Portretul blestemat al lui Nicolae Ceaușescu a fost realizat de o, altfel, talentată pictoriță care avea să se sinucidă la patru ani de la pictarea acestuia.
În regimul comunist, mai ales în anii 80, în plin cult al personalității „tovarășului”, artiștii plastici primeau sume uriașe pentru operele lor de propagandă care-l slăveau pe „cel mai iubit fiu al poporului” și pentru care încasau bani mai mulți decât prețul unei Dacii 1300.
Care a fost portretul blestemat al lui Nicolae Ceaușescu? Pictorii luau și 100.000 lei pe un tablou
Regimul comunist, cu precădere ultimul deceniu din „era Nicolae Ceaușescu”, a fost îmbibat de manifestări artistice de propagandă și de proslăvire a „conducătorului iubit”, adesea alături de „savanta de renume mondial”, Elena Ceaușescu.
În afară de pictorii oficiali, care realizau imaginile „eroului între eroi” spânzurate în cui prin orice birou, sală de clasă ori instituție din România acelor vremuri, o pleiadă de artiști, dintre care unii consacrați, cu nume grele în pictură, s-au alăturat corului de lăudători ai „geniului Carpaților”.
Este cazul unor pictori precum Sabin Bălașa, Vasile Pop Negreşteanul, Traian Brădean, Dan Hatmanu, ba chiar și al marelui Corneliu Baba ori al sculptorului Ion Irimescu.
Citește și: De ce era poreclită Elena Ceaușescu, în tinerețe, „Păsărica”? Isabel Peron, femeia care a inspirat-o
Mai ales după 1980, pe fondul exacerbării megalomanice a cultului personalității lui Ceaușescu, crearea unor asemenea lucrări se făcea din diferite motive, în afară de sentimentul de a fi „bine văzut” de regim, recompensa materială generoasă fiind unul esențial.
Într-o țară în care salariul mediu ajungea la 2.500 de lei, iar o Dacie 1300 costa 70.000 lei, un asemenea tablou putea fi plătit, în funcție și de rezonanța numelui artistului și importanța lucrării, chiar și cu 100.000 de lei, după cum spunea criticul de artă Tudor Octavian, în 2005.
Ciudatul tabou pictat de Dan Hatmanu, în care Ștefan cel Mare ciocnește un pahar de vin cu Nicolae și Elena Ceaușescu - Foto: 7iasi.ro
„Bugetul artiștilor cu pricina a crescut considerabil din banii pe care-i primeau pentru astfel de tablouri.
Era vremea în care o poezie despre „tovarăși” și „epoca de aur”, publicată într-un volum omagial, era plătită cu 3.000 de lei bucata, aceeași sumă scriitorii putând s-o câștige altfel doar dacă publicau un volum de autor, efortul pentru acesta fiind însă considerabil mai mare.
Citește și: În ce zi era născut Nicolae Ceaușescu, de fapt? De ce și-a schimbat data din certificatul de naștere
În lumea artelor plastice, tablourile cu Ceaușescu ajungeau însă până la 100.000 de lei, în condițiile în care o mașină Dacia era 70.000.
Niciodată un astfel de tablou nu s-a vândut cu mai puțin de 40-50.000 de lei. Era un cerc vicios. Dacă-l vindeai sau cumpărai ieftin, exista riscul interpretărilor”, spunea Tudor Octavian, în 2005.
Pictarea lui Nicolae Ceaușescu, o afacere bănoasă pentru artiști
În încercarea artiștilor de a surprinde cât mai fidel „măreția” personajului principal sau anumite episoade din viața acestuia, s-a ajuns la rezultate de-a dreptul grotești.
Este cazul, de exemplu, tabloului denumit „Miting în fața Universității, august 1944”, realizat de Doru Rotaru.
Acesta a vrut să surprindă episodul din 30 august 1944, când Ceaușescu, alături de Elena Petrescu, viitoarea sa soție, a ținut un discurs din balconul Palatului „Generala”, ulterior Palatul BCR, din Piața Universității, pentru a saluta intrarea trupelor sovietice în Capitală.
Rezultatul final a fost, în schimb, unul destul de înfricoșător, dacă privim chipul lui Ceaușescu, ceea ce, probabil, n-a fost chiar pe placul „tovarășilor”.
Citește și: VIDEO Ateul Ceaușescu și-a înmormântat părinții cu sobor de preoți. Imagini de colecție
O altă „operă” aberantă prin subiectul său a fost realizată de un pictor renumit al timpului, ieșeanul Dan Hatmanu.
Acesta nu s-a dat înapoi în a-l reprezenta, în 1983, pe Ștefan cel Mare cum „iese” dintr-un tabou pentru a ciocni un pahar de vin roșu cu Nicolae și Elena Ceaușescu.
Luna „ianuarie” trecută pe pictură indică faptul că ea a fost dedicată zilelor de naștere pe care cei doi zbiri ai țării și le serbau în prima lună a anului, pe 26, respectiv 7 ianuarie.
Pictura realizată de Adina Paula Moscu, în 1974, cea care s-a sinucis după patru ani de la realizarea ei - Foto: adevarul.ro
Trebuie spus, totuși, că unii artiști, mai ales cei deka consacrați, făceau aceste compromisuri și-n dorința de a rezolva alte probleme, ca „tribut” plătit pentru aceste rezolvări.
De exemplu, în cazul lui Hatmanu, trebuie spus că el a fost cel care, alături de compozitorul Vasile Spătărelu, a intervenit pentru ca, în 1977, Conservatorul împreună cu Facultatea de Arte Plastice din Iași să nu fie desființate, potrivit comunismulinromania.ro.
Un caz aparte îl constituie cel al talentatei pictorițe Adina Paula Moscu născută în Buzău, la 1908. Ajunsă la 66 de ani, ea mai realizase lucrări în spiritul realismului socialist și proletcultismului, inclusiv portrete ale lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Însă valoarea sa de artist nu poate fi negată nici astăzi, dar toate au avut un preț în acel regim.
Astfel, în 1974, în speranța că va reuși să-și recupereze casa situată pe strada Popa Soare din București, confiscată de comuniști, ea a acceptat să-l picteze pe Nicolae Ceaușescu.
Ea l-a reprezentat pe „tovarăș” în mărime naturală, dar un detaliu al lucrării avea să nască mari controverse: Ceaușescu era pictat cu picioarele tăiate, un fapt ce a născut nenumărate interpretări la acea vreme.
Citește și: Nicolae și Elena Ceaușescu, la mitingul din 1 mai 1939. Cel mai mare trucaj din istoria comunismului
Din păcate, la doar patru ani de la relizarea lucrării, Adina Paula Moscu a ales să se sinucidă, iar tabloul a căpătat o reputație funestă, de „blestemat”.
Cu toate acestea, el i-a supraviețuit pictoriței, găsindu-se la ora actuală în depozitul Muzeului de Artă din Târgu Jiu.
Dar și operele artistice adevărate semnate de Adina Paula Moscu au ajuns să se vândă în casele de licitaţii la preţuri ridicate, pe măsura valorii lor artistice.
