Pensionară de 70 de ani revine la muncă după ce soțul ei a suferit un AVC. A trebuit să vândă și casa

Brenda Eicher-Beard, o femeie în vârstă de peste 70 de ani care locuiește în Virginia (SUA), a povestit pentru Business Insider cât de greu este cu un membru al familiei bolnav. 

După ce soțul ei a suferit un AVC, a trebuit să revină la muncă pentru a putea să acopere costurile tratamentului. Au fost nevoiți să-și vândă locuința pentru a face rost de bani. 

Pensionară de 70 de ani revine la muncă după ce soțul ei a suferit un AVC.  A trebuit să vândă și casa

Femeia spune că o perioadă s-a mutat în statul unde locuiește fiica sa pentru a o ajuta cu îngrijirea copiilor. Apoi a fost nevoită să ceară ea ajutor deoarece soțul ei s-a îmbolnăvit grav. Toate au venit ca o avalanță și nu au mai putut face față financiar.

Citește și: O profesoară a stat 16 ani în concediu medical, cu salariu integral. A încasat 1.166.000 €

„Mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții profesionale în Maryland, dar m-am mutat în Virginia acum zece ani, deoarece fiica mea locuiește și lucrează acolo.

Ne-am păstrat casa din Maryland, deoarece intenționam să ne întoarcem după ce o ajutam cu îngrijirea copiilor. Cu toate acestea, am sfârșit prin a rămâne acolo din cauza stării de sănătate în declin a soțului meu, pentru a fi aproape de fiica mea, care să ne ofere ajutor, precum și pentru facilitățile medicale și medicii de acolo.

Când nepotul meu era la grădiniță, soțul meu se bucura de o sănătate bună și mă ajuta cu îngrijirea copilului, în timp ce eu continuam să lucrez. El îl lua de la grădiniță și se ocupa de astfel de lucruri. Starea lui de sănătate a început să se deterioreze ușor în 2021, iar noi încercam să aflăm un diagnostic. După ce am consultat mai mulți neurologi, medicii au spus că suferă de boala Parkinson atipică.

Avea, de asemenea, probleme cu tensiunea arterială cu care ne confruntam, iar apoi a suferit un accident vascular cerebral hemoragic în ianuarie 2023, la doar câteva luni după diagnosticul de Parkinson, iar eu am renunțat la muncă. În toamna aceasta m-am întors la muncă cu normă întreagă ca specialistă în lectură, pentru a-mi permite să-l țin acasă, cu îngrijire privată plătită”, a povestit Brenda Eicher-Beard.

Citește și: O profesoară a folosit sisteme de bruiaj la examenele de la facultate. De ce o acuză elevii?

De la „Hall of Fame” al antrenorilor de liceu la imposibilitatea de a-și plăti tratamentele

Ea a vorbit despre soțul ei ca fiind un om foarte activ și implicat. Fost cadru didactic și antrenor de fotbal, a ajuns acum să fie în situația de a avea nevoie de terapie continuă.

„Soțul meu era o persoană foarte sănătoasă. Nu și-a luat niciodată cu adevărat o zi liberă de la serviciu. A fost sportiv, a urmat facultatea cu o bursă de baschet și a fost profesor. A predat istoria Statelor Unite timp de zeci de ani și a antrenat echipe de fotbal american și baschet. 

A fost inclus în „Hall of Fame” al antrenorilor de liceu din Maryland pentru activitatea sa de antrenor de fotbal american.

Accidentul vascular cerebral suferit în urmă cu câțiva ani i-a afectat starea de sănătate. A fost transportat de urgență cu elicopterul de la spitalul local la un alt spital. A stat o lună la terapie intensivă. Apoi a fost internat câteva zile în secția de accident vascular cerebral a acelui spital, înainte de a fi transferat la un spital de reabilitare, unde a rămas o lună.

S-a întors acasă, dar a revenit la reabilitare câteva luni mai târziu. A mai avut și alte probleme, dar de atunci se află acasă.

Asigurarea medicală a acoperit îngrijirea medicală la domiciliu în primele câteva luni. De asemenea, a acoperit terapia ocupațională și kinetoterapia, dar aceste servicii au încetat în iunie 2025, având în vedere progresele pe care le-a înregistrat. Așadar, eu am plătit îngrijirea medicală la domiciliu și kinetoterapia; soțul meu nu mai are nevoie de terapie ocupațională.

Am urmat terapia logopedică în regim ambulatoriu, dar a fost scutit de aceasta. Am plătit din buzunar pentru un logoped, dar oferta este foarte limitată, așa că este greu de găsit. Dacă asigurarea acoperă acest serviciu, uneori se face prin apel online, ceea ce nu funcționează pentru toată lumea, cu siguranță nu pentru persoanele în vârstă”, a povestit fosta profesoară.

Apoi a fost nevoită să vândă casa, deoarece nu le ajungeau banii pentru toate tratamentele pentru că asigurarea nu acoperea tot. Și era nevoie de mulți bani.

„Cred că aveam o concepție greșită — eu și soțul meu am lucrat în sistemul de învățământ, avem o pensie decentă, beneficiem de asigurarea socială și medicală — că asigurarea ar interveni într-un fel și ar acoperi lucrurile pe care noi nu le acopeream.

Am lucrat pentru Școlile Publice din Comitatul Baltimore timp de 30 de ani, iar când m-am pensionat, mi-au acoperit asigurarea de sănătate până când am împlinit vârsta necesară pentru a beneficia de asigurarea socială și de Medicare. Pur și simplu nu mi-am imaginat că asigurarea nu ar acoperi îngrijirea lui la azil, în afară de primele 30 de zile de reabilitare”, a mai povestit femeia.

Cheltuim aproximativ 5.000 de dolari pe lună

E o sumă enormă pentru o familie normală de pensionari, fie ei și din SUA. 

„Plătesc cel puțin 240 de dolari pe lună pentru ca un asistent medical privat certificat să vină și să-l ajute la duș. Plăteam 140 de dolari pe oră pentru kinetoterapie de două ori pe săptămână, dar acum plătesc 110 dolari pe oră de trei ori pe săptămână la o altă companie pentru un fizioterapeut specializat în exerciții.

Soțul meu poate merge puțin cu ajutorul unui cadru de mers și al unei persoane care îl asistă. Lucrul cu fizioterapeutul specializat în exerciții îi permite soțului meu să rămână acasă, pentru că, dacă ajunge în situația de a fi complet imobilizat la pat, nu voi mai putea să am grijă de el singură.

Acum că lucrez din nou în sistemul de învățământ, sunt practic acolo cu el de la ora 16:30 până când plec la ora 7:30 sau 8:00 dimineața pentru a merge la școală. Angajez mai mulți îngrijitori, dar doar unul vine pe zi; remunerația pentru îngrijirea la domiciliu în această zonă variază între 20 și 29 de dolari pe oră.

Cheltuiam aproximativ 5.000 de dolari pe lună, dintre care peste 1.000 de dolari erau destinați kinetoterapiei, iar restul altor cheltuieli, inclusiv asistența la duș și opt-nouă ore pe zi pentru mai mulți îngrijitori. Deoarece școala s-a terminat în iunie, am plătit foarte puțin pentru îngrijire, întrucât nu lucram. Voi plăti din nou mai mult pentru îngrijire în iulie, deoarece voi fi operată și voi avea nevoie de ajutor. În august voi lucra din nou cu normă întreagă”, a povestit Brenda Eicher-Beard.

Ea spune că nu este la limita sărăciei și că nu ar putea să îl lase pe soțul ei într-un centru de îngrijire asistată. Mai ales că ea îl duce la evenimentele care îl interesează. 

Deși se pensionase, acum a fost nevoită să se întoarcă la serviciu cu normă întreagă. Lucrează tot în sistemul de învățământ și ia un salariu care îi permite să aibă o viață decentă, scrie Busienss Insider.