VIDEO L-a sprijinit Gorbaciov pe Iliescu să ia puterea? „A dat un mesaj de susținere. Ne urmărește”

„Am primit un telefon de la Moscova de la președintele Gorbaciov... El ne-a trimis în scris și un mesaj scris de prietenie, de solidaritate, de sprijin. Și a vrut și verbal să ne transmită aceleași sentimente calde de prietnie, de solidaritate, de sprijin a mișcării de transformare revoluțiuonară”, a spus Iliescu într-un interviu imediat după ce a pus mâna pe putere.

Apoi, Iliescu a revenit cu detalii.

”Prima mea convorbire telefonică cu Gorbaciov a avut loc în ziua de 27 decembrie 1989, în timp ce eram în prima reuniune cu cei 39 membri ai CFSN, după încetarea diversiunii armate. Atunci, Gorbaciov a ținut să ne felicite pentru victoria Revoluției Române, să ne transmită un mesaj de solidaritate și să ne anunțe vizită pe care urmă să o efectueze Ministrul de Externe, Șevarnadze (care a și avut loc în luna ianuarie 1990)”, explica Ion Iliescu.

Iliescu a vorbit despre relația sa cu Gorbaciov pe blogul personal

Gorbaciov era la București păentru lansarea unei publicații. Președinte era, deja, Emil Constntinescu. Iliescu sxcria pe blogul personal:

Citește și: Omagii de la liderii lumii la moartea lui Gorbaciov. „Om de stat unic, a schimbat cursul istoriei”

„Prima mea convorbire telefonica cu Gorbaciov a avut loc in ziua de 27 decembrie 1989, in timp ce eram in prima reuniune cu cei 39 membri ai CFSN, dupa incetarea diversiunii armate. Atunci, Gorbaciov a tinut sa ne felicite pentru victoria Revolutiei Romane, sa ne transmita un mesaj de solidaritate si sa ne anunte vizita pe care urma sa o efectueze Ministrul de Externe, Sevarnadze (care a si avut loc in luna ianuarie 1990).

Citește și: Șpagă de la o polițistă vitezomană sub acoperire pentru un coleg. A pretins că vine de la amant

Prima noastra intalnire a avut loc la Moscova, in  iunie 1990 cu prilejul Reuniunii Consiliului Politic al Tratatului de la Varsovia (la nivel de presedinti si prim-ministri) – unde tema centrala a devenit luarea de masuri pentru incetarea activitatii Tratatului – aceasta s-a semnat un an mai tarziu, in iunie 1991, la Praga. Atunci s-a semnat documentul de dizolvare a Tratatului de la Varsovia. Atunci, Gorbaciov nu a participat. Din partea URSS, documentul a fost semnat de vicepresedintele Ianaev, cel care peste doua luni avea sa conduca puciul impotriva lui Gorbaciov.

Cu Gorbaciov ne-am mai intalnit in noiembrie 1990, la Paris la summitul european, Conferinta pentru Securitate si Cooperare Europeana care marca schimbarile cruciale petrecute pe continentul european si prin  documentul sau final “Charta de la Paris” marca incetarea razboiului rece si institutionalizarea procesului CSCE.

In ultimii ani, ne-am mai intalnit la cateva reuniuni internationale – la prima Reuniune a Clubului de la Madrid – inaugurat de Presedintii Clinton si Gorbaciov si fostul Presedinte al Braziliei, Fernando Cardoso, in prezenta Regelui Spaniei; la Reuniunea de la Torino, in 2005, a Forumului Politic Mondial, co-prezidata de fostul Presedinte Mihail Gorbaciov si de fostul Premier al Italiei – Andreotti; la Reuniunea aceluiasi Forum, in 2007, la Budapesta”.

„Nu am cerut ajutorul URSS”

„Am subliniat netemeinicia incercarii unora, contrar tuturor evidentelor de a sustine ca “noi (FSN, Iliescu) am fi solicitat interventia armata a URSS, impotriva diversiunii teroriste declansate in seara de 22 decembrie 1989, cu scopul evident al impiedicarii aparitiei unei noi structuri de putere”. In schimb se stie ca, in ziua de 24 decembrie 1989, secretarul de stat James Backer s-a adresat oficial conducerii URSS cu sugestia ca SUA n-ar obiecta daca URSS, respectiv Tratatul de la Varsovia, ar interveni militar in Romania pentru a stopa varsarea de sange. Ministrul de Externe al URSS a respins categoric aceasta sugestie (ca si adjunctul sau Aboimov, in convorbirea cu Ambasadorul american Matlock). Iar la 26 decembrie 1989, Gorbaciov – aflat la “Congresul Poporului din URSS” a raspuns ziaristilor :” Nici romanii nu ne-au cerut asa-ceva, iar noi am decis sa renuntam la “doctrina Brejnev”.

Si intr-adevar, nu numai in Romania, dar in tari in care se gaseau trupe sovietice (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, RDG) precum se stie, acestia nu s-au amestecat in procesele care au avut loc. Atunci, ce ratiune ar fi avut sa nu respecte aceasta regula in Romania? Iar, speculatiile pe seama rolului “turistilor din URSS – agenti KGB deghizati” – sunt de-a dreptul ridicole ! Isteria intretinuta artificial de catre unii, pe aceasta tema, nu are nici-un temei, iar asemenea obsesii maladive ne aduc doar daune de imagine, sunt adevarate diversiuni mediatice. Ele sunt subordonate actiunii generale de contestare si de denigrare a Revolutiei Romane si a celor ce au jucat un rol activ, asumandu-si atunci si riscuri si raspunderi. Aceasta exprima lipsa de respect fata de poporul roman si fata de un moment istoric din evolutia sa. d) S-a fabulat pe seama relatiilor mele personale cu Gorbaciov; cum ca ne-am fi cunoscut din studentie, ceea ce nu corespunde adevarului. Este adevarat ca eu am facut o parte din studiile universitare la Moscova in perioada 1950-54 la Institutul Energetic, in specialitatea hidroenergetica.

In acelasi timp, Gorbaciov era student la drept, la Universitatea Lomonosov, din Moscova. Nu am avut prilejul sa ne intalnim, sa ne cunoastem nici in timpul studentiei.Nici dupa ! Altminteri, ce motiv as fi avut sa nu recunosc acest lucru? Eu am avut un coleg, de grupa, chiar din China – Li Peng – care, peste ani, a devenit ministru al Energiei si Apelor si apoi, premier al Chinei. L-am intalnit de cateva ori, dupa 1989, atat in Romania cat si in China – inclusiv in 2008 – cand am fost invitat si am vizitat cea mai mare hidrocentrala din lume, pe fluviul Yang- Tse, la proiectarea si executarea careia, Li Peng a fost implicat nemijlocit. In schimb, dupa cum spuneam, cu Gorbaciov nu am avut prilejul sa ma intalnesc, inainte de 1989.

Dar, zvonurile care circulau pe aceasta tema, se pare ca au fost luate in seama, de conducerea de atunci. Pentru ca, printre altele, in 1987, cu prilejul vizitei lu Gorbaciov in Romania, am primit “sarcina de partid” , transmisa de la Cabinetul tovarasului Bobu – sa ma deplasez la Timisoara, “pe unele teme de propaganda tehnico-stiintifica” (ideea era, probabil, ca sa lipsesc din Bucuresti, in zilele vizitei lui Gorbaciov; pentru ca, dupa aceea, nimeni nu m-a mai intrebat ce am facut la Timisoara ! Ce pericol puteam prezenta eu – un modest director de Editura? Dar aceasta reflecta starea de spirit, de suspiciune generala, care domnea atunci!)”,a  susținut Iliescu.

Discuția cu Gorbaciov a fost reamintită de Iliescu în ședința CFSN.

„Am întârziat puțin pentru că au fost defecțiuni în stabilirea legăturii telefonice. Deci, am vorbit cu Gorbaciov. Mi-a transmis un salut foarte călduros. A zis că ei urmăresc cu foarte mare atenție și cu simpatie cele ce se petrec în România, că în aceste zile la ei și la televiziune s-au transmis multe cadre din situația din România, inclusiv un interviu pe care mi l-au luat cei de la televiziunea lor și care a apărut pe ecranele televizoarelor. În Congresul Poporului s-au prezentat, sistematic.

Ei bine, el a făcut niște chestii foarte frumoase, a avut o declarație foarte frumoasă de apreciere a situației din România și a răspuns cu mare abilitate, cu inteligență și la niște provocări. Că s-a încercat… ați văzut replica lui Ceaușescu la proces, că este o lovitură de stat organizată de niște trădători cu sprijinul agenturilor străine. Care dracu or fi fost alea, nu înțeleg. Or, în zilele respective au apărut, așa, niște zvonuri cu privire la un posibil sprijin din partea Uniunii Sovietice, intervenție militară și așa mai departe”, declara președintele Iliescu.

Mihail Gorbaciov, ultimul lider al Uniunii Sovietice, a murit, a anunțat Spitalul Clinic Central.