„Este un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire", a exclamat Neil Armstrong în acea zi glorioasă.
„Performanța acestuia se numără printre cele mai notabile premiere din toate timpurile", a declarat Brian Odom, istoricul agenției spațiale americane NASA.
„Comportamentul său calm și rece din timpul misiunii a devenit, de asemenea, legendar și a făcut din el subiectul a numeroase documentare, filme și povești".
Reacția după misiunea Apollo 11 a fost extraordinară atât în SUA, cât și la nivel internațional, aselenizarea fiind catalogată ca fiind una dintre cele mai mari realizări ale umanității.
Cursa spațială dintre SUA și URSS
Triumful din acea zi istorică a fost rezultatul luptei dintre SUA și Uniunea Sovietică în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Cursa Spațială.
„În mai 1961, președintele John F. Kennedy a angajat SUA în programul Lunar. Decizia a urmat unei serii de premiere notabile pentru sovietici, inclusiv Sputnik în 1957 și zborul orbital al lui Iuri Gagarin în aprilie 1961”, spune Odom.
„La acea vreme, Războiul Rece a amplificat aceste înfrângeri, deoarece comunismul și democrația erau încleștate în ceea ce părea pentru mulți o bătălie existențială în întreaga lume.”
Citește și
Patrușev, succesorul lui Putin, a supraviețuit unei tentative de asasinat cu otravă
Filosoful Kremlinului, Dughin, vrea să-l „instituționalizeze” pe Putin. Doctrina de stat: „putinism”
Această competiție între cei doi giganți globali a împins ambele țări să avanseze în cursa spațială cu scopul de a face cunoscut lumii care națiune era Numărul 1 în spațiu, ceea ce a însemnat și alocarea de resurse uriașe pentru programul spațial al NASA.
„Kennedy credea că realizările tehnologice erau importante pentru cursa Războiului Rece, dar și că investiția în programul Apollo va avea implicații acasă în ceea ce privește capacitățile naționale în domeniul cercetării și dezvoltării", a declarat Odom. „Kennedy credea că această investiție va avea implicații și asupra economiei și societății americane. Succesul programului Apollo 11 din 1969 a fost punctul culminant al acestui proces".
Acea primă misiune pe Lună a intensificat atenția Americii asupra programului spațial și a avut un impact imediat asupra comunității științifice din întreaga lume.
De la naveta Columbia, la Mars Rover
Mai multe misiuni s-au întors apoi pe suprafața Lunii. Aceste realizări au permis SUA și partenerilor internaționali să dezvolte mediul de microgravitație, știința planetară, astrofizica și știința Pământului.
La mai puțin de trei ani după ce SUA au pus primul om pe Lună, președintele Richard Nixon a declarat în 1972 că NASA va dezvolta un sistem de transport spațial care să includă un vehicul capabil să facă naveta „în mod repetat de pe Pământ pe orbită și înapoi".
La 12 aprilie 1981, prima navetă spațială Columbia a decolat, începând o serie de 135 de misiuni ale navetei, timp de 30 de ani, care au transportat peste 350 de membri ai echipajului în spațiul cosmic, călătorind peste 804 milioane de kilometri în această perioadă.
Explorarea spațiului nu s-a încheiat aici. De la programul navetei spațiale, la Telescopul spațial Hubble și până la Roverul de pe Marte, prima aselenizare a fost un catalizator important în angajamentul Americii față de explorarea spațiului la mai bine de o jumătate de secol distanță.
