Henry Kissinger a împlinit 100 de ani, dar legendarul diplomat american a lăsat multe controverse în urma sa, de la deschiderea ușii pentru China comunistă, până la sprijinirea fără scuze a dictatorilor antisovietici.
Kissinger a exercitat o influență asupra politicii externe a SUA cum puțini au făcut-o înainte sau după el, ocupând o poziție de top în diplomația americană, dar și pe cea de consilier de securitate al președinților Richard Nixon și Gerald Ford.
Henry Kissinger a împlinit 100 de ani
De când și-a părăsit mandatul în 1977, marca de „realpolitik” a lui Kissinger - susținerea rece, cinică, a intereselor naționale - a pierdut cea mai mare parte a puterii în favoarea unei politici morale.
Kissinger a suflat în lumânările de pe tortul aniversar la Economic Club of New York, orașul în care a crescut după ce familia sa de evrei a fugit din Germania nazistă.
Demonstrând că viziunea sa asupra lumii nu s-a schimbat la marcarea unui secol de viață, Kissinger a avertizat Statele Unite să rămână în limitele „intereselor vitale”, îndemnând oaspeții: „Să fim întotdeauna suficient de puternici pentru a rezista oricăror presiuni”.
Contrar punctul de vedere al majorității factorilor de decizie din SUA în prezent, Kissinger a cerut diplomație cu Rusia în privința încetării focului în Ucraina, argumentând că „Moscova a suferit deja o înfrângere strategică”.
Kissinger locuiește într-un apartament elegant de pe Park Avenue din New York și a dezvoltat afaceri de consultanță prin relațiile sale din China.
De altfel, a și avertizat Statele Unite să nu trateze Beijingul ca pe un „nou adversar în stilul Războiului Rece”.
Legendarul diplomat american este încă activ
Antony Blinken, actualul șef al diplomației americane, l-a tachinat pe Kissinger privind stilul său mai „abrupt”, când legendarul strateg a participat la un prânz al Departamentului de Stat.
Pentru mulți, Kissinger a fost văzut ca un „criminal de război neinculpat” pentru rolul său în extinderea războiului din Vietnam în Cambodgia și Laos, pentru sprijinirea loviturilor de stat militare în Chile și Argentina, pentru că a dat undă verde invaziei sângeroase a Timorului de Est de către Indonezia în 1975 și pentru că a închis ochii la atrocitățile în masă ale Pakistanului în timpul războiului de independență al Bangladeșului din 1971, potrivit apnews.com.
Kissinger a primit în mod controversat Premiul Nobel pentru Pace pentru că a negociat încetarea focului în Vietnam, alături de Le Duc Tho din Hanoi, care a refuzat să accepte premiul.
Citește și: Studiu: Nu suntem singuri în Univers, dar nici în raza de contact a civilizațiilor extraterestre
„Ironia este că el este amintit pentru că a făcut pace, dar toate modurile în care a contribuit la escaladarea războiului nu numai în Vietnam, ci și în Cambodgia și Laos, se pierd”, a spus Carolyn Eisenberg, istoric la Universitatea Hofstra, care a scris o carte despre Kissinger.
„Pentru mine, nu există nicio îndoială că politicile sale au provocat sute de mii de morți și au distrus democrația în multe țări”, a spus Reed Kalman Brody, un avocat veteran pentru drepturile omului, ale cărui cazuri au inclus colaborarea cu victimele dictatorului chilian Augusto Pinochet, susținut de SUA.
Citește și: „Planul de pace” al trimisului Chinei la Kiev: Înghețarea trupelor ruse pe teritoriul ucrainean
Scriitorul Christopher Hitchens a publicat o carte în care cere ca Henry Kissinger să fie judecat inclusiv pentru sprijinirea tacită a invaziei Ciprului de către Turcia în 1974.
Pentru Kissinger, cel mai important a fost întotdeauna „obiectivul mare”. În ceea ce privește Cipru, el a acordat prioritate relațiilor solide cu Turcia.
În Bangladesh, Kissinger a vrut să păstreze Pakistanul ca un canal secret între Statele Unite și China.
În ultimii ani, Kissinger a continuat să influențezee agenții de putere ai Washingtonului, în calitate de om de stat senior.
El a oferit consiliere președinților republicani și democrați, inclusiv Casei Albe în timpul Administrației Trump, menținând în același timp o afacere internațională de consultanță prin care ține discursuri cu accentul german inconfundabil pe care nu l-a pierdut de când a fugit cu familia din regimul nazist, când era un adolescent.
