Misterul din spatele imensului incendiu care a distrus complet o uzină românească de tradiţie. Se împlinesc azi 33 de ani de când a ars inexplicabil uzina emblematică a Focşaniului, ISEH, care nu ar fi trebuit niciodată să ardă astfel, cu torţă.
Pur şi simplu, Întreprinderea de Scule şi Elemente Hidraulice Focşani era o hardughie cu fiare, în general, şi foarte multă fontă, în special. Fonta nu arde, se ştie acest lucru.
Misterul din spatele imensului incendiu care a distrus complet o uzină românească de tradiţie
S-au scris sute de articole despre asta şi chiar şi cărţi. În urmă cu 33 de ani, pe 25 octombrie 1991 (ce ironie, de Ziua Armatei), fosta Întreprindere de Scule și Elemente Hidraulice (ISEH) Focșani a ars în urma unui uriaș incendiu, pornit de la magazia unității, unde se aflau 6.000 de cutii cu piese noi.
Există o legendă urbană, care proliferează şi acum în Focşani (foc pus), şi varianta oficială, legată de faptul că se suda în depozit. Dar era un singur om acolo, în depozit, şi anume sudorul, care a spus că a luat foc totul de la sudura pe care o făcea el.
Focul s-a extins la hala nouă, izolată cu polistiren expandat, material care a produs incendii devastatoare în toată uzina. Trei persoane au murit încercând să-și salveze bunurile din vestiare. Sudorul Ion Olteanu a fost găsit responsabil și trimis în judecată.
Citeşte şi: Slujbele a 4.700 de salariaţi, în pericol. Importurile ieftine sufocă siderurgia românească
Muncitorul nu a fost arestat, pentru că procurorii au considerat că focul a fost amplificat din cauze colaterale. Olteanu a dorit să sudeze un raft, fără aprobarea șefilor, și a declanșat un sinistru care a făcut pagube uriașe și a carbonizat trei oameni, ducând la dispariţia ISEH.
Mulți mai cred că a fost opera unui sabotor. Că a luat foc sau s-a dat foc, e altă poveste. Ideea e că nu e de înţeles cum arde o fabrică din fiare, cu fontă, în halul acesta. Teoretic, nu are ce să ardă. Dar după Revoluţie toţi directorii acestui gen de întreprindere de stat au furat şi trebuiau să acopere lipsurile, nu?
De menţionat că, la acel moment, Laurenţiu Veber nu mai era directorul ISEH, ci doar State, inginerul şef, din cupla care este considerată de regulă vinovată pentru povestea asta de pe care nu se mai ridică misterul.
Citeşte şi: Se poate industrializa România cum vrea Ciolacu? Fabrici chimice, de tractoare, scoase de pe butuci?
ISEH Focșani a fost vârful industriei vrâncene, înainte de Revoluție. 6.480 de salariaţi avea în 1990 ISEH, cu aproape 4.000 mai mulți decât în anii '80. După Revoluție, fabrica din cartierul Blocuri Sud a fost marcată de o serie de frămîntări, care s-au încheiat cu catastrofa din 25 octombrie 1991, când hala nouă și o magazie au ars, iar trei muncitori au murit.
Vinovat de producerea incendiului a fost găsit un sudor, Ion Olteanu, cel care a fost trimis în judecată și condamnat cu suspendare, pentru ucidere din culpă și neglijență în serviciu. Trei muncitori au murit în urma dezastrului, dar ancheta a stabilit că toți s-ar fi putut salva dacă părăseau fabrica imediat.
Procurorii au lucrat aproape doi ani la dosar, cerând mai multe expertize. Singurul rezultat al acestora a fost că acoperișul căptuşit cu polistiren expandat s-a aprins foarte repede. Mii de oameni au rămas fără serviciu după asta, iar floarea industriei vrâncene s-a făcut scrum, în cîteva zeci de minute.
Citeşte şi:
Legendele cu mandrinele (n.r.: dispozitive pentru fixarea pieselor de prelucrat) vândute în Turcia, de bișnițarii de după Revoluție, nu au fost confirmate de nici un element din anchetă, procurorii având la început cel puțin cinci ipoteze de lucru, conform Ziarul de Vrancea.
Toate expertizele au dovedit, oficial cel puțîn, vinovăția lui Olteanu, potrivit datelor din dosar. Ce mai e astăzi pe locul fostei unităţi de elită a industriei vrâncene?
Misterul din spatele imensului incendiu care a distrus complet o uzină românească de tradiţie - Foto: Freepik/pvproductions/CC0
O secţie a ISEH, care a devenit firmă privată, numită ROMSEH Tools - firmă de Construcţii, finisor de metal, cum se autocaracterizează, cu foarte puţini angajaţi, două săli de jocuri, o fabrică de uşi metalice şi diverse spaţii închiriate la firme.
Pe locul fostei fabrici mai este o benzinărie. A fost şi Universitatea „George Barițiu", iar imobilul în care a funcţionat aceasta a devenit ulterior Hotelul Kristal, din Focșani.
Ce s-a ales de ei?
Ce s-a ales de fostul director Laurenţiu Veber? A fost în noiembrie 1989 candidat pentru organele centrale ale PCR. "În calitate de director al ISEH, Veber a fost promovat şi pe linie de partid, fiind membru în Comitetul Judeţean de partid şi delegat la cel de-al XIV-lea congres PCR", conform ZdI.
După Revoluţie, s-a orientat imediat. A urmat dezastrul de la ISEH. Iar s-a descurcat. A devenit membru FDSN şi a fost ales deputat, în legislatura 1992 - 1996. Mai trăieşte şi acum.
Ca şi inginerul-şef Corneliu State. Care a scris o carte pe acest subiect, "Spulberarea unui vis şi incendiul devastator de la ISEH Focşani". Foarte bătrân, ajuns pe la 90 de ani, pare-se că mai trăieşte şi acum.
Nimic, niciodată
Nu este singura carte, s-au mai scris cel puţin încă două: Veber a scris "Schiţă monografică", iar Culiţă Uşurelu a scris un roman, "Colosul din Focşani. Mărirea şi decăderea".
Acum, fie vorba-ntre noi, nu prea era colos. "Colosul" au fost Laminorul şi CPL Focşani, ulterior MOPAF, fostul combinat de prelucrare a lemnului.
Despre cauza sau cauzele incendiului devastator de la ISEH probabil că nu vom afla nimic niciodată. Misterul va pluti peste acel teren.
