Eu nu sunt un Swiftie. Singurele dăți în care am ascultat muzica lui Taylor Swift am oprit-o aproape imediat, nu pentru că nu mi-a plăcut, ci pentru că mi-am dat seama că era mult prea molipsitoare și că, inevitabil, mi-ar fi rămas întipărită în cap.
Nu am vrut ca acest lucru să se întâmple. Dar ajung din ce în ce mai mult la părerea că Taylor Swift ar trebui să se gândească la o campanie prezidențială. În acest moment, ea ar putea fi chiar singura care ne poate salva.
Vorbesc serios? Mă tem că da.
Vă rog să mă ascultați. În acest moment, politica americană se confruntă cu o criză majoră. Președintele în exercițiu este extrem de nepopular. Majoritatea covârșitoare a alegătorilor nu doresc ca el să candideze din nou. La naiba, două treimi dintre alegătorii cu tendințe democrate nu vor ca Biden să candideze.
Atunci când sunt întrebați, ei spun că Biden este prea bătrân. Din nefericire pentru Biden, aceasta este o problemă insurmontabilă, pentru că îmbătrânește pe zi ce trece, până în punctul în care aniversările sale reprezintă acum un pericol serios de incendiu.
Modul în care Biden a gestionat conflictul dintre Israel și Hamas nu face decât să îi cauzeze și mai multe probleme cu alegătorii, iar echipa sa nu reușește să convingă publicul că ar trebui să aibă o părere mai bună despre economie decât are în realitate.
În ciuda tuturor acestor lucruri, democrații nu au alte opțiuni primare realiste în afară de Biden. Se pare că vor rămâne cu el, chiar dacă cei mai mulți dintre ei au indicat de nenumărate ori că nu îl doresc.
De partea cealaltă, îl avem pe Donald Trump, care se confruntă în prezent cu aproape 100 de acuzații penale. Mai îngrijorător decât (presupusa) criminalitate a lui Trump este înclinația sa tot mai autoritară. El a făcut promisiuni de a elimina „paraziții“ liberali, de a epura guvernul federal de oricine îl sfidează și de a maximiza utilizarea combustibililor fosili.
Sunt o persoană care crede că evitarea unei președinții Trump este absolut esențială, pentru a păstra atât democrația, cât și planeta. Dar sondajele arată că Trump este în frunte.
Avem nevoie de un deus ex machina. Mă pot gândi la o singură persoană cu suficientă influență pentru a reuși acest lucru.
Cei doi candidați prezidențiali principali sunt detestați la scară largă, iar alegătorii nu-i vor pe niciunul dintre ei. Taylor Swift, pe de altă parte, este cea mai populară figură publică din America. În sondajele privind imaginea figurilor publice, Swift obține cel mai mare rating favorabil, cu mult înaintea principalilor candidați la președinție.
Ea a impulsionat de una singură economiile orașelor din întreaga țară. Este o artistă harnică și o inspirație pentru milioane de oameni. Își tratează bine angajații. Revista Time are dreptate, explicând alegerea ei ca „Persoană a Anului“, că „nimeni altcineva de pe planetă nu poate influența atât de mulți oameni în prezent“.
(Și chiar și scepticii spun că, în acest moment, s-ar putea ca ea să încerce să „găsească o lume cu totul nouă pe care să o cucerească“). Prima reacție a oricui, desigur, este că Swift este în mod evident necalificată pentru a fi președinte al Statelor Unite. Aceasta nu este, totuși, o obiecție credibilă, pentru că, în acest moment, alternativa cea mai probabilă pare a fi Trump, o fostă vedetă de reality-show la TV, care vindea fripturi prin corespondență.
Dacă discutăm despre Trump ca despre un concurent serios pentru președinție, și din păcate trebuie să o facem, nu există niciun motiv pentru a nu o considera pe Swift un concurent la fel de credibil. Orice diferențe percepute în ceea ce privește nivelul lor de adecvare sunt în întregime sexiste.
Trump este un om de afaceri în costum. Swift este o femeie de afaceri ale cărei ținute se întâmplă să strălucească mai mult. În vremuri obișnuite, cu candidați foarte calificați care candidează, nu aș sugera niciodată un proiect de campanie numit Taylor Swift.
Totuși, nu trăim în vremuri obișnuite. Trăim într-un moment în care democrația este în pericol, iar un autoritar dezaxat riscă să preia puterea dacă nu se întâmplă ceva pentru a-l opri. Este timpul să începem să ne gândim la idei aparent nebunești.
Este o președinție a lui Taylor Swift mai nebunească decât o guvernare a lui Arnold Schwarzenegger sau Jesse Ventura, care au avut loc și nu au fost nereușite? Eu nu cred că da. Din nou, cred că există o tendință de a o vedea ca pe o idee mai ridicolă decât este de fapt, din cauza prejudecăților de gen.
Swift este inteligentă, pare să aibă o politică liberală relativ solidă și este foarte iubită și respectată. Într-un moment în care națiunea se confruntă cu o criză, nu știu dacă ea ne-ar conduce să ieșim din ea, dar am un nivel ridicat de încredere că ar fi mult mai bună decât alternativele. Anii ei de mandat s-ar putea să nu ne aducă politici importante, transformatoare, cum ar fi Medicare pentru toți și un New Deal verde (deși ar putea să ne surprindă). Dar poate că va reuși să mențină țara la un loc suficient de mult timp pentru ca noi să ne punem pe picioare.
Personal, aș răsufla ușurat de faptul că, în sfârșit, duopolul celor două partide va fi distrus, iar bătrânii albi egoiști care ne-au condus vor fi alungați definitiv din Washington D.C.
Pentru mine, un susținător de mult timp al votului „răului mai mic“, întrebarea relevantă nu este: „Ar fi ea bună?“. Mai degrabă, este: „Ar putea fi mai rău?“. Și, cel puțin, în timp ce trăim dezastrul unui al doilea mandat Trump, aceia dintre noi care au tras semnale de avertizare vor avea autocolantul nostru de pe bara de protecție pregătit: „Nu dați vina pe mine, am votat pentru Taylor Swift“.
Nathan J. Robinson este redactor-șef al revistei Current Affairs și autorul cărții „Responding to the Right: Brief Replies to 25 Conservative Arguments“. Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorului.
