Cele două capitale înfrățite au stat decenii la rând pe un sistem sovietic de termoficare astfel că pentru modernizarea lui companiile rusești au furnizat în continuare echipamente și piese de schimb.
În prima linie au apărut afaceriști moldoveni, ca intermediari și colaboratori pentru furnizorii ruși.
Conflictul și frăția
„Sunt o persoană coerentă în acțiuni și afirmații”, ne spune Valentin Bălan, șeful companiei Horus Energy, divizia bucureșteană a grupului energetic pe care-l patronează la Chișinău.
Citește și: O treime din căldură se pierde prin țevile vechi ale rețelei de termoficare. Bucureșteanul plătește
Acțiunile și afirmațiile sale au vizat anul trecut alte două companii de peste Prut care ar fi făcut presiuni asupra lui ca să fie cooptate într-un contract public pentru modernizarea sistemului de termoficare din capitala Republicii Moldova.
Conflictul de atunci a ajuns pe masa procurorilor pentru acuzații de șantaj și a inclus nume grele din politica moldovenească.
„Declarațiile făcute anul trecut sunt valabile și acum”, rămâne ferm pe poziții Valentin Bălan, el însuși acuzat că este un colaborator al unui important oligarh rus, ale cărui companii sunt sub sancțiuni internaționale.
Plângerile penale ale lui Bălan au vizat alți doi afaceriști din Chișinău.
Citește și: Nicușor Dan: Termoelectrica, datorii de 100 de milioane de euro. Este practic în insolvenţă
Primul este Alexandru Baltag, apropiat al oligarhului Vladimir Plahotniuc și al fostului premier moldovean Chiril Gaburici.
Al doilea este Victor Slivinschi, 38 de ani, șeful și unicul asociat al Turboenergy Power, companie care în ultimii ani a câștigat mai multe contracte importante la București cu companiile publice care ne aduc căldura în case: Electrocentrale București (Elcen), controlată de Ministerul Energiei, și, respectiv, Termoenergetica București, compania municipalității București.
Ambele companii de stat, Elcen și Termoenergetica, au mari probleme financiare fiind dependente de subvențiile guvernamentale acordate pentru ca prețul căldurii să rămână suportabil pentru populație.
Ambele companii cochetează direct sau indirect cu insolvența. Electrocentrale se află în insolvență, fiind administrată de Sierra Quadrant, în timp ce Termoenergetica este condusă de un fost director și asociat al unei alte case de insolvență, Casa de Insolvență Transilvania.
Tema fuziunii celor două companii prin preluarea Elcen de către Termoenergetica a revenit în actualitate. Este un subiect extrem de profitabil și pentru companiile de insolvență care gravitează în jurul celor două companii care s-ar alege cu un procent de circa 3% din valoarea totală a unei eventuale fuziuni estimată la circa 800 milioane-1 miliard de lei. Elcen produce energie electrică și căldură pentru București, în timp ce Termoenergetica distribuie căldura produsă de prima bucureștenilor.
Conflictul de la Chișinău.
Conflictul dintre cele două companii a pornit, în vara anului trecut, de la un contract de 13 milioane de Euro finanțat de Banca Mondială pentru reabilitarea sistemului de termoficare din Chișinău.
Contractul a fost atribuit initial uneia din cele două firme, contestat, anulat, reluat parțial și atribuit aceleiași firme.
Au curs acuzații fie de șantaj, fie de trucare de licitații în favoarea unei companii aflate în consorțiu cu o companie rusească.
La vremea respectivă, președintele Republicii Moldova, Maia Sandu afirma despre acest contract că are de ales între a lăsa oamenii să tremure de frig și o companie rusă sub sancțiuni. Ea zicea ca de fapt contractul a fost cu o companie moldovenească și nu cu rusii, care au dat doar echipamente.
În replică, Victor Slivinschi, susține că a depus și el plângeri penale împotriva competitorului său din Chișinău: „Au considerat șantaj că noi am fi făcut plângerile penale la procuratura din Chișinău, nu există nici un proces penal deschis la Chișinău asupra mea sau asupra companiei (Turboenergy Power -TEP) sau orice altă companie pe care o reprezint, noi avem o plângere penală și una civilă.” â
Slivinschi susține și că Horus Energy, companie specializată în construcții civile, nu e o ”concurență sănătoasă”, având acționariat netrasparent, cu ultima verigă în paradisul fiscal Seychelles: ”Bănuiesc că acolo sunt bani ascunși ai mai multor oligarhi locali și în mod special Plahotniuc. (…) Pentru că nu am fost de acord de a contribui financiar la politica lor am fost marginalizați, introduși pe o așa zisă listă neagră.(…) Acel Chiril Gaburici (fostul premier) a fost omul lui Plahotniuc.
Dar cum au ajuns să se acuze reciproc?
”În iunie 2021 a fost lansată o licitație la Chișinău finanțată de Banca Mondială cu 13 milioane de euro, (…), pe care am contestat-o etc. A fost depusă o singură ofertă de Horus cu firma rusească Silavoie Mașânîi din Sankt Petersburg. Am avut bănuieli rezonabile că această licitație e trucată, iar după ce am contestat-o au început să ne atace în presa de la Chișinău. E un fost angajat al lui Plahotniuc care scrie aceste atacuri la adresa mea, eu n-am legături nici cu Plahotniuc, nici cu Dodon sau cu Gaburici”, explică Slivinschi.
Contractele de la București
„Toată infrastructura energetică din București este sovietică, rusească, aici am avea un mic avantaj în raport cu ceilalți chiar dacă suntem în piață doar de vreo cinci ani”, admite Victor Slivinschi, 38 de ani, într-o discuție cu jurnaliștii Newsweek România.
Susține însă că după invazia rusă în Ucraina de la începutul acestui an lucrurile s-au schimbat radical: „Am avut câteva livrări de echipamente din piața rusă, dar asta s-a întâmplat până la război și asta au făcut și alții, nu doar noi”.
Din 2015, de când a deschis o sucursală în România, încasările Turboenergy Power au crescut substanțial, de peste 65 de ori: 65,1 milioane de lei în 2021 față de 1 milion de lei în 2016.
Ceea ce i-a permis să achiziționeze, între timp, alte două companii locale implicate în contracte energetice: Celin SRL și Energofor SRL, ambele apărând ca antreprenori sau subcontractori în alte contracte energetice din România.
Și prima companie înființată de Slivinschi la București, SV Metex Europe, a avut numeroase contracte în sistemul energetic românesc.
De cealaltă parte, Horus Energy nu este prezentă pe piața de profil din România ci doar pe cea din Republica Moldova unde a câștigat modernizarea multor proiecte energetice.
Frații care au cucerit Bucureștiul.
Nimic nu părea să le anunțe succesul, din ultimii ani, de la București celor doi frați născuți peste Prut.
Victor Slivinschi (foto jos) a terminat o facultate cu profil politic, iar fratele său mai tânar, Valeriu, a absolvit istoria la Suceava.
Practic niciunul dintre frați nu avea pregătire în zona energiei.
”TEP e înregistrată la Chișinău în 2007 imediat după ce am terminat facultatea am avut un capital de start de 30.000 de Euro și am început activitatea mai întâi la Chișinău și inițial m-am ocupat mai puțin cu partea mecanică ci cu comerț cu uleiuri industriale, de motor, hidraulic , am stat cu chirie până acum 4 ani, nu am avut niciodată vreo linie de credit, tot timpul mi-a fost frică de eșec în raport cu băncile, dacă mă întreabă cineva cum de am reușit în afaceri e simplu: trebuie să știi cum să-i motivezi pe oameni, am fost și modest pentru că până acum ceva ani buni am condus un Ford Focus din 2004 deși îmi puteam permite un Mercedes. Am deschis sucursala românească în 2015”.
Ascensiunea lor a început însă în 2015 tot cu o corporație rusă-Lukoil. Au deschis special o sucursală al Ploiești pentru colaborarea cu rușii, cu care de altfel au avut primul contract de amploare în România.
Colaborarea continua și azi, iar frații Slivinschi au mobilizat aproape 100 de oameni care să lucreze cu Lukoil. În 2021, numărul total de angajați raportat de Turboenergy Power Chișinău SRL sucursala Târgoviște a fost de 142.
În mod bizar, Slivinschi preferă și acum să opereze în România cu o sucursală a companiei sale din Republica Moldova, Turboenergy Power Chișinău SRL sucursala Târgoviște, și nu cu o companie românească 100%.
Majoritatea covârșitoare a contractelor câștigate de compania celor doi frați moldoveni a urmat cariera profesională a lui Crețu Sârbu Claudiu Ionuț, actualul director al Termoenergetica, fost director al Elcen.
Acesta și-a început cariera profesională la stat în 2010 ca ofițer specialist la Direcția Generală de Poliție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
A avansat încet către poziții din domeniul energiei fiind propus și susținut de ALDE pentru funcția de director la Elcen pentru ca acum să ocupe poziția de manager la Termoenergetica din partea USR care deține și cel mai mare număr de membri în Adunarea Generală a Acționarilor acestei companii.
Sârbu afirmă că are doar relații doar profesionale cu compania fraților Slivinschi și că nu i-a ajutat niciodată pe aceștia să câștige lucrări nici când a condus Elcen și nici acum când conduce Termoenergetica. “Interacțiunile (n.r. dintre mine și frații Slivinschi și compania lor) sunt de natură profesională, strict legate de colaborarea economică între companii, având în vedere contractele încheiate în urma unor proceduri de licitație publică organizate, în perioada în care am fost administrator public al ELCEN, precum și în calitate de director general al Companiei Municipale Termoenergetica (CMTEB) Nu i-am ajutat în nici un fel să câștige contracte nici cu Elcen, nici cu Termoenergetica. Nu sunt la curent cu controversele de la Chișinău din jurul companiei Turboenergy Power SRL”, afirmă Ionuț Crețu într-un răspuns pentru Newsweek România.
Valoarea totală a contractelor câștigate de compania celor doi frați cu Elcen și Termoenergetica se ridică la 229 milioane lei în perioada 2016-2022.
Ultima licitație care a stârnit cea mai mare uimire la București este cea legată de șapte loturi pentru lucrări de intervenții de primă urgență organizată de Termoenergetica, în valoare totală de 140 milioane lei.
Din cele șapte loturi, compania moldovenească a câștigat numai puțin de cinci în valoare de 101 milioane lei
Diferențele de preț dintre preț la unele din cele cinci loturi unde a fost desemnată câștigătoare au fost extrem de mici: 56.725 lei la licitația pentru lotul 1 unde valoarea câștigătoare a fost de 10,4 milioane lei, 32.808 lei la o valoare adjudecată de 1,04 milioane lei etc.
