Vinzi haine sau alte obiecte pe internet? Când trebuie să plătești taxe la ANAF

Vânzarea unor haine pe care nu le mai porți sau a unui telefon vechi nu înseamnă automat că trebuie să plătești impozit. Totuși, tranzacțiile realizate prin platformele online pot intra în atenția Fiscului. O analiză EY România, publicată recent, explică în ce situații vânzările pot genera obligații fiscale și care sunt pragurile de raportare.

Vinzi haine sau alte lucruri pe internet? Când ajung banii tăi în atenția ANAF

Tot mai mulți români folosesc platformele online pentru a vinde haine, accesorii, mobilier sau alte obiecte pe care nu le mai utilizează. În principiu, banii obținuți din vânzarea ocazională a bunurilor personale nu sunt impozabili.

Situația se poate schimba însă atunci când o persoană cumpără și revinde produse în mod regulat, cu scopul de a obține venituri.

Potrivit consultanților EY România, diferența dintre o simplă vânzare și o activitate economică depinde de circumstanțele concrete.

De exemplu, vânzarea unei haine din garderoba personală nu este echivalentă cu achiziționarea repetată de produse pentru revânzare.

În al doilea caz, veniturile pot fi încadrate în categoria activităților independente, cu obligații privind impozitul pe venit și, după caz, contribuțiile sociale.

Există însă și situații în care veniturile din tranzacții fără caracter continuu pot fi considerate impozabile, fiind încadrate în categoria veniturilor din alte surse.

Citește și: VIDEO Adrian Nica (ANAF): Rog pe fiecare cetățean să-şi declare veniturile de pe Airbnb şi Booking. Îl vedem

Ce înseamnă pragul de 2.000 de euro și limita de 30 de tranzacții?

Regulile europene cunoscute sub denumirea DAC7 obligă operatorii anumitor platforme digitale să transmită autorităților fiscale informații despre vânzătorii care desfășoară activități prin intermediul acestora.

Pentru vânzarea bunurilor, excluderea de la raportare se aplică dacă sunt îndeplinite simultan două condiții, într-un an calendaristic, pe platforma respectivă:

• Vânzătorul realizează mai puțin de 30 de tranzacții.

• Valoarea totală a tranzacțiilor nu depășește 2.000 de euro.

Dacă persoana realizează 30 sau mai multe tranzacții ori depășește pragul de 2.000 de euro, excluderea de la raportare nu se mai aplică.

Important: depășirea acestor praguri nu înseamnă automat că persoana trebuie să plătească impozit.

Aceste limite stabilesc condițiile în care informațiile despre vânzări intră în mecanismul de raportare, nu dacă veniturile sunt impozabile.

O persoană poate vinde bunuri personale fără să desfășoare o activitate economică, chiar dacă tranzacțiile sale sunt raportate autorităților.

În schimb, o activitate de cumpărare și revânzare pentru obținerea de venituri poate avea implicații fiscale chiar dacă nu sunt depășite pragurile de raportare.

Ce poate verifica ANAF și ce documente trebuie păstrate?

Datele transmise prin platformele digitale pot fi utilizate de autoritățile fiscale pentru a identifica tranzacțiile care necesită verificări suplimentare.

Potrivit informațiilor prezentate de EY România, în primul semestru din 2026, ANAF a analizat elementele patrimoniale ale 1.214 persoane fizice considerate cu risc de neconformare fiscală.

Dintre acestea, 104 cazuri au necesitat investigații suplimentare.

În aceeași perioadă, autoritățile au finalizat 180 de verificări ale situației fiscale personale și 475 de verificări documentare. În urma acestora au fost stabilite suplimentar aproximativ 255 de milioane de lei.

Aceste cifre se referă la verificările veniturilor persoanelor fizice în general, nu exclusiv la vânzările de produse second-hand.

Citește și: ANAF ia la puricat afacerile românilor pe OnlyFans şi LiveJasmine. 103 persoane nu au declarat 13.000.000€

Specialiștii recomandă persoanelor care vând bunuri online să păstreze informațiile și documentele relevante privind proveniența obiectelor, tranzacțiile efectuate și prețurile de vânzare.

Acestea pot ajuta la clarificarea naturii veniturilor în situația în care autoritățile fiscale solicită explicații.

Simplul fapt că un obiect este second-hand sau că a fost vândut prin intermediul unei platforme digitale nu determină automat obligația de plată a unui impozit. Contează natura bunului, scopul tranzacțiilor și modul în care se desfășoară activitatea, potrivit analizei consultanților EY România, preluată de AGERPRES.