Președintele interimar al Siriei, primit de Macron la Paris. Din culisele noii puteri de la Damasc.
Ahmed al-Sharaa, președintele interimar al Siriei, a venit la putere prin forță militară ce a provocat căderea regimului lui Bashar Assad. Cu sprijinul grupării militare HTS și al altor grupări afiliate, a fost proclamat președinte al Siriei, când încă era trecut pe lista teroriștilor de către SUA, ONU și UE.
Cunoscut anterior sub numele de Frontul al-Nusra, HTS a fost legat de organizația teroristă al-Qaeda cel puțin până în 2016 și se afla pe lista grupărilor teroriste.
Președintele interimar al Siriei, primit de Macron la Paris. Din culisele noii puteri de la Damasc
„Saltul” de la terorism la a fi invitat la Paris, prima vizită oficială a lui Ahmed al-Sharaa în Occident, este uriaș.
Analiștii notează că Al-Sharaa a fost lider militar principal al unor grupări teroriste în toate mandatele sale și totuși astăzi este primit în Franța ca șef de stat, nu reținut, nu sancționat, ci găzduit de Macron la Palatul Élysée. Ce s-a întâmplat cu politica internațională?
Guvernul francez nu a dat o justificare legală sau diplomatică și atunci se nasc întrebări legate de o schimbare a valorilor democratice aflate în luptă permanentă cu terorismul.
Primirea lui Al-Sharaa la Paris marchează o schimbare semnificativă în poziția diplomatică europeană, o ușă pe care Franța a deschis-o grupării HTS, în ciuda riscurilor de a valida o guvernare ce nu reușește să facă nimic din ceea ce promisese, deși are în posturile de vârf doar „oamenii lui Jolani”.
Ahmed al-Sharaa, ca lider al HTS - Foto: Profimedia Images (imagine cu rol ilustrativ)
HTS nu a reușit pe deplin demobilizarea formală sau schimbarea ideologică, în special în termeni militari și nu a reușit să determine alte facțiuni armate importante - kurzii și druzii - să depună armele, decât după ce au existat lupte și violențe soldate cu victime, din pricina unor abuzuri comise de membri HTS, pentru care președintele a ordonat o investigație.
Israelul a bombardat Damascul, ca mesaj pentru Al-Sharaa că va interveni pentru apărarea comunității druze, încercând chiar să anexeze teritoriul druzilor ca zonă-tampon. Ceea ce ar fi fost o zonă tampon la altă zonă tampon ocupată de Israel, în Înălțimile Golan.
Al Sharaa nu a dat niciun semn, în ciuda presiunilor din partea societății civile siriene, pentru a institui un mecanism de justiție tranzițională și de justiție pentru crimele comise de regimul Assad. Din contră, a lăsat închisorile unde au pierit zeci de mii de prizonieri politici deschise, fiind distruse dovezi importante despre mulți deținuți dispăruți fără urme.
Siria rămâne profund fragmentată, fără o foaie de parcurs pentru o guvernare democratică, cu oamenii lui Jolani în posturi-cheie și fără să beneficieze de ajutor pentru reconstruirea Siriei, promis de Occident după căderea regimului Assad.
Însă Occidentul nu era pregătit să ajute financiar un regim format din foști teroriști, chiar dacă acesta s-a „schimbat”.
Președintele Emmanuel Macron a declarat la o conferință de presă cu Ahmed al-Sharaa că va milita pentru ridicarea graduală a sancțiunilor împotriva Siriei.
De altfel, Franța deja a luat sub aripa sa portul sirian Latakia, pentru a fi reamenajat.
Cine este Ahmed al-Sharaa, fostul lider al organizației teroriste Jabhat al-Nusra?
Ahmed al-Sharaa este, mai înainte de toate, un lider care știe să se joace cu imaginea sa după cum dictează interesele momentului.
BBC i-a urmărit traseul de la lider jihadist sirian la politician cu tentă occidentală. Cum s-a reinventat Abu Mohammed al-Jolani?
Ahmed al-Sharaa când se numea Jolani și era lider al Frontului Nusra - Foto: Profimedia Images
Abu Mohammed al-Jolani a renunțat la numele de război asociat cu trecutul său jihadist și își folosește acum numele real, Ahmed al-Sharaa, în comunicatele oficiale emise, nu cu mult înainte de căderea regimului Assad.
Dar această transformare a fost cultivată cu atenție de-a lungul anilor. Cel puțin, în această ptivință este sincer când declară pentru presa occidentală că „s-a schimbat”.
Înainte purta ținute tipice de militant jihadist, apoi a adoptat o uniformă mai militară, de zonă de război, apoi a trecut la o garderobă mai occidentală, întâi fără cravată, acum și cu acest accesoriu. Pentru a atrage opinia publică și a o face să uite de trecutul său, ca președinte interimar a apărut și pe cal, și ca judoka, și jucând baschet cu echipa sa guvernamentală, adică ipostaze „umanizate”, chiar dacă prost alese, aducând cu imaginile cu Putin, cel care l-a ajutat pe Assad să ucidă peste un milion de oameni și să distrugă o țară întreagă.
Într-un interviu PBS din 2021, Jolani a dezvăluit că s-a născut în 1982 în Arabia Saudită, unde tatăl său a lucrat ca inginer petrolier până în 1989. În acel an, familia Jolani s-a întors în Siria, unde a crescut și a locuit în cartierul Mezzeh din Damasc.
Călătoria lui Jolani ca jihadist a început în Irak, fiind legat de al-Qaeda prin precursorul grupării Statul Islamic (IS) - al-Qaeda în Irak și, mai târziu, Statul Islamic din Irak (ISI).
După invazia condusă de SUA din 2003, s-a alăturat altor luptători străini din Irak și, în 2005, a fost închis la Camp Bucca, unde și-a consolidat afilierile jihadiste și, mai târziu, i-a fost prezentat lui Abu Bakr al-Baghdadi, șeful ISIS, ucis într-un raid american.
În 2011, Baghdadi l-a trimis pe Jolani în Siria cu finanțare pentru a înființa Frontul al-Nusra, o facțiune sub acoperire legată de ISI. Până în 2012, Nusra devenise o forță de luptă siriană importantă.
Tensiunile au apărut în 2013, când gruparea lui Baghdadi din Irak a declarat unilateral fuziunea celor două grupări (ISI și Nusra), declarând crearea Statului Islamic din Irak și Levant (ISIL sau ISIS) și dezvăluind public pentru prima dată legăturile dintre ele.
Afilierea cu Al-Qaida, ca să scape de alianța cu ISIS
Jolani s-a opus, deoarece dorea să distanțeze de omorurile practicate de ISIS, care au îngrozit o lume întreagă. Pentru a ieși din această situație, Jolani a jurat credință, în 2013, față de Al-Qaeda, făcând din Frontul Nusra ramura sa siriană.
Deși mișcarea lui Jolani a fost parțial o încercare de a menține un sprijin local din partea facțiunilor rebele, afilierea la al-Qaeda nu a ajutat. În 2015, Jabhat al- Nusra și alte facțiuni au capturat provincia Idlib, de la brigăzile Armatei Siriene Libere, care eliberaseră provincia de controlul lui Assad. Le-au spat depozitele, le-au furat armele și le-au hăituit și ucis comandanți, ca să nu mai aibă opoziție.
Mai mult, opreau ajutoarele umanitare pentru populație, furând tot ce aveau nevoie.
În 2016, Jolani a rupt legăturile cu al-Qaeda, redenumind gruparea Jabhat Fatah al-Sham și mai târziu Hayat Tahrir al-Sham (HTS) în 2017.
În ciuda separării publice de al-Qaeda și a schimbărilor de nume, HTS a continuat să fie desemnată de ONU, SUA, Marea Britanie și alte țări drept organizație teroristă, iar SUA au menținut o recompensă de 10 milioane de dolari pentru informații despre locul unde se afla Jolani pentru a fi eliminat.
Protestele sirienilor din „guvernul” condus de Jolani în Idlib
Sub conducerea lui Jolani, HTS a devenit forța dominantă în Idlib, nord-vestul Siriei, care găzduiește patru milioane de oameni, mulți dintre ei strămutați din alte provincii siriene, mulți aflați în campusuri mizere.
HTS a înființat un front civil, așa-numitul „Guvern de Salvare Sirian” (SG), în 2017, ca ramură politică și administrativă. SG a funcționat ca un stat, cu un prim-ministru, ministere și departamente locale care supravegheau sectoare precum educația, sănătatea și reconstrucția, menținând în același timp un consiliu religios ghidat de Sharia, legea islamică.
Timp de peste un an înainte de ofensiva condusă de HTS din 27 noiembrie împotriva regimului de la Damasc, Jolani s-a confruntat cu proteste în Idlib din partea activiștilor sirieni, care comparau regimul său cu cel al lui Assad, acuzând HTS de autoritarism, suprimând disidența și reducând la tăcere criticii.
Protestatarii au etichetat forțele de securitate ale HTS drept „Shabbiha”, un termen folosit pentru a descrie milițiile brutale ale lui Assad.
Aceștia susțineau, pe bună dreptate, că HTS a evitat în mod deliberat luptele semnificative împotriva forțelor lui Assad și a marginalizat jihadiștii și luptătorii străini din Idlib pentru a-i împiedica să se angajeze în astfel de operațiuni. A și cedat zone pe care le controla în nord forțelor lui Assad.
Jolani, la Damasc, după căderea regimului Assad - Foto: Profimedia Images
Chiar și în timpul celei mai recente ofensive care a dus la căderea lui Assad, după ce Israelul i-a distrus forțele teroriste susținute de Iran - Hamas și Hezbollah -, activiștii încă cereau insistent HTS să elibereze persoanele închise în Idlib pentru că și-au exprimat disidența.
Generalul Manaf Tlass, prima „opțiune” pentru Siria după Assad
Invitația Franței pentru al-Sharaa ar putea influența modul în care comunitatea internațională răspunde la tranzițiile de putere care apar din insurgență, nu din alegeri. Implicațiile pentru normele globale de combatere a terorismului sunt profunde.
Va putea HTS și Jolani să asigure o justiție tranzițională autentică? De ce marile puteri nu au sprijinit prima „opțiune” pentru tranziția de putere în Siria? Acesta era generalul Manaf Tlass și un guvern civil de tranziție.
Ce s-a întâmplat? Generalul de brigadă sirian Manaf Tlass a fost arestat la domiciliu, apoi a fugit din Siria, în 2012, pentru că a refuzat să aplice ordinele de reprimare brutală a revoltei poporului sirian, inisistând ca regimul să negocieze și să asculte cerințele poporului, nu să-l împuște.
Deși monitorizat, el a reușit să fugă ajutat de agenți secreți francezi, potrivit Expatica.
Generalul Manaf Tlass, la Moscova, înainte de a intra în sediul Ministerului rus de Externe, în 2013 - Foto: Profimedia Image
Dezertarea a fost salutată în Occident ca un eșec major pentru Assad, Manaf Tlass fiind general din Garda Republicană de elită, însărcinată cu protejarea regimului, dar care s-a opus reprimării brutale a revoltei poporului.
De când a ieșit din Siria, a avut mai multe întâlniri cu oficiali, diplomați și ofițeri de securitate din Franța, Arabia Saudită, Turcia, chiar și în Rusia, în 2013, înainte cu doi ani ca Putin să ordone o intervenție militară în sprijinul lui Bashar al-Assad, care, în schimb, i-a dat monopol pe resursele de petrol și gaze.
Generalul Tlass încerca să convingă marile puteri să exercite presiuni reale asupra regimului Assad, până nu vor fi fi distruse total țara și poporul sirian, tocmai pentru că el știa de ce este în stare regimul de la Damasc.
Ministrul de Externe al Turciei, Ahmet Davutoglu (al doilea din stânga) și oficiali turci participă la o cină de Ramadan cu generalul sirian Manaf Tlass, în 2012 - Foto: Profimedia Images
Generalul a fost ales președinte al Consiliului Militar de Tranziție format în exil din ofițeri care au dezertat din armata lui Assad când acesta a început represiunea cu caracter de genocid a revoltei poporului. Era cel mai mare în grad, general de brigadă.
Aceștia au întocmit un program, au ținut legătura cu ofițerii lui Assad pentru a-i convinge să dezerteze sau să obțină informații importante, au avut întâlniri cu opoziția civilă din diaspora pentru a contura un guvern în exil.
Spre deosebire de Jolani, care are studii de media și știe să-și creeze diverse imagini, generalul Tlass, un nonconformist și când trăia în Siria, a evitat presa, preferând să lucreze în tăcere pentru a opri genocidul din țara sa.
Citește și: EXCLUSIV Militarii disidenți, reuniți în Siria: „Vom răsturna regimul Assad. E o datorie de onoare”
Poate că a contat pentru această decizie faptul că este fiul fostului ministru al Apărării, Mustafa Tlass, prieten cu Hafez al-Assad, „întemeietorul” dinastiei Assad, iar lui i se reproșa că a făcut parte din anturajul familiei dictatoriale și a profitat ca fiu de „nomenclaturist”.
Bashar al-Assad și Manaf Tlass - Foto: Profimedia Images
Însă, spre deosebire de Jolani, generalul nu are sânge pe mâinile sale. A refuzat să aplice ordinul să se tragă în populație în timpul represiunii, drept pentru care a primit mai întâi arest la domiciliu, apoi n-a mai așteptat să vadă ce o să i se întâmple și a fugit în Franța cu ajutorul unor agenți secreți francezi.
După căderea regimului Assad, Consiliul Militar de Tranziție condus de generalul Manaf Tlass trebuia să se ocupe de dezarmarea facțiunilor paramilitare din Siria, să reorganizeze armata incluzând forțele armate ale diferitelor clanuri și regiuni și să asigure securitatea conducerii civile interimare.
O rezoluție ONU de care nu mai țin cont chiar Națiunile Unite
Generalul nu urma să aibă niciun rol în guvernarea civilă, decât de protecție pentru guvernanți să lucreze pentru a implementa Rezoluția ONU 2254.
Citește și: EXCLUSIV Consiliul Militar de Tranziție al Siriei: Acum este momentul ca Vestul să termine cu Assad
De aceea, generalul nici nu-și putea permite să facă promisiuni, în vizitele sale la nivel înalt, cu privire la uriașele resurse de petrol și gaze ale Siriei, al cărui control constituie un obiectiv major pentru toate puterile implicate militar în Siria: Turcia, SUA, Rusia, țări UE.
Interesant, după căderea regimului Assad prin ofensiva rapidă și fără provocări mari a grupării HTS, plus brigăzi ale Armatei Naționale, cu toții susținuți de Turcia, Jolani, care practic dăduse o lovitură de stat militară, a fost „acceptat” și deja a început să semneze acordurile privind exploatarea resurselor, Turcia părând a fi, până în acest moment, marele beneficiar. Și prima țară care și-a trimis emisarii la Damasc, când Jolani nici nu se instaurase bine.
Generalul Tlass, cu programul său considerat patriotic, pare că a ieșit din schemă.
Demn de amintit că Rezoluția ONU 2254 „solicita” ONU să convoace părțile implicate în războiul civil din Siria să se angajeze în negocieri oficiale, grupurile considerate teroriste de către Consiliul de Securitate al ONU, inclusiv ISIS și Frontul al-Nusra, condus de Jolani, fiind excluse. „Acțiunile ofensive și defensive împotriva acestor grupări vor continua”, stipula rezoluția.
Cu Jolani președinte interimar al Siriei, iese din „schemă” și Rezoluția 2254. Acum se dă marea bătălie cu cine ce apucă din resursele Siriei, în timp ce poporul sirian, care a umplut tabere de refugiați și strămutați timp de 14 ani de chin, încă nu are unde se întoarce.
Nimeni nu se grăbește cu reconstrucția, toți se reped sî încheie acorduri privind resurse și strategii zonale cu Jolani, care semnează, deși, fiind doar președinte interimar, nici nu ar trebui să se angajeze în astfel de promisiuni pe termen lung.
Sau poate se pregătește să se instaureze pe deplin președinte al Siriei, pentru mulți ani.
