Acum doi ani s-a încheiat Al Doilea Război din Karabah. Azerbaidjan și-a recuperat teritoriile ocupate și se străduiește să le transforme în zone înfloritoare în cel mai scurt timp posibil.
Karabah este o regiune istorică în Caucazul de Sud. Partea centrală a regiunii este ocupată de o zonă montană, înconjurată de câmpii. Cu o sută de ani în urmă, în 1923, sub Uniunea Sovietică, a fost creată o Regiune Autonomă a Nagorno-Karabah în cadrul Azerbaidjanului pe teritoriul zonei montane. Această zonă montană este în mare parte locuită de etnici armeni.
Citește și: Zelenski vizitează Insula Șerpilor: „Nu va fi niciodată cucerită de ocupant. Suntem țara curajului”
În 1988, etnicii armeni au cerut transferul autonomiei către Armenia. În 1991, când Uniunea Sovietică s-a dezintegrat, armenii au proclamat independența autonomiei și au numit teritoriul lor Republica Nagorno-Karabah sau Arțah. Tensiunile dintre părți au degenerat într-un război deschis. În 1994, etnicii armeni au obținut controlul asupra autonomiei.
Citește și: Franţa îl critică pe ambasadorul Chinei pentru comentariile despre Ucraina
Cu sprijinul Moscovei, Erevanul a ocupat șapte regiuni învecinate acesteia, în care trăiau predominant azerbaidjaneni. Aceste regiuni ocupate au fost numite „zona de securitate”, dar în cei 30 de ani de ocupație, au devenit mai degrabă asemănătoare cu o zonă fără viață și dezumanizată.
Puținele rămășițe ale orașului Agdam, unde trăiau 160 de mii de oameni Foto: Realitatea.md
Rusia, implicată în războiul din Karabah
La fel ca și în alte conflicte din spațiul post-sovietic, Rusia a fost implicată și în Războiul din Karabah. Vecinul Azerbaidjanului a jucat un rol de mediator pe durata întregului conflict, fără să uite de propriile sale interese în regiune.
Rusia susține politica "divide et impera" în propriul său interes. Din 1992, Rusia a furnizat Armenia cu armament care în cele din urmă ajungea în republica nerecunoscută. În 1997, generalul rus Lev Rokhlin a prezentat un raport dezvăluind furnizările ilegale de arme din Rusia către Armenia în valoare de peste 1 miliard de dolari. Astfel, Rusia a creat artificial o superioritate în armament pentru un stat față de altul. În același timp, Rusia a menținut relații "prietenos"-ostile cu Azerbaidjanul, relatează Realitatea.md.
Cimitirul din Agdam Foto: Realitatea.md
În 1994, Azerbaidjan a lansat o contraofensivă, dar sub presiunea Rusiei a fost semnat un acord de pace. În același an a fost creată Grupul de la Minsk al OSCE, în care au intrat Statele Unite, Rusia și Franța. Cele trei țări au încercat să împace Azerbaidjanul și Armenia, dar eforturile lor au fost zadarnice - confruntările au continuat, iar în 2016 conflictul a escaladat în acțiuni militare cu adevărat ample, cunoscute sub numele de "Războiul de patru zile". Rusia a cerut Armeniei și Azerbaidjanului să înceteze ostilitățile.
După 2016, situația s-a schimbat radical. Baku s-a dezamăgit de Grupul de la Minsk și a obținut sprijinul Turciei. În 2020, Baku a început operațiunea de eliberare a Karabahului și într-un timp scurt a recăpătat o parte semnificativă din teritoriile ocupate în nord și sudul regiunii. Dronele de fabricație turcă și israeliană au jucat un rol semnificativ în succesul acțiunilor militare, la fel ca și pregătirea militarilor în Turcia, conform standardelor NATO.
Azerbaidjanul a continuat să avanseze, dar pe 9 noiembrie militarii azeri au doborât din greșeală un elicopter rusesc de tip Mi-24 deasupra teritoriului Armeniei. Baku a menționat că elicopterul zbura în timpul nopții și că echipamentul aerian rusesc nu fusese detectat în zonă anterior. În aceeași seară, a fost semnată o declarație tripartită între Rusia, Azerbaidjan și Armenia pentru încetarea focului în zona conflictului din Karabah.
Pacificator rus Foto: Realitatea.md
Ulterior, a fost semnat un tratat de pace cu cinci puncte. Conform condițiilor acordului, Armenia a restituit Azerbaidjanului teritoriile adiacente zonei locuite compact de armeni din Karabah, iar Rusia a desfășurat în regiune o forță de menținere a păcii pentru o perioadă de cinci ani, până în 2025.
Al doilea Război din Karabah în Azerbaidjan a fost numit "Războiul Patriotic de 44 de zile".
Azerbaidjanul a început reconstrucția în teritoriile ocupate
După semnarea tratatului, Azerbaidjanul a început reconstrucția infrastructurii, a satelor și orașelor pe teritoriile eliberate.
Acum doi ani, regiunea Zangilan, în vestul Azerbaidjanului, făcea parte din "zona de securitate" a așa-numitei Republici Arțah sau a Republicii Nagorno-Karabah și era controlată de partea armeană.
Până în septembrie 2020, regiunea Zangilan a fost teatrul operațiunilor militare. Casele aproape distruse până la fundație și rămășițele ruginite ale mașinilor avariate, care sunt încă pe marginea drumurilor sunt dovezi ale războiului care a avut loc aici. În depărtare se conturează munții, iar la poale trece granița cu Iranul. Timp de aproape treizeci de ani, aici se auzeau doar zgomotele șenilelor, ale motoarelor mașinilor militare și pocnetul armelor automate, iar regiunea în sine pare asemenea unui teren post-apocaliptic - arid și devastat.
Fizuli - orașul fantomă. Peisaj caracteristic pentru teritoriul ocupat până în 2020 Foto: Realitatea.md
În prezent, de-a lungul drumului, roiesc utilajele rutiere, s-au instalat căsuțe temporare pentru muncitori, iar pe șosea circulă camioane cu materiale de construcții. În zonă a venit, în cele din urmă, mult așteptata pace.
Despre ceea ce s-a întâmplat aici cu doar doi ani în urmă, a povestit Farid Shafiyev, directorul Centrului de Analiză a Relațiilor Internaționale.
Pentru invazia în Ucraina, Rusia a folosit falsa temă a salvării populației vorbitoare de limba rusă. Cam același scenariu a fost aplicat și de Armenia, care a ocupat teritorii sub pretextul protejării populației armene de un genocid, conform
"Istoricii pot dezbate despre apartenența terenurilor într-un mod fără sfârșit, dar există drept internațional. Întreaga lume a recunoscut integritatea teritorială a statelor care au ieșit din componența Uniunii Sovietice. Conform dreptului internațional, Karabahul este parte a Azerbaidjanului", susține Farid Shafiyev pentru Realitatea.md.
Oaza Agaly
Așezarea Agaly Foto: Realitatea.md
Pe drumul către Lachin, Agaly este ca o oază, în mijlocul deșertului, pe locul așezărilor distruse în urma primului război din Karabah.
Aici, într-un an, au fost construite 200 de case individuale, clădiri administrative, o fabrică de croitorie, o școală și o grădiniță. În centrul Agaly a fost amplasat un monument-fântână „Porumbelul”, simbolizând pacea eternă. „Fațadele clădirilor din centrul așezării și fântâna sunt placate cu pietrele caselor care au fost distruse în timpul conflictului în locul Agaly”, explică Ceyhun Həsənov, reprezentant al administrației locale.
Ceyhun Həsənov prezintă fântâna din centrul așezării Agaly Foto: Realitatea.md
Nu demult, revenirea la o viață pașnică pe aceste meleaguri părea un ideal îndepărtat și greu de atins. Dar astăzi, datorită programului „Marea Întoarcere”, după aproape 30 de ani, oamenii se întorc în locurile natale. Unul dintre ei este Salimova Firengiz.
Noua casă a lui Salimova Firengiz Foto: Realitatea.md
„A fost foarte greu să renunțăm la casa noastră natală, să părăsim locurile natale. Dar toți am crezut până la sfârșit, până în ultima zi, că într-o zi ne vom întoarce. Victoria este întotdeauna de partea dreptății. În acești ani, am construit o viață de succes în Baku, dar cum a apărut ocazia, m-am întors înapoi. Mulțumim țării noastre, care a făcut tot posibilul pentru a compensa toată durerea pe care am simțit-o de-a lungul multor ani”, a povestit Salimova Firengiz.
Salimova Firengiz în fața portretului soțului său, care a participat la apărarea Karabahului, dar nu a apucat să vadă eliberarea acestuia Foto: Realitatea.md
Războiul informațional
Din Agaly se ajunge la Lachin, trecând prin Coridorul Lachin. În timpul primului război din Karabah, zona Lachin a fost ocupată de forțele armene, deoarece avea o importanță strategică - lega direct partea locuită de armeni a Karabahului azer cu „țara mare” - Armenia.
În 2020, Armenia a restituit zona Lachin conform acordului de pace, iar Azerbaidjanul a fost de acord să păstreze Coridorul Lachin - singura cale care leagă direct regiunile din Karabah locuite de armeni cu Armenia.
Coridorul Lachin Foto: Reaitatea.md
Coridorul este sub controlul forțelor de menținere a păcii ruse și prin el pot circula transporturi cu ajutoare umanitare, populația pașnică din Karabah și Crucea Roșie.
În 2022, în jurul Coridorului Lachin a izbucnit un adevărat război informațional, care continuă și în prezent.
„În cadrul acordului tripartit, Azerbaidjan a deschis Coridorul Lachin în scopuri umanitare. Dar, împreună cu alte mărfuri, au început să fie transportate muniții, mine, bunuri interzise. După terminarea războiului, pe teritoriul Karabahului au fost găsite mine de fabricație armeană din 2021. Prin Coridorul Lachin a avut loc rotația personalului militar armean”, relatează Farid Shafiyev.
La sfârșitul anului 2022, câteva sute de cetățeni azeri, prezentându-se drept activiști ecologiști, au blocat Coridorul Lachin în zona orașului Șușa. La începutul anului 2023, Azerbaidjanul a instalat chiar un punct de control la intrarea în coridor pentru a combate contrabanda.
Oficialii și mass-media din Armenia au declarat că intenționează să blocheze ceea ce ei numesc Republica Nagorno-Karabakh. Potrivit părții armene, blocada a condus la o catastrofă umanitară. În schimb, partea azeră respinge acuzațiile și aduce mai multe argumente.
Cerințe legale
Azerbaidjan nu împiedică deplasarea populației civile, iar în ceea ce privește mărfurile, a propus utilizarea de rute alternative pentru aprovizionarea regiunii, din motive obiective.
„Partea azeră, ca orice țară din lume, nu intenționează să permită contrabanda pe teritoriul său, cu atât mai mult este împotriva mărfurilor care ar putea duce la destabilizarea regiunii. În același timp, Azerbaidjan nu este împotriva ajutorului umanitar, indiferent de unde vine, dacă mărfurile nu contravin acordului de pace. O soluție ar putea fi verificarea tuturor mărfurilor care intră în regiune. Coridorul Lachin nu este destinat acestor scopuri. Prin urmare, pentru a verifica mărfurile, Azerbaidjan a instalat un punct în orașul Agdam, de unde drumul duce la Hadrut. Dacă cineva are cu adevărat nevoie de alimente, va folosi orice rută și ajutor disponibil”, explică Farid Shafiyev.
Această inițiativă a fost adusă în discuție de mai mulți ani. Încă din 2021, Comitetul Internațional al Crucii Roșii a propus, în acord cu Azerbaidjanul, în mai multe rânduri furnizarea de ajutoare prin teritoriul restului Azerbaidjanului. Cu toate acestea, aceste propuneri au fost constant respinse de partea armeană, care a împiedicat livrarea mărfurilor.
Torturile în timpul foametei
Partea azeră subliniază că Baku este pregătit să primească mărfurile și să le trimită în Karabah, inclusiv din Armenia, dar cu condiția ca acestea să fie supuse controlului.
"Azerbaidjanul este pregătit să furnizeze în mod independent ajutoare umanitare, „Crucea Roșie” poate furniza ajutoare prin teritoriul nostru, Armenia sau alte țări pot trimite avioane cu ajutoare în Azerbaidjan și după verificarea acestora, în stare bună, ele vor ajunge în Karabah”, spune un oficial azer.
În schimb, „autoritățile” proruse din partea ocupată a Karabahului, susținute de Erevan, nu numai că refuză să folosească orice rute alternative, în afara Coridorului Lachin, dar refuză și să poarte un dialog direct cu Baku-ul oficial, în ciuda ofertelor repetate ale Azerbaidjanului.
În cele din urmă, „activiștii” armeni din Karabah au blocat inițiativa Azerbaidjanului în sens propriu al cuvântului - ei au închis drumul din Agdam cu plăci de beton.
„Convoi umanitar” din Armenia la intrarea în Coridorul Lachin Foto: Realitatea.md
Încercând să amplifice problema, Armenia a trimis la granița cu Azerbaidjanul un „convoi umanitar” cu scopul de a livra produse în Karabah, imitând Rusia, care în 2015 trimitea convoaie în Donbass. Baku-ul nu permite trecerea acestor convoaie deoarece nu au trecut prin procesul de control.
Demersul din partea armeană este evident. La intrarea în Coridorul Lachin, la graniță, se văd zilnic zeci de camioane, pe care se poate distinge clar inscripția „Spayka”. Acesta este numele unei companii armenești care se ocupă de transporturi din Rusia de mulți ani.
Războiul informațional a ajuns la nivel internațional. Armenia încearcă cu insistență să convingă comunitatea mondială că în Karabah domnește „foamea și genocidul” din cauza „blocadei”. În august 2023, acest subiect a fost discutat chiar în cadrul Consiliului de Securitate al ONU. Cu toate acestea, membrii Consiliului au refuzat să creadă în foametea în masă când reprezentantul Baku-ului a prezentat imagini de la mese festive, nunți și jubilee ale armenilor din Karabah.
„Rețelele sociale sunt pline de videoclipuri cu armeni locali care sărbătoresc nunți, aniversări și alte evenimente plăcute, pe care, printre altele, îi felicităm”, a spus reprezentantul Baku-ului în cadrul întâlnirii.
Prin urmare, Azerbaidjanul rămâne ferm în deciziile sale. „Nu vom permite navigarea în «ape libere» prin Coridorul Lachin, pentru noi aceasta este o chestiune de securitate națională”, consideră expertul Farid Shafiyev.
Conflicte conservă
Experții consideră că manipulările pe tema Coridorului Lachin fac parte dintr-o campanie informațional-politică dirijată de la Moscova.
În plină agravare a relațiilor dintre Baku și Erevan în noiembrie 2022, miliardarul Ruben Vardanyan a devenit Ministru de Stat (Prim-ministru) al Republicii Nekrecunoscute Nagorno-Karabah (NKR).
Antreprenorul este cunoscut pentru faptul că a înființat prima bancă de investiții din Rusia, „Troika Dialog”, și o rețea de companii offshore prin intermediul căreia s-au transferat bani celor mai influenți oameni din Rusia.
În 2022, miliardarul și-a retras cetățenia rusă și s-a mutat în Karabah, declarând că „Arțah va rămâne armean și independent”, destabilizând astfel situația și punând sub semnul întrebării acordurile fragile dintre Erevan și Baku. Adevărul este că în februarie 2023, miliardarul a fost demis din funcția de Ministru de Stat, dar continuă „lupta pentru independența Arțahului”, oferind interviuri în întreaga lume.
Conform opiniei experților, Rusia nu este interesată de rezolvarea conflictelor, dimpotrivă, strategia sa constă în înghețarea lor. Astfel, Rusia obține levierul de influență și menține „sfera sa de influență specială”. Din păcate, cei mai afectați de această politică sunt oamenii simpli, care sunt manipulați și practic ținuți ostatici.
Autonomia - un pas către conflict
După semnarea acordului de încetare a focului în 2020, reintegrarea locuitorilor armeni din regiunea Karabah a devenit una dintre cele mai importante chestiuni pe agenda autorităților din Azerbaidjan.
Azerbaidjan este pregătit în primul rând să ofere cetățenie și pașapoarte tuturor locuitorilor armeni din Karabah care respectă legea. Apoi, sunt pregătiți să treacă la pașii următori.
Exemplul României
"Avem în vedere experiența europeană în integrarea populației. Exemplul României cu minoritatea maghiară poate servi. Maghiarii din România și Slovacia nu au autonomie sau statut teritorial și, totuși, toate etniile din aceste țări coexistă în pace. După cum a arătat experiența, autonomia este un pas către conflict", consideră Farid Shafiev.
Drepturile și securitatea armenilor care trăiesc în Karabah vor fi asigurate în conformitate cu constituția Azerbaidjanului.
Restaurarea bisericii armene Sfântul Hristos Mântuitorul Kazanchetsots din centrul orașului Shusha de către partea azerbaidjană Foto: Realitatea.md
De la lupte sângeroase, la un oraș pitoresc
În 1992, în Lachin au avut loc lupte aprige. Astăzi, orașul pare a fi un imens șantier de construcții.
În Lachin, se construiesc aproximativ 500 de case particulare, hoteluri, restaurante și chiar un aeroport.
Orașul este planificat să devină o stațiune internațională. Peisajul pitoresc, peisajele montane ale regiunii și sursele minerale au potențial uriaș pentru dezvoltarea ecoturismului.
Orașul Lachin Foto: Realitatea.md
Besti Hesenova, o femeie în vârstă de 63 de ani încă nu-și poate crede că s-a întors în orașul natal Lachin, împreună cu familia sa. În 1992, a fost nevoită să părăsească casa natală.
"Am auzit sunete de împușcături. Împușcăturile veneau din dealurile învecinate Lachinului. Nu am avut altă opțiune decât să luăm strictul necesar și să părăsim casele noastre. Am lăsat în urmă toate lucrurile personale, fotografii, bunuri. Știam că ne vom întoarce, dar nu credeam că despărțirea va fi atât de lungă. Din case au rămas doar ruine", a povestit Besti Hesenova.
Besti Hesenova cu familia sa Foto: Realitatea.md
Aeroportul construit în 8 luni
Înainte de ocuparea sa, Raionul Fizuli era un centru cultural-industrial al Azerbaidjanului. Aici funcționau fabrici de ulei și brânzeturi, vinării și uzine de asfalt. În Fizuli existau biblioteci, case de cultură, cluburi, cinematografe, muzee, teatre și parcuri de odihnă. Înainte de prima Război din Karabah, în oraș locuiau aproximativ 18.000 de persoane. În timpul ocupației, Fizuli a devenit un oraș-fantomă. Acolo aproape că nu mai rămpsese nimic: toate casele, obiectele culturale, cimitirele și moscheile au fost distruse.
Islam Mammadkhanov prezintă o moschee de sat care a supraviețuit miraculous. În ea era ținută turma de animale domestice Foto: Realitatea.md
Islam Mammadkhanov, reprezentant special al președintelui în regiunea economică Karabah, a povestit că în zona Fizuli - Agdam - Shusha au fost distruse peste 60 de moschei.
"Nici mormintele nu au fost cruțate. În Uniunea Sovietică era la modă să folosești coroane dentare din aur pentru tratamente stomatologice. Pentru a obține coroanele, chiar și mormintele azerilor erau distruse", a spus el.
Islam Mammadkhanov subliniază că multe sate nu au fost supuse bombardamentelor de artilerie, iar pe teritoriul lor nu au avut loc acțiuni de luptă active.
"În condițiile avansului azerilor, oamenii erau nevoiți să-și părăsească casele, sperând să se întoarcă într-o zi. Casele lor au fost distruse în timpul ocupației - sistematic demolate pentru a fi folosite ca materiale de construcție", a relatat Islam Mammadkhanov.
Terminalul aeroportului din Fizuli Foto: Realitatea.md
În prezent, în Fizuli, se construiește în ritm accelerat un complex rezidențial cu o suprafață totală de 8,9 hectare. Până la sfârșitul anului, se planifică construirea a 38 de clădiri cu mai multe etaje. Refugiații au început să se întoarcă pe pământul lor natal.
În doar 8 luni, în împrejurimile orașului, s-a încheiat construcția unui aeroport internațional modern. Capacitatea terminalului este de 200 de pasageri pe oră. Acesta poate primi avioane cu fuzelaj larg, inclusiv aeronave de marfă mari. Se crede că aeroportul va deveni o "fereastră către lume" pentru Karabah.
În total, pe teritoriul Azerbaidjanului vor exista trei aeroporturi în regiunea Karabah. Al doilea funcționează în Zangilan. A treia zonă aeriană va fi în Lachin.
Aeroportul din Fizuli Foto: Realitatea.md
Un simbol al culturii azere
"Orașul-cetate", Shusha, este situat pe vârful unui platou montan. Drumul pe care se intră în oraș este paralel cu Coridorul Lachin - care duce din Armenia direct în Hankendi, în inima nerecunoscutei Republici Nagorno-Karabakh. Pe acest segment al coridorului sunt staționați militari azeri și trupele ruse de menținerea a păcii. Aici este evident că prin coridor trec fără obstacole locuitorii pașnici. Nu există blocade, iar locuitorilor pașnici nu li se pune nicio piedică.
Locuitorii pașnici trec prin Coridorul Lachin în zona Shusha Foto: Realitatea.md
Orașul Shusha este pe bună dreptate considerat o cetate de nestăpânit pe un platou înconjurat de stânci. De pe vârf se deschide o panoramă uluitoare asupra întregii înălțimi a Karabahului. Orașul Hankendi - la fel de vizibil.
În 2020, forțele armate azerbaidjaneze au efectuat o operație unică pentru capturarea Shusha - sub acoperirea ceții, forțele speciale au urcat pe stânci verticale și au ocupat poziții. Inamicul a fost practic paralizat de acest manevru neașteptat.
Pentru azeri, orașul are nu numai o importanță strategică, ci și culturală. Shusha este patria muzicii mugam, un gen vocal al muzicii naționale azerbaidjane. În împrejurimile Shusha s-a născut autorul imnului Azerbaidjanului, Uzeyir Hajibeyov.
Bustul lui Uzeyir Hajibeyov cu urme de gloanțe în centrul Shusha Foto: Realitatea.md
Busturile de bronz ale lui Uzeyir Hajibeyov, precum și ale tenorului operatic Bulbul și a poetei Khurshidbanu Natavan, figuri prominente ale culturii azerbaidjane și nativi ai Shushei, au împodobit acest oraș timp de mulți ani. În timpul ocupației, acestea au fost folosite drept ținte de tragere și ulterior au fost scoase la fier vechi. Guvernul azer a reușit să le cumpere înapoi și să le trimită în Baku. Monumentele au fost perforate de gloanțe. În prezent, monumentele s-au întors la Shusha. Nu au fost reconstruite pentru a aminti de evenimentele teribile.
Restaurarea bisericii armenești din orașul Shusha Foto: Realitatea.md
Lucrările de readucere la aspectul anterior al orașului Shusha se desfășoară rapid. Se construiesc drumuri, se restaurează monumentele istorice. În centrul orașului se află biserica armeană Sfântul Hristos Mântuitorul Kazanchetsots, înconjurați de schele de construcție. Biserica a avut de suferit în urma recentelor acțiuni militare și este acum în curs de restaurare. În oraș, viața pașnică curge. Sunt deschise ușile hotelurilor și cafenelelor. Oameni din întreaga țară vin în oraș pentru a vizita "inima Karabahului", cum este numit orașul Shusha.
"Surprize" neplăcute
Ultimul punct al călătoriei noastre în Karabah este orașul Agdam. Înainte de ocupație, orașul era cunoscut în întreaga Uniune Sovietică pentru brandul de coniac Agdam. În jurul orașului erau cultivate mii de hectare de vii. Acum, când ne apropiem de oraș, sau mai precis de rămășițele sale, se observă numeroasele buncăre, întărite cu stâlpi de beton, care odinioară susțineau vița de vie.
Ceea ce a mai rămas din orașul Agdam Foto: Realitatea.md
Agdam avea o industrie dezvoltată și o agricultură prosperă. Orașul avea peste 160 de mii de locuitori. În timpul ocupației, orașul a devenit un oraș-fantomă.
După ce orașul a fost capturat, a fost supus jafului în masă. La început, din casele azerilor părăsite se sustrăgeau toate valorile. Dacă nu se puteau jefui la timp, militarii ofereau casele la jaf cetățenilor în schimbul banilor - între 100-300 de dolari pe casă. O parte din casele jefuite erau incendiate, marcând astfel faptul că nu mai este nimic de jefuit în ele. O altă parte din case erau demolate aproape complet - pentru a folosi materialele de construcție. Chiar și plăcile funerare din marmură erau folosite ca materiale de construcție.
Construcția din orașul Agdam Foto: Realitatea.md
În prezent, construcția în Agdam se desfășoară în ritm susținut: se construiesc drumuri, se ridică ansambluri rezidențiale, se instalează canale de irigație și infrastructură. Școala pentru 1000 de elevi este deja finalizată, la fel și hotelul cu sală de conferințe.
"Până în 2025, planificăm să creăm condiții confortabile pentru a adăposti 25 de mii de locuitori în Agdam", a spus Araz Imanov, consilierul principal al reprezentantului special al președintelui Azerbaidjanului în Karabah.
Procesul de reconstrucție ar merge mult mai repede dacă nu ar fi o problemă - teritoriul Agdamului, la fel ca multe alte teritorii din Karabah, rămâne minat.
Araz Imanov (stânga) prezintă harta câmpurilor minate Foto: Realitatea.md
Numai în regiunea Agdam, conform hărților furnizate de Armenia, au fost plasate 97 de mii de mine antitanc și antipersonal. Potrivit estimărilor aproximative, în total în Karabah au fost plasate aproximativ un milion de mine sau, cum sunt numite aici, "surprize".
În Azerbaidjan, pe lângă militari, curățarea terenurilor de mine este realizată de Agenția de Dezamorsare special creată de stat - Anama. Chiar dacă peste două mii de persoane au lucrat zilnic timp de doi ani la îndepărtarea acestor "surprize" mortale din pământurile Karabahului, s-a reușit să se dezamorseze doar aproximativ 600 de kilometri pătrați dintr-un total de aproximativ 10 mii.
Pentru a accelera procesul, saperii azeri utilizează tehnologii moderne, drone saper și chiar șoareci special pregătiți.
Dezamorsarea munițiilor găsite în Agdam Foto: Realitatea.md
Cu toate eforturile depuse, Karabah rămâne unul dintre cele mai contaminate regiuni minate din lume. Din păcate, primul loc în această listă tristă ar putea fi ocupat de Ucraina. Prin urmare, conștienți de această problemă prin propriile lor experiențe, autoritățile Azerbaidjanului sunt solidare cu Ucraina și oferă ajutor umanitar în diferite domenii, inclusiv în dezamorsarea minelor.
Ucraina și Azerbaidjan
Azerbaidjanul este solidar cu Ucraina din primele zile ale războiului ruso-ucrainean, deoarece țara însăși a trecut prin război, ani de ocupație a teritoriilor sale și a întâlnit separatism artificial.
Pe lângă ajutorul în dezamorsarea minelor și transmiterea tehnologiilor și a experienței în acest domeniu, Azerbaidjanul ajută la sprijinul umanitar al copiilor din Ucraina, furnizează blocuri energetice după deteriorarea infrastructurii critice a Ucrainei, iar compania Socar furnizează combustibil în mod gratuit.
Mai mult decât atât, Azerbaidjanul, fiind un stat prieten cu Ucraina și având experiența ocupației, nu a profitat de tragedia ucraineană și nu s-a implicat în schemele dubioase de reexport. În același timp, spre exemplu, "exportul" de bunuri din Armenia în Rusia a crescut până la 187% în 2022 față de anul 2021.
Marea întoarcere
Al doilea război din Karabah a schimbat situația în Caucazul de Sud. Militarii armeni, în schimbul păcii, au fost obligați să părăsească linia de contact. Azerbaidjanul a recuperat terenurile ocupate la începutul anilor 1990 și își dorește să transforme regiunea în cea mai avansată parte a țării. Cheia pentru o pace durabilă în regiune, așa cum remarcă experții, ar putea fi întoarcerea azerilor în Karabah, integrarea armenilor din Karabah în societatea azeră și excluderea unor factori externi de instabilitate.
Fântâna "Porumbelul păcii" în centrul satului Agaly Foto: Realitatea.md
Azerii așteaptă anul 2025. Într-un an și puțin se încheie mandatul forțelor de menținere a păcii ruse. Cum a spus unul dintre localnici: "Rusia va pleca, va veni pacea".
