Îți poți imagina cum ar fi să faci zig-zag printre munți, ca pilot al unui jumbo jet? Zborul nu este întotdeauna o experiență plăcută, iar aterizarea este probabil cea mai grea parte.
Cu toate acestea, dacă o aterizare de rutină poate deveni tulburătoare, gândiți-vă cum v-ați simți dacă ar trebui să aterizați pe micul aeroport Paro, din Bhutan.
Cel mai înspăimântător aeroport din lume
Pista este situată într-o vale înconjurată de munți înalți, dintre care unii se ridică la o înălțime de peste 5.000 de metri. Din acest motiv, este considerat unul dintre cele mai periculoase aeroporturi din lume și doar vreo 24 de piloți au voie să aterizeze acolo.
Pista în sine este incredibil de scurtă. Topografia naturală din zona aeroportului face imposibilă aterizarea acolo folosind un sistem de aterizare ghidată, care asigură un grad de siguranță.
Citeşte şi: O femeie a supraviețuit într-un avion în flăcări, prăbușit în munți. Gândul morbid cu care a luptat
Acest tip de sistem include emițătoare la sol, care transmit către receptorii din avion. În acest fel, ele sunt utilizate atât pentru ghidare orizontală, cât și pentru cea verticală.
Sistemele de aterizare permit piloților să aterizeze în siguranță avioanele chiar și atunci când acestea sunt în condiții de vizibilitate scăzută. Cu toate acestea, pe aeroportul din Faro, singurul dispozitiv pe care piloții se pot baza sunt ochii.
Citeşte şi: VIDEO Tragedie aeriană, în Nepal. Un avion s-a prăbușit înainte de aterizare, cel puțin 16 morți
În timpul aterizării, piloții trebuie să facă zig-zag printre munți și să-și croiască drum, în timp ce se bazează pe repere predeterminate de la sol, care îi ajută să se orienteze. Și, după toate aceste dificultăți, se dovedește că pista în sine este incredibil de scurtă.
Toate aceste motive impun piloților să zboare la o viteză și o altitudine foarte exactă, conform acelor repere de pe sol. De fapt, ultimul viraj, din procesul de apropiere a avionului, la aterizare, se face cu doar aproximativ 30 de secunde înainte ca roțile avionului să atingă pista.
Cele 30 de secunde fatidice
Vă daţi seama? Piloții cărora li se permite să aterizeze la Faro urmează o pregătire foarte strictă, care include lucrul în simulatoare, precum și efectuarea cu succes de decolări și aterizări la fața locului, într-un avion fără pasageri.
De remarcat că, spre deosebire de avioanele ușoare, avioanele mari de pasageri nu sunt concepute pentru a efectua manevre atât de radicale, așa că această aterizare este dificilă chiar și pentru piloții licențiați, care au multă experiență pe aceeași rută.
Prin urmare, condițiile de aterizare trebuie să fie perfecte – iar pe acest aeroport nu este posibil să aterizezi noaptea, pe timp de vizibilitate slabă sau când sunt vânturi puternice. Se pare că, chiar dacă cineva strănută puțin prea tare lângă pistă, tot vor fi probleme.
