Numele de Franța provine de la franci, populaţie care a cucerit în secolul V teritoriile pe care se află țara în prezent. Clovis îi alungă pe romani şi pune capăt perioadei galo-romane.
Franţa se naşte, propriu-zis, în secolul al IX-lea, odată cu Tratatul de împărţire a Imperiului lui Carol cel Mare (Charlemagne). Regele Carol cel Chel (Charles le Chauve) va încerca să constituie un regat, însă un model de putere regală efectivă va fi transpus în practică de Hugo Capet (Hugues Capet), în secolul al X-lea.
Puterea centrală şi frontierele regatului au fost consolidate, prin luptă, de numeroşi regi care au succedat pe tronul Franţei. Printre reprezentanţii de seamă ai Dinastiei Capet s-au numărat Filip August (Philippe Auguste) şi Ludovic al IX-lea (Louis IX), supranumit Ludovic cel Sfânt (Saint Louis).
Secolul al XIV-lea şi o mare parte din secolul al XV-lea au fost marcate de războaie şi conflicte, precum Războiul de o sută de ani, şi de epidemii şi frământări sociale. Înscăunarea lui Francisc I, în 1515 şi, odată cu ea, emergenţa Renaşterii în Franţa, încheie această perioadă tulbure.
Pusă în discuţie pe durata războaielor religioase, între 1562 şi 1598, autoritatea regală va fi restaurată de Ludovic al XIII-lea (Louis XIII) şi, îndeosebi, Ludovic al XIV-lea (Louis XIV) care a instaurat puterea absolută a regelui.
Dinastia regală a fost înlăturată de revoluţia din 1789, odată cu răsturnarea regelui Ludovic al XVI-lea (Louis XVI) şi proclamarea Primei Republici, în 1792. În 1804, Napoleon (Napoléon) instaurează puterea imperială al cărei sfârşit, în 1815, declanşează o perioadă în care alternează încercările de restaurare a regalităţii şi revoluţii. Sfârşitul celui de-al Doilea Imperiu, în 1870, marchează revenirea definitivă a regimului republican.
Secolul al XX-lea va fi marcat de cele două războaie mondiale, aducând Franţei pierderi omeneşti deosebit de mari. Din primul, 1914-1918, Franţa iese victorioasă, însă în ruine. Cel de-al doilea, 1939-1945, aduce ţării o perioadă întunecată, marcată de colaborarea dintre autorităţile franceze şi Germania nazistă.
Mişcarea de Rezistenţă (Résistance) va contribui la crearea unei noi clase politice care va organiza reconstrucţia ţării, pe durata celei de-a IV-a Republici. Tot aceasta va juca un rol determinant şi sub cea de-a V-a Republică, marcată de revenirea pe scena publică şi la putere a Generalului Charles de Gaulle.
Până în anii ’60, Franţa se confruntă cu războaie de independenţă ale fostelor colonii şi cu decolonizarea. Războiul din Algeria va prilejui sfârşitul celei de-a IV-a Republici, iar în 1958 o nouă Constituţie va proclama cea de-a V-a Republică.
Cea de-a V-a Republică (din 1958) prezintă un regim mixt. Conceput, la lansarea sa, drept regim parlamentar, a devenit semi-prezidenţial după referendumul din 1962, care a instaurat alegerea Preşedintelui prin vot universal direct. Caracterul respectiv explică, printre altele, „estomparea” anumitor prerogative prezidenţiale în perioadele de coabitare.
Prezent
În momentul de față, Franța este stat membru fondator al UE, membru al Zonei euro și al Spațiului Schengen.
Contribuția Franței la bugetul Uniunii Europene este 19,4 miliarde euro (în 2018), fiind al doilea stat contributor net, după Germania și al doilea beneficiar, după Polonia (Franța a beneficiat, în 2016, de alocări de 11,2 miliarde de euro).
Este unul dintre statele-membre cele mai influente şi dinamice din UE. Domeniile de interes pentru Franța în cadrul UE sunt: relansarea creșterii economice, întărirea Planului Juncker de investiții, consolidarea Zonei Euro, justiție şi afaceri interne (combaterea terorismului, lupta împotriva migrației ilegale și a traficului de persoane), agricultură, pescuit, fiscalitate, mediu și energie, promovarea modelului social european.
Franţa are o politică externă activă, constituind unul dintre statele cu prezență și interese la nivel global. Este stat membru fondator al UE și NATO, al ONU (membru permanent al Consiliului de Securitate), OSCE, OCDE, G7, G20 etc.
Este principalul contributor şi promotor al acţiunii Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei (OIF).
Președinte al țării este Emmanuel Macron, învestit la 14 mai 2017, iar funcția de prim-ministru este ocupată de Edouard Phillipe, numit de președinte la 15 mai 2017. (Sursa: www.mae.ro)
Cele mai importante informații despre Franța
Denumire oficială: Republica Franceză (République française)
Capitala şi principalele oraşe: Paris (capitala), Marseille,Toulouse, Lyon, Nice, Nantes, Strasbourg, Montpellier, Bordeaux, Lille, Rennes.
Suprafaţă: 552.000 km² (Franţa metropolitană).
Diviziuni teritoriale: 18 regiuni şi 101 departamente, inclusiv departamentele de peste mări (DOM)- Guadelupa, Martinica, Guyana franceză, Mayotte, La Réunion; 5 colectivităţi de peste mări - Polinezia franceză, Wallis-et-Futuna, Saint-Pierre-et-Miquelon, Saint-Barthélémy, Saint-Martin; o colectivitate sui-generis- Noua Caledonie; Teritoriile australe şi antarctice franceze (TAAF); o insulă în Oceanul Pacific- Insula Clipperton; Insulele din Oceanul Indian.
Populaţia: 64.204.247 locuitori (în Franţa metropolitană).
Limba oficială: franceza.
Ziua naţională: 14 iulie (Căderea Bastiliei)
Religie: Franţa este stat laic din 1905. Din 1978, sunt interzise statisticile oficiale privind apartenenţa religioasă.
Forma de guvernământ: republică.
Moneda: euro
Organisme internaționale: Franţa este membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, membru G7, membru fondator UE, NATO, OECD, OIF(Francofonia instituţională) etc.
___________
Articol realizat cu ocazia aniversării Zilei Franței - 14 iulie
