Dimitrios Drisis este și membru în boardul Agricover după ce Adama a achiziționat luna trecută un procent de 10% din această companie.
Are o experienţă de peste 25 de ani în domeniul agriculturii, chimiei şi biotehnologiei și conduce Adama România de șase ani.
Newsweek România: Cum a fost 2019? Cât contribuie agribusiness-ul la PIB-ul României?
Dimitrios Drisis: A fost un an greu din cauza condițiilor meteo nefavorabile ale vremii și ale pieței. Cu toate acestea România rămâne un producător de top în Uniunea Europeană cu aproximativ 30 de milioane de tone de cereale.
Totuși, în opinia mea, România mai are multe de făcut pentru a-și atinge potențialul și mă refer la faptul că România are unul dintre cele mai bune soluri din
Europa.
„Grânarul Europei“ nu este un mit, a fost o realitate care se baza pe solul bun și accesul la porturi pentru transport facil.
Astăzi infrastructura lasă de dorit, ceea ce adaugă un cost mărit de transport. Apoi, există diferite probleme pe lanțul valoric, iar depopularea zonelor rural-agricole duce la scăderea forței de muncă și nevoia de mecanizare.
Dincolo de asta, agricultura românească este fragmentată, cu mulţi proprietari care operează ferme mici de sub 50 de hectare, ceea ce nu este atractiv pentru un investitor major care caută terenuri comasate de peste 1.000 de hectare.
Dar, față de perioada anilor 2000 când agricultura mergea prost, acum se poate spune că este un business predictibil pentru că legislația e mai clară, sprijină fermierii și există acces la finanțare. La intrarea în UE, de exemplu, România producea trei miloane de tone de grâu, acum produce în jur de 10.
Cele mai cultivate plante de cultură din România sunt cerealele păioase (grâu, orz, orez, ovăz, secară) care se cultivă pe aproximativ 30% din totalul terenului arabil de 9,4 milioane de hectare.
Porumbul este cea de-a doua cea mai importantă cultură din punct de vedere al suprafeței, acoperind 2,2 milioane de hectare în 2018.
Floarea soarelui este o altă cultură de tradiție care ocupă constant peste un milion de hectare, urmată de rapiță.
Cam așa arată tabloul agricol al României care contribuie cu aproape 6 procente la PIB.
Care sunt problemele de lanț valoric? Concret ce înseamnă asta?
Peste 90% din hrana noastră depinde de producția recoltelor. Astăzi avem cu 50% mai puțin teren arabil per capita la nivel mondial față de începutul secolului trecut.
Pentru a satis-face nevoile de hrană ale planetei, bazinele agricole vor trebui să producă în următorii 40 de ani cât s-a produs în ultimii 10.000 de ani.
Populația este în creștere, la fel urbanizarea, iar plantele au și dușmani: dăunători, peste 10.000 de tipuri, buruieni, peste 35.000, și fungi, peste 100.000.
Dacă mai punem la socoteală și capriciile vremii, ne putem imagina ce înseamnă nevoia de protecție pentru culturi.
Nu sunt un adept al teoriei malthusiene care spune că Pământul nu poate hrăni populația în creștere, prin urmare avem nevoie de războaie, foamete și boli pentru a regla acest lucru. Știința și tehnologia pot rezolva acest lucru.
Și aici avem ceea ce numim securitate și siguranță alimentară. Securitatea plantelor se referă la cantitatea de hrană de care lumea are nevoie, iar siguranța se referă la calitatea alimentelor pentru a putea fi consumate. Există tehnologii care avansează în ambele direcții.
Este nevoie și de maximizarea potențialului fiecărei zone care se pretează la agricultură.
Iar România este una dintre ele. Iar asta înseamnă și să ai un lanț valoric funcțional, de la materia primă, cerealele, la produsele cu valoare adăugată cum ar fi laptele, la cele procesate, adică brânză, unt și așa mai departe.
Când România exportă porumb în Belgia și apoi importă porcii hrăniți cu acel porumb înseamnă că avem o problemă de lanț valoric.
Principalul motiv este modul tradițional în care se face agricultură, bazat pe produse cu valoare scăzută. Pentru a schimba asta, este nevoie de noi politici, noi tipuri de investiţii şi chiar o nouă cultură.
Aș recomanda celor veniți acum la guvernare să se uite la tot potențialul pe care îl are România în acest sens. O altă zonă insuficient exploatată în opinia mea, care are, la fel, nevoie de sprijinul politicilor publice, este cultura viței de vie ca produs de identitate națională.
România are soluri benefice și, deși s-a făcut mult în ceea ce privește calitatea soiurilor, este nevoie de marketing internațional.
Cred că, pentru a avea produse de valoare care să devină embleme naționale cum este, de exemplu, brânza halloumi pentru Cipru, este nevoie de o decizie politică la nivel național.
Vinul este una dintre direcțiile care poate fi urmată cu succes de România.
Vorbind de siguranță și securitate, asta înseamnă că este ireal să mai sperăm la bio sau organic?
Când vorbim despre alimente organice sau bio, eu consider că este este vorba de o alegere influențată de mulți factori printre care stilul de viață și marketingul.
În culturile organice, folosim produse pentru protejarea lor, dar sunt produse de origine naturală care în unele cazuri pot face mai mult rău decât cele convenționale. Sunt întrebat frecvent dacă le ofer copiilor mei produse protejate sau produse organice.
Aș alege struguri tratați cu produse pentru protecția culturilor de ultimă generație, care lasă reziduuri puține și protejează planta complet de boli sau de dăunători.
Aceste produse sunt certificate ca fiind absolut sigure de către toate autoritățile, inclusiv de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor.
Cred că uneori plantele protejate sunt mai sigure pentru consum decât cele netratate, prin urmare expuse fungilor și dăunătorilor sau tratate cu substanțe naturale, care nu reușesc să protejeze în totalitate.
Care sunt tendințele în agribusiness la nivel mondial?
Cea mai importantă tendință este dată de faptul că se mărește cadrul legislativ cu privire la protejarea consumatorului și a mediului, ceea ce face ca selecția substanțelor chimice să devină un proces anevoios și scump pentru industrie.
A doua tendință majoră este mixul de tehnologii care includ inteligența artificială. Nu cu mult timp în urmă, obișnuiam să separăm chimia și biologia de utilaje.
Acum, toate se mixează în tehnologii cu scopul de a produce mai multă hrană în pas cu tendințele sociale: siguranța alimentelor, transparența, urbanismul, lipsa forței de muncă etc.
Îndrăznesc să spun că în câțiva ani vom avea tehnologii superioare cu foarte puțini sau chiar niciun fermier în câmp.
Despre Adama Agricultural Solutions
Adama oferă fermierilor din peste 100 de ţări soluţii pentru controlul buruienilor, dăunătorilor şi bolilor şi pentru creşterea recoltelor, precum şi alte produse şi servicii care să îi ajute să se dezvolte.
Adama distribuie peste 270 de substanțe fitosanitare, cercetate în cele șapte centre globale ale sale și produse în cele 21 fabrici pe care le deține în lume.
În România are o cotă de piață de 13%, una dintre cele mai bune la nivel global și cea mai bună din Europa.
Valoarea pieţei de soluţii de protecţie a plantelor (erbicide, fungicide, insecticide) din România este de aproximativ 400 milioane euro, iar cea din Polonia are o valoare de peste 700 milioane euro.
În prezent, veniturile globale ale Adama se ridică la aproximativ 4 miliarde dolari, cele din România la circa 50 de milioane de euro, iar cele din Polonia la 60 de milioane de euro.
Adama a cumpărat 10% din acţiunile companiei Agricover, principalul distribuitor de inputuri agricole din România, fiind a doua astfel de mișcare în businessul global Adama.
Adama a fost fondată în 1945 în Israel. În 2011, ChemChina a devenit acționar majoritar, iar azi deține Adama în totalitate.
În 2019, ChemChina a achiziționat Syngenta, un distribuitor global de produse pentru protecția plantelor, devenind astfel cel mai mare furnizor de produse fitosanitare din lume
