Sectorul siderurgic european este asediat. Tarifele americane blochează exporturile

Importurile ieftine, cu emisii mari de carbon, inundă piața europeană. O nouă măsură comercială privind oțelul este esențială pentru a asigura activele industriale ale UE, scrie Axel Eggert, de la Asociaţia European a Oţelului (EUROFER).

Decarbonizarea și piaţa locurilor de muncă, inclusiv pentru sectoarele din aval și IMM-urile acestora intră în acest moment în coliziune cu supracapacitatea globală.

Statele Unite au impus tarife prohibitive de 50% pentru oțel și derivatele sale, excluzând producătorii europeni de pe principala lor piață de export.

Sectorul siderurgic european este asediat

În ciuda lunilor de negocieri, nu a apărut nicio soluție: Declarația comună SUA-UE conține doar angajamente vagi, fără a oferi obligații sau termene clare pentru SUA – în ciuda eforturilor UE, până în ultimul moment.

Această incertitudine este mai mult decât o lovitură comercială; ea expune o vulnerabilitate strategică.

Pe plan intern, provocarea nu este mai puțin urgentă. Europa continuă să se confrunte cu creșteri bruște ale importurilor de oțel ieftin, cu emisii mari de carbon, din țări cu o supracapacitate masivă, un sprijin statal considerabil și standarde climatice, de mediu și de muncă mult mai slabe.

Citeşte şi: Salariile de la Combinatul Siderurgic Galaţi sunt poprite în conturile Liberty Tubular Products

Actualul mecanism de salvgardare al UE, introdus în 2018 pentru a proteja piața europeană de devierea comerțului cauzată de prima rundă de tarife Trump de 25%, nu a reușit să împiedice importurile să preia cota de piață a UE.

Aceasta a dus la stagnare și închideri ale capacităților de producție a oțelului, în întreaga Europă, conform Euractiv.

Un observator obiectiv al celor pe care le spune Eggert ar putea remarca faptul că miniaturizarea şi decarbonizarea sunt tendinţe care duc la comprimarea sectorului siderurgic.

Citeşte şi: Planul de Restructurare Liberty Galați a fost aprobat de creditori și omologat de Tribunalul Galați

Aceasta nu înseamnă că trebuie să condamnăm sectorul la extincţie, prin practici neloaiale şi politici tarifare care distrug echilibrul comerţului global.

Cifrele vorbesc de la sine: între anii 2018 și 2024, producția de oțel a UE a pierdut 31 de milioane de tone, la exporturi și consum intern.

Importurile au continuat să inunde blocul comunitar, determinate de excesul de capacitate la nivel mondial - în special în Asia, Africa de Nord și Orientul Mijlociu.

Citeşte şi: Începe restructurarea Combinatului Siderurgic din Galaţi. Ce conţine planul?

Ironia face că actori indieni din industria oţelului au acţionat în România, ca afacerişti intra-UE nedreptăţiţi de aceste politici ale... colegilor lor indieni, care au acţionat din afara UE.

Supracapacitatea globală a crescut vertiginos la peste 600 de milioane de tone, în 2024, și se preconizează că va ajunge la 721 de milioane de tone, în 2027.

Aceasta este de cinci ori mai mare decât producția totală de oțel a UE. Prețurile sunt scăzute, investițiile în decarbonizare sunt amânate.

Sectorul siderurgic, asediat. Locurile de muncă, în pericol

Zeci de mii de locuri de muncă din UE sunt în pericol, în regiunile siderurgice – doar anul trecut au fost anunțate 18.000 de concedieri.

Cu un număr record de 12 milioane de tone de închideri de capacități, adăugându-se la pierderile de 100.000 de locuri de muncă și la închiderile de capacități de 26 de milioane de tone, dintre anii 2008 și 2023.

În prezent, cel puțin alte 5 milioane de tone din producția de oțel a UE sunt în pericol, din cauza efectului tarifelor americane asupra exporturilor UE.

Oţelăria Liberty din Ostrava, 24 ianuarie 2025 - Foto: Profimedia Images

Comisia Europeană a recunoscut problema: planul de acțiune pentru oțel și metale (SMAP) a promis o „măsură comercială extrem de eficientă”, care să înlocuiască măsurile de salvgardare.

Această promisiune trebuie acum îndeplinită, cu atât mai mult cu cât Documentul privind starea Uniunii Europene (SOTEU) 2025 stabilește agenda politică pentru prioritățile industriale și comerciale ale Europei, pentru lunile următoare.

EUROFER cere:

Inversarea creșterilor și nivelurilor importurilor

Pe baza unui nou regim de contingente tarifare (CT) - și nu a unor tarife generale precum cele aplicate de SUA - acesta trebuie să sprijine utilizarea viabilă a capacității, reflectând dinamica diferitelor segmente siderurgice.

Pentru a asigura o eficacitate ridicată, contingentul ar trebui să se aplice tuturor țărilor terțe fără excepții sau tratament preferențial și să acopere toate produsele siderurgice pentru a evita lacunele sau discriminarea.

În plus, tariful peste contingent trebuie stabilit suficient de ridicat, ținând cont de nivelul de 50% al tarifului pentru oțel al SUA, pentru a preveni devierea către piața UE.

Alte 23 de milioane de tone de importuri, acum „interzise” de facto de pe piața SUA, cresc deja acest risc.

Sprijiniți investițiile în decarbonizare

Producătorii de oțel din Europa investesc miliarde în producția de oțel inovatoare, pe bază de hidrogen, curată și circulară.

Aceștia au nevoie de stabilitate a pieței, certitudine juridică și previzibilitate legislativă pentru a recupera investițiile.

Noua măsură comercială ar trebui să reducă nivelurile actuale de importuri „drogate” la nivelurile tradiționale, cum ar fi cele din 2012-2013, să prevină viitoarele creșteri bruște ale importurilor și, prin urmare, să ofere industriei europene încrederea necesară pentru a continua proiectele ecologice.

O protecție împotriva supracapacității globale

Măsura ar trebui să demonstreze seriozitatea Europei în abordarea excesului de capacitate siderurgică, care nu mai este un fenomen sezonier, ci a devenit o problemă structurală.

Aceasta ar putea constitui, de asemenea, un teren comun pentru reluarea cooperării cu SUA.