Newsweek România: Cât de importantă este interacțiunea profesor – elev?
Oana Moșoiu: Procesul educațional se bazează pe interacțiunea umană directă între profesor și elev, întrucât este eminamente un proces de comunicare, pe două paliere: o comunicare didactică, ce se referă la conținutul disciplinelor, și o comunicare interpersonală, care implică relația interumană socială, afectivă.
La fel cum interacțiunea părinte – copii este afectată dacă părinții sunt plecați de acasă și încep să fie părinți de la distanță, online, tot așa, educația la distanță pare să fie străină de ceea ce înțelegem că înseamnă, tradițional, școală și învățare.
Interacțiunile interpersonale sunt puternice și persuasive, convingătoare. Prin interacțiunea la distanță se pierde contactul direct și cu obiectul cunoașterii (de exemplu, la fizică, biologie, chimie), precum și din puterea persuasivă a comunicării directe.
De asemenea, scade controlul asupra elevilor, prin urmare este necesară o autonomie mai mare în rândul acestora și responsabilizarea lor în propriul mediu cu privire la învățare.
Adică, devine mai evident dacă un elev dorește, este interesat și motivat să învețe, să depună un efort (suplimentar față de cum era obișnuit să fie solicitat în învățare, la școală) pentru a-și menține atenția și concentrarea timp îndelungat în fața ecranului, încercând să integreze ceea ce este oferit de profesor.
Profesorul, în situația de sistem hibrid, este la școală și predă elevilor din clasă, prin urmare elevul care este acasă se uită „ca la televizor“, fiind probabil solicitat uneori să răspundă, să interacționeze, însă, în principiu, dacă metodele de predare nu sunt foarte interactive și colaborative, va fi expus unei predări tradiționale, centrate pe explicații și notițe.
Dacă situația de învățare este exclusiv online, profesorii se pot confrunta cu „abandonul tehnologic“, adică elevii nu stau cu camerele deschise, întârzie să răspundă sau chiar refuză (tot pe motive aparent „tehnice“ – nu merge internetul, camera, microfonul) să participe la solicitări.
De aici un efort foarte mare din partea profesorilor pentru a recontracta relația de învățare cu elevii, precum și de a realiza din actul educațional o experiență interesantă, captivantă, atractivă și conectivă.
Care este rolul părinților în școala online ?
Părintele devine un ghid în învățare, ceea ce, desigur, ar fi trebuit să fie rolul profesorului. Această dimensiune, despre cum învață elevii și cum aceștia își pot auto-regla procesul de învățare (desigur, un proces lung și cu mare nevoie de susținere din partea adulților) a fost abandonată de școală, profesorii fiind astăzi martorii unui fenomen îngrijorător – elevii nu vor să învețe conform cerințelor școlii, întrucât școala nu oferă un proces de învățare corespunzător caracteristicilor lor și modului în care învață noile generații – mai vizual, mai interactiv și foarte colaborativ.
Părinții mai au rol de suport emoțional pentru stările specifice acestei perioade restrictive – să empatizeze cu copilul, să discute cu el oferind multe explicații despre situația actuală și să susțină cauza educației și a învățării, chiar în condiții care nu sunt specifice sau obișnuite față de propria experiență școlară.
Purtarea măștii induce copiilor un sentiment de teamă ?
Copiii nu sunt atât de conștienți de implicațiile și dramatismul situației actuale, ei „înțeleg“ sau fac un efort de înțelegere, de moment, pentru că reacționează la stările emoționale ale adulților din jurul lor.
La vârstele mici, copiii mai degrabă se conformează cerințelor adulților, satisfăcându-le acestora dorințele, înțelegând din stările lor că este o situație gravă la care se simt parte, însă nu-și pot reprezenta implicațiile și consecințele asupra lor.
Dacă situația de
învățare este exclusiv
online, profesorii
se pot confrunta cu
„abandonul tehnologic“
Sigur că purtarea măștii constituie o reprezentare a acestei situații etichetate ca fiind „gravă“ și se poate asocia cu sentimente de teamă și nesiguranță, însă dacă părinții discută cu copiii, le arată cât mai clar necesitatea acestui comportament, copiii își pot ajusta treptat comportamentul, adaptându-se noii situații.
Și părinții, și educatorii, profesorii, să susțină și să încurajeze elevii cu privire la purtarea măștii și respectarea regulilor, fiind fermi, dar calzi și fiindu-le alături în acest proces.
Un altfel de an școlar
„În situația în care pandemia persistă mult timp, este nevoie de o reorganizare a anului școlar, astfel încât să fie asigurate pauze de câte o săptămână (vacanțe intra-semestriale) la fiecare 4-5 săptămâni.
Trebuie permisă reorganizarea orarului la nivel de școală pentru ca un elev să stea online maxim 4 ore, eventual împărțite în 2 calupuri de timp ziua școlară (de exemplu, 3 ore dimineața, pauză de 2 ore, 3 ore după-amiaza)“, spune Oana Moșoiu.
