestit întâmplarea şi au predat obiectul. De atunci, el a fost studiat de specialiști.
Vasul de ceramică, descoperit la Capidava în 1967
Aceștia au ajuns la concluzia că vasul din ceramică cu inscripția redactată cu alfabet grecesc „ПETPE” („Petre”) reprezintă cea mai veche atestare a unei inscripții în limba română.
Ulciorul are gâtul și toartele rupte din vechime, fundul este plat. Toartele se prindeau la baza gâtului, deasupra umerilor.
Zona de mijloc a vasului este împărțită în două registre prin trei brâuri profilate.
Pe umăr este incizată o cruce mare cu capetele brațelor lățite și cu linii în formă de raze între brațe. La trei dintre brațele crucii sunt incizate în limba greacă literele MPT și formula NHKO.
Citește și: Prima mențiune a Bucureștiului ca reședință domnească, acum 451 de ani. Actul uitat emis de Radu cel Frumos
De jur împrejurul crucii este incizat alfabetul grec din care lipsește numai litera H. La sfârșitul alfabetului este incizat numele Petre.
„În baze tipologice, vasul ceramic se încadra urcioarelor amforoidale, de veche tradiție romană, aparținând însă, cu destulă probabilitate, secolului X, mai exact celei de a două jumătăți”, scrie dr. Eugen Silviu Teodor, pe site-ul capodopere2019.ro.
„Garnizoana romană fusese retrasă de pe cetate la începutul veacului VII, când Imperiul romano-bizantin și-a abandonat provinciile balcanice în mâinile barbarilor; pe locul garnizoanei – o superbă faleză înaltă a Dunării – s-au așezat locuitori pașnici, trăind în modeste bordeie, sub autoritate bulgară.
După prăbușirea Primului Țarat bulgar, după 971, zona reintră sub autoritate bizantină; acesta este contextul în care vasul a fost produs, fiindcă detaliile tehnice sugerează o replică locală a unor produse de lux ale epocii”, a continuat arheologul.
Vasul este decorat cu mai multe inscripții cu litere grecești, dintre care se remarcă la final numele „ПETPE” („Petre”), probabil numele celui care a realizat obiectul.
„Acest nume, obsedantul Petre, este desigur motivul pentru care istoricii au devenit foarte atenți.
De ce? El face parte din setul de nume sfinte, evocând pe întâiul Apostol și întemeietor al Bisericii orașului etern – Roma, Sfântul Petru.
Forma numelui, însă, este greu de derivat din grecește, Πέτρε putând fi, eventual, forma de vocativ pentru Πέτρος, însă o semnătură la vocativ ar fi ceva neobișnuit pentru un grec. (...)
Meșterul ar fi putut fi, desigur, și slav, dar atunci s-ar fi semnat Petar, sau Piotr, nu Petre, care aduce o consonanță inconfundabilă, specifică doar numelor românești”, mai scrie dr. Eugen Silviu Teodor.
Vasul cu inscripția „Petre”, prima atestare epigrafică a limbii române, poate fi văzut la Muzeul Național de Istorie a României.
