Dar, deşi Duckworth este aclamată drept eroina mamelor care lucrează, asemănările cu ele se opresc aici. Ca senator, salariul lui Duckworth este stabilit prin statut, ceea ce o face imună la ceea ce este cunoscut deja prin sintagma „preţul maternităţii“. Pentru majoritatea mamelor care lucrează, copiii înseamnă mai mult decât o schimbare a rutinei, înseamnă şi o schimbare a venitului.
Când o femeie devine mamă, salariul ei scade, în medie, cu 4 %. Prin comparaţie, proaspeţii tătici au parte de o creştere salarială de 6 %. Şi prăpastia se adânceşte cu fiecare nou copil. „Dacă o femeie are doi copii“, spune Michelle Budig, sociolog la Universitatea Massachusetts din Amherst, „veniturile ei vor fi, în medie, cu 8 % mai mici decât ale unei femei care nu are copii“.
Citește și: Plăteşti să ai copii
Scăderea aceasta ar putea fi explicată, parţial, prin faptul că, odată mamă, orele de muncă scad ca număr sau femeile ies de-a dreptul de pe piaţa muncii. „Există o parte de adevăr în acest lucru“, spune Budig. Dar astfel se explică doar un sfert din preţul total al maternităţii. Iar taţii care contribuie mai mult la treburile casnice nu diminuează impactul pe care îl are scăderea venitului pentru femei.
„Că ai un soţ care se implică relativ mai mult sau mai puţin în treburile casnice nu este foarte important în dimensiunea preţului maternităţii“, spune Alexandra Killewald, sociolog la Universitatea Harvard.
Mamele care decid să iasă o perioadă din câmpul muncii pentru a-şi creşte copiii sunt tratate diferit când îşi caută din nou serviciu.
Femeile care trec în CV că sunt mame, invitate mai rar la interviuri
Acum câţiva ani, Shelley Correll, sociolog la Universitatea Stanford, şi colegii săi au descoperit că mamele care amintesc în cv-uri că au copii – menţionând poziţia de părinte – profesor, de exemplu – sunt sunate mai rar de potenţialii angajatori decât alţi aplicanţi. Studii de dată mai recentă au scos la iveală şi mai multe disproporţii în felul în care privesc potenţialii angajatori aplicaţiile mamelor casnice care doresc să se reîntoarcă în câmpul muncii.
„În unele contexte, elimină destul de agresiv mamele din procesul de angajare“, constată Christy Glass, sociolog la Universitatea de Stat Utah. Aceste obstacole sunt mai puţin înţelese decât diferenţa în venituri, spune Glass, dar ar putea avea un efect semnificativ şi asupra experienţei unei femei în câmpul muncii.
O astfel de disproporţie economică se reflectă asupra mai multor persoane decât mamele în sine, spune Budig.
„Copiii crescuţi cum trebuie devin când cresc contribuabili din taxele cărora este susţinut sistemul de pensii“, spune Budig, „şi devin doctori şi asistenţi sociali pentru restul societăţii“. Cu toate acestea, deşi există Tammy Duckworth, femeile continuă să primească un sprijin neadecvat când decid să aibă copii. „Că femeile sunt penalizate pentru munca de mame, muncă care are o contribuţie socială“, spune Budig, „este de două ori mai rău“.
