CAZUL IRAN „Măcelarul“ devotat ayatollahului Khamenei

DE Adina Mutăr | Actualizat: 17.01.2020 - 11:57

Generalul Qassem Soleimani este simbolul infam al intimidării și crimelor ordonate de regimul de la Teheran.

SHARE

Qassem Soleimani s-a născut pe 11 martie 1957, într-un sat din apropierea orașului Baft, din sud-estul
provinciei Kerman. Nu și-a încheiat educația elementară.

A lucrat ca muncitor necalificat  în construcții de când era foarte tânăr. Nu a primit nicio pregătire militară. Cu toate acestea, el s-a ridicat la vârful comenzii Corpului Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC) doar pentru că a dovedit o loialitate extremă față de liderul suprem al regimului, ayatollahul Khomeini. Și pentru a-și dovedi această loialitate a fost nemilos.

În 1998, Soleimani a fost numit comandantul Forței Quds, aripa operațiunilor externe a IRGC.

Înființată în 1979, Forța Quds avea unicul scop de a suprima opoziția față de proaspătul regim de teocrație, atât intern, cât și extern.

Mandatul IRGC este de a extinde ideologia fundamentalistă a mullahilor, recurgând la ucideri, acte teroriste și luarea de ostatici pentru a fi temută și a distruge astfel orice tentativă de opunere.

După ce a fost numit comandant al Forței Quds, Soleimani  a consolidat legăturile cu organizațiile teroriste, cărora, în schimbul finanțării, le-a ordonat misiuni în interesul Iranului.

De asemenea, a consolidat legăturile cu regimul de la Damasc și cu grupările șiite din Irak.

Tâlhari săraci

Publicația „Business Insider“ scrie despre „copiii revoluționari ai ayatollahului Khomeini“, pasdaranii, că erau tâlhari proveniți din mediile cele mai sărace și marginalizate din epoca șahului, „oameni cu un apetit imens pentru violență“.

Cu ei, Khomeini a fondat Corpul Gărzii Revoluționare Islamice, IRGC, care a devenit principalul instrument de opresiune în mâinile regimurilor mullahilor.

În ultimele trei decenii, Garda a evo-luat și a construit un puternic complex militar-industrial-financiar. Și nu s-a limitat doar la economia legală a țării.

IRGC a extins economia subterană a Iranului și a preluat controlul asupra acesteia, construind un cartel mafiot în acest proces, având conexiuni cu cartelurile de droguri din America de Sud și Centrală prin Hezbollah.

PASDARAN Cu tineri proveniți din mediile cele mai sărace, ayatollahul Khomeini a fondat Corpul Gărzii Revoluționare Islamice, IRGC. 

Nu este surprinzător faptul că, în complotul său din 2011 de a-l asasina pe ambasadorul saudit la Washington, Soleimani a solicitat ajutorul cartelelor de droguri mexicane.

Valoarea economiei subterane a Iranului este estimată de „Business Insider“ la 140 de miliarde de dolari. IRGC controlează granițele maritime, aeriene și terestre ale Iranului, porturile, aeroporturile și drumurile și-și face buget special pentru a sponsoriza terorismul din contrabandă.

La începutul anilor 2000, Mehdi Karroubi, fostul președinte al Parlamentului, s-a plâns de controlul neautorizat al IRGC asupra porturilor folosite pentru a contrabandă.

Ayatollahul Ali Khamenei

Președintele  Ahmadinejad, care era inamicul politic al lui Karroubi, l-a avertizat: „Contrabandiștii IRGC sunt  frații noștri“.

Lunga frontieră a Iranului cu Pakistanul și Afganistanul este unul dintre cele mai aglomerate coridoare de contrabandă cu droguri din lume.

„Haji Qassim“, cum i se spunea generalului Soleimani în toate colțurile lumii subterane, construise un păienjeniș de legături folositoare, prin care sponsoriza operațiuni de eliminare a opoziției față de regimul mullahilor oriunde se afla în lume.

M.H.Emami: „Soleimani nu e un erou“

Regimul de la Teheran a arătat lumii o imensă mulțime prezentă la înmormântarea generalului Soleimani, ucis la 3 ianuarie într-un atac cu rachete al americanilor, vrând să demonstreze că era un lider foarte iubit la Teheran.

Liderul Comunității Iraniene din România, M.H.Emami, nu îl consideră nici erou, nici „strateg de război genial“, așa cum îl numește regimul de la Teheran, ci doar un om crud, fără scrupule, care își urmărea scopurile cu maximă brutalitate, provocând carnagii.

„Un măcelar. Majoritatea copleșitoare a iranienilor l-a disprețuit pe Soleimani, un simbol infam al intimidării și crimelor ordonate de regim, împotriva poporului iranian și în toată regiunea.

Soleimani, care a ocupat gradul de general major, a fost doar «bâta» lui Khamenei și un personaj foarte urât. În timpul revoltelor din Iran în 2018 și 2019, protestatarii au rupt și au tocat afișele cu chipul său în diferite orașe, iar protestatarii irakieni au cerut ca influența sa la Bagdad să înceteze.

În ultimele trei decenii,
Garda a evoluat și a
construit un puternic
complex militar-financiar

La 27 noiembrie, șiiții irakieni au incendiat Consulatul iranian din Najaf, după ce, în 2018, dăduseră foc clădirii Consulatului iranian la Basra, condamnând amestecul Iranului în politica irakiană“, spune Emami.

Soleimani reușise să obțină un efect exact opus celui scontat de mullahi.

Qassem Soleimani a fost unul dintre cei mai vicioși criminali din istoria Iranului. El a fost implicat personal în masacrul a sute de mii de oameni din regiune și în alungarea altor milioane din casele lor.

El a ordonat masacrul membrilor Mujahedin-e Khalq (PMOI /MEK) din Camp Ashraf din Irak și mai multe operațiuni de eliminare a rezistenței iraniene din Irak, Iran și din alte țări.

Abu Mehdi al-Muhandis, șeful milițiilor irakiene Bassij, ucis odată cu Soleimani, era și el tot  un criminal notoriu, ale cărui crime au fost expuse de Rezistența iraniană încă de acum două decenii.

Fără educație, nici civilă, nici militară, singura „strategie“ a lui Soleimani era să îndeplinească orbește ordinele lui
Khomeini, să-i implementeze „testamentul“, pe care s-a bazat statutul constitutiv al Gărzii Revoluționare Islamice.

Apoi a trecut în slujba lui Ali Khamenei, care l-a folosit ca pe un element de forță și teroare pentru instituirea unui guvern ideologic global de factură șiită, condus de ayatollah.

Această strategie este în contradictoriu cu interesele naționale ale poporului iranian. Perspectiva mullahilor asupra lumii este una religioasă și fanatică.

De altfel, titlul Gărzii Revoluționare nu are legătură cu Iranul. Aceste forțe au fost formate pentru a proteja o ideologie islamică fanatică și, prin urmare, nu reprezintă o forță națională.

Ca și alți teroriști fanatici, Qassem Soleimani a promovat ideologia violenței în numele Islamului.

Uciși la proteste

Însă în ultimele luni am asistat la prăbușirea strategiei terorii a regimului de la Teheran. Pe de o parte, poporul libanez și cel irakian au protestat împotriva prezenței Iranului în țările lor și au ars public fotografiile lui Ali Khamenei și Qassim Soleimani.

Pe de altă parte, poporul iranian a ieșit în stradă, în 191 de orașe, încă de la mijlocul lunii noiembrie a anului trecut, pentru a protesta împotriva economiei precare și a politicii nefaste duse de regim, cerând stabilirea unei republici democratice.

Pentru a controla situația, oamenii lui Soleimani au comis un masacru brutal, cel puțin 1.500 de morți.

Dar, odată cu moartea lui Qassem Soleimani, s-a tras un ultim glonț în corpul lipsit de viață al politicii de „reconciliere“ cu regimul mullahilor.

În urma suprimării protestelor recente din Orientul Mijlociu și a masacrului protestatarilor iranieni, acest regim și-a pierdut legitimitatea în totalitate și se află în cea mai slabă poziție  istorică de până acum.

Lipsa unei baze sociale, distrugerea arterelor financiare și militare ale terorismului prin care voia să se impună, au adus regimul mullahilor mai aproape de prăbușire.

Potrivit președintelui Rezistențe Iraniene, Maryam Rajavi, „odată cu eliminarea lui Soleimani, regimul iranian a pierdut pilonul activităților sale teroriste, pe unul dintre planificatorii cheie ai atacurilor împotriva opoziției din și dincolo de granițele Iranului. IRGC și Forța Quds nu vor fi aceleași fără Qassem Soleimani, iar regimul va slăbi în întregul său“.

Opresiunea Kuds

Forța Quds devenise o putere majoră în cadrul IRGC sub conducerea lui Soleimani. Deși Forța Quds are misiuni în afara Iranului, Soleimani, ca membru superior al înaltului comandament al IRGC, a contribuit masiv la aparatul represiv al regimului din Iran.

În iulie 1999, în culmea protestelor studenților, el a semnat o scrisoare împreună cu alți comandanți ai IRGC,
avertizându-l pe președintele Mohammad Khatami că, dacă nu va reprima revolta, IRGC va interveni.

„Răbdarea noastră s-a terminat“, a scris Soleimani, împreună cu alți generali ai IRGC. Poliția a zdrobit manifestanții, așa cum a făcut din nou, un deceniu mai târziu, în 2009.

Republica Islamică
recunoaște
oficial
existenţa a 16

structuri de informaţii

Printre faptele IRGC documentate de Consiliul Național de Rezistență Iran (CNRI) se numără uciderea oamenilor de știință, a academicienilor,  demnitarilor, piloților care se opuneau implementării regimului de teocrație.

Ayatollahul Ruhollah Khomeini a conceput un sistem politic bazat pe credințele islamice, care să înlocuiască legile seculare ale șahului Muhammad Reza Pahlavi, răsturnat în 1979 prin „Revoluția Islamică“, iar Soleimani a jucat un rol cheie în implementarea acestuia.

În 22 de ani de șefie IRGC-Forța Quds, organizații teroriste din Orientul Mijlociu, inclusiv Kata’ib Hezbollah, Asaeb al-Haq din Irak, Hezbollahul libanez și multe alte grupuri din Siria, Yemen, Bahrain, Pakistan, Afganistan, Thailanda, New Delhi, Lagos și Nairobi ajunseseră sub controlul lui Soleimani și dependente de finanțările IRGC.

Dispozitivele explozive (IED) care au făcut atâtea victime în Irak și Afganistan sunt concepția lui. În aprilie 2019, Pentagonul a anunțat că Iranul poartă vina pentru 17% din totalul deceselor personalului de serviciu din SUA între 2003 și 2011.

Newsweek România vă propune o analiză asupra evoluțiilor posibile în Orientul Mijlociu.

Avertisment letal. Analiza completă a consecințelor eliminării generalului iranian Soleimani

CAZUL IRAN „Măcelarul“ devotat ayatollahului Khamenei

ORIENTUL MIJLOCIU Împărțirea șiiți-suniți și depozitele de petrol și gaze

ISTORIA UNUI CONFLICT Sancțiunile SUA au lovit dur Iranul

Cât de aproape este Iranul să obțină bomba atomică

________________________

„Iranul a fost responsabil pentru moartea a cel puțin 608 soldați americani în Irak între 2003 și 2011, conform unei estimări recent revizuite a Pentagonului“, scrie Newsweek.

Un raport special al Misiunii de Asistență a ONU în Afganistan (UNAMA) a relevat că între 1 ianuarie și 30 septembrie 2018, IED-urile au provocat aproape jumătate din victimele civile.

Aceste dispozitive, ca și proiectilele explozive EFP, sunt fabricate în Iran, în unitățile Quds. Consiliul Național de Rezistență Iran a dezvăluit locația exactă a fabricilor la 25 iulie 2006 și 29 ianuarie 2009.

Atrocități și în Siria

Soleimani este responsabil și pentru măcelul populației siriene. El a fost primul solicitat de Bashar al-Assad, dictatorul de la Damasc, în 2012, pentru a-l ajuta să reprime revoltele extinse ale populației.

Soleimani i-a dus brigăzile Bassij în ajutor, apoi Hezbollah și miliții șiite irakiene.

Când a apărut ISIS, la formarea căreia a contribuit, a făcut detașamente îmbrăcate ca teroriștii ISIS, pentru a măcelări sub „steag fals“ populația siriană.

În timp, au ajuns la 80.000 de luptători, care au ucis și prădat populația siriană, neexistând nicio restricție din partea comandantului Soleimani. De altfel, se lăuda adesea că poate forma oricând o miliție și s-o trimită la „lucru“.

În timpul tulburărilor din 2019 din Irak, Soleimani s-a prezentat la Bagdad neinvitat și le-a spus parlamentarilor șiiți că nu sunt în stare să suprime revolta și va interveni.

Forțele lui au adoptat tactica aplicată și în Siria: lunetiștii care vizau liderii protestelor de pe acoperișuri, în timpul manifestațiilor. Este greu de estimat numărul celor uciși astfel. Protestatarii au prins câțiva lunetiști cu cărți de identitate iraniene.

În noiembrie, când au izbucnit proteste în Iran, regimul a folosit aceeași tactică mortală. Peste 1.500 de protestatari, în mare parte tineri în vârstă de douăzeci de ani, au fost uciși în aceste proteste.

Cea mai brutală reprimare s-a petrecut în orașul Mahshahr și în suburbiile sale, cu o populație de 120.000, în Khuzestan, o regiune cu majoritate etnică arabă.

Gărzile revoluționare și Quds au dislocat o forță mare în Mahshahr pentru a zdrobi protestele.

Când acestea au ajuns la intrarea în suburbia Shahrak Chamran, au împușcat imediat fără avertisment zeci de bărbați care blocaseră intersecția, ucigând mai mulți la fața locului.

Pasdaranii au îngrămădit morții în remorca unui camion și au plecat. Ceilalți manifestanți au dus răniții la Spitalul Memko.

Dar și acolo au venit forțele IRGC, arestând răniții. În sud-vestul orașului Mahshahr, au spus martori și personal medical, membrii IRGC au înconjurat un grup de 100 de manifestanți și au tras ca la vânătoare în cei care voiau să fugă sau se ascundă.

În Shahrak Taleghani, printre cele mai sărace suburbii din Mahshahr, IRGC a intrat cu tancurile.

Unul dintre simbolurile protestului iranian, Neda Agha-Soltan, a fost împușcată fatal în piept de un membru al milițiilor Basij în 2009, la manifestațiile împotriva „alegerii“ președintelui Mahmoud Ahmadinejad. I s-a refuzat o înmormântare corespunzătoare. Guvernul iranian a emis interdicția de rugăciuni colective în moschei pentru Agha-Soltan.

Ca răspuns la o rezoluție a ONU care condamna uciderea tinerei, reprezentantul iranian la conferință a acuzat agenți britanici că s-au infiltrat în Iran în timpul tulburărilor, „au asasinat o tânără inocentă și au fugit înapoi acasă“.

Mormântul acestei fete a fost vandalizat de așa ziși susținători ai regimului, plătiți de Quds, care au și tras cu armele în placa de mormânt.

Tot Soleimani a coordonat reprimarea brutală a protestelor din Liban, punându-și milițiile, fără uniforme, să bată manifestanții. Din această cauză, premierul Saad Hariri a demisionat.

Newsweek România vă propune o analiză asupra evoluțiilor posibile în Orientul Mijlociu.

Avertisment letal. Analiza completă a consecințelor eliminării generalului iranian Soleimani

CAZUL IRAN „Măcelarul“ devotat ayatollahului Khamenei

ORIENTUL MIJLOCIU Împărțirea șiiți-suniți și depozitele de petrol și gaze

ISTORIA UNUI CONFLICT Sancțiunile SUA au lovit dur Iranul

Cât de aproape este Iranul să obțină bomba atomică

________________________

16 servicii secrete pentru suprimarea disidenței

Radio Farda  documentează lungul istoric de opresiune asupra populației de către regimul mullahilor, instrumentele principale fiind IRGC și Quds.

Au existat cinci valuri majore de tulburări în Iran de la Revoluția Islamică din 1979. Toate au fost înăbușite de regim.

Sistemul de reprimare a protestelor din Iran nu este format doar din poliție și forțele de ordine oficiale. Înglobează forțe paramilitare, organe de informații, unități operaționale, organe judiciare, mass-media și chiar structurile financiare.

Republica Islamică recunoaște oficial existența a 16 structuri de informații. Fiecare are un rol în suprimarea disidenței.

SACRIFICATĂ Unul dintre simbolurile protestului iranian, Neda Agha-Soltan, a fost împușcată fatal în piept de un membru al milițiilor Basij, în 2009

Există patru care au fost deosebit de active în ultimul deceniu: Ministerul Informațiilor, Unitatea de Informații a Poliției, contraspionajul Departamentului de Justiție și Organizația de Informații a IRGC.

IRGC a devenit mai importantă în ultimul deceniu, când suprimarea adversarilor regimului s-a intensificat. S-a acționat prin forțele Basij sub comanda IRGC, în special unitățile de securitate Imam Ali.

Basij a fost fondată de Khomeini în noiembrie 1979, fiind angajată în activități precum securitatea internă și aplicarea legii, poliția morală și suprimarea adunărilor disidente.

Au o organizație locală în aproape fiecare oraș din Iran. IRGC și-a asumat comanda oficială a miliției Basiji la începutul anului 2009.

Soleimani  a construit un „stat paralel“, format din organe judiciare, procurori, judecători,  autorități ale penitenciarelor, care sunt responsabile de construirea dosarelor opozanților.

În sistem intră și mass-media, angrenată în defăimarea disidenței.

Aceste forțe sunt vinovate de ucideri extrajudiciare, de arestarea, torturarea disidenților și familiilor acestora, inclusiv copii.

Victimele

În închisoarea Evin ajung deținuții politici, ca jurnaliștii Zeynab Kazemkhah, Masoud Bastani (împreună cu soția), ayatollahul Seyyed Boroujerdi, un adversar al regimului, Emadoldin Baghi, jurnalist și șef al Societății pentru Apărarea Drepturilor Prizonierilor, condamnat la șapte ani de închisoare pentru intervievarea ayatollahului opozant Hossein-Ali Montazeri.

Secretarul „Frontului democratic“, Heshmatollah Tabarzadi, a fost condamnat la nouă ani de închisoare și 74 de lovituri de bici pentru că l-a defăimat pe liderul suprem.

Hossein Ronaghi, blogger și activist, student, a fost condamnat la 15 ani de închisoare, pentru că nu a vrut să apară la televiziune și să se declare vinovat că a lucrat împotriva statului.

O Curte Revoluționară a condamnat-o la moarte pe Farah Vazehan, arestată în timpul protestelor din 27 decembrie 2009 (Ashura Day), după opt luni de interogatorii însoțite de tortură.

Vazehan a fost arestată împreună cu cei doi copii ai ei, care au fost și ei torturați în închisoarea Evin. Vina ei este că a făcut filmat protestul și a transmis imaginile în afară.

În special femeile sunt victime sigure ale regimului mulahilor, care, conform „moralei“ instituite de ayatollahi, sunt vinovate și când sunt violate. Dacă l-au ucis pe agresor în legitimă apărare, invariabil sunt spânzurate.

Este celebru cazul lui Reyhaneh Jabbari, executată pentru uciderea unui înalt oficial al Ministerului Informațiilor, care încercase să o violeze.

În ciuda unei campanii internaționale pentru eliberarea ei în cei șapte ani de închisoare, Jabbari a fost executată în 2014, la 26 de ani.

Ultimul caz cunoscut este al lui Somayyeh Shahbazi Jahrouiiollah, 33 de ani, spânzurată la 4 decembrie 2019. Ea își ucisese agresorul, un fost membru IRGC care încercase să o violeze.

A fost a 98-a femeie spânzurată în timpul mandatului lui Rouhani. 4.000 de oameni au fost executați în mandatul acestuia. Deocamdată.

 

Newsweek România vă propune o analiză asupra evoluțiilor posibile în Orientul Mijlociu.

Avertisment letal. Analiza completă a consecințelor eliminării generalului iranian Soleimani

ORIENTUL MIJLOCIU Împărțirea șiiți-suniți și depozitele de petrol și gaze

ISTORIA UNUI CONFLICT Sancțiunile SUA au lovit dur Iranul

Cât de aproape este Iranul să obțină bomba atomică

________________________

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2020 NEWS INTERNATIONAL S.A.
Aici puteti modifica setarile de Cookie -