Se poate industrializa România cum vrea Ciolacu? Fabrici chimice, de tractoare, scoase de pe butuci? Prim-ministrul Marcel Ciolacu a anunţat ieri un plan pentru o mare industrializare, în România.
Planul Național pentru Marea Industrie, cum se numeşte acesta, va presupune investiții uriașe în marile industrii din România, care, spune PSD, ar trebui să fie revitalizate, după ani întregi în care au fost la pământ.
Este posibil acest lucru? România are oportunitatea acum să facă această reindustrializare masivă? Este aceasta necesară?
Se poate industrializa România cum vrea Ciolacu? Fabrici chimice, de tractoare, scoase de pe butuci?
Începând cu anii 70 ai secolului trecut, Nicolae Ceauşescu a cumpărat de la occidentali tehnologie din anii 60, pe care aceştia nu o mai foloseau şi pe care deja o înlocuiau cu o alta, mult mai subtilă şi competitivă.
O parte din această tehnologie învechită putea fi înlocuită şi încă mai poate fi înlocuită, altă parte nu. Vom da exemple de ramuri industriale, dar şi două de unităţi industriale foarte populare în anii '80.
Siderurgia. Nucleul energofag al României comuniste
În anii 80, regimul comunist se lăuda cu tonele de oţel pe care le aveau românii, pe cap de locuitor. Dar piaţa globală a produselor finite din siderurgie se îngusta progresiv, din cauza miniaturizării şi schimbării tehnologiei de producţie.
Aşa că două mari unităţi, care erau ca nişte oraşe, combinatele din Galaţi şi Hunedoara, au intrat în colaps. Ambele au fost cumpărate (şi nu doar ele) de industriaşii indieni din familia Mittal. Forţa de muncă s-a comprimat dur.
Ce a mai rămas din Combinatul Siderurgic Hunedoara - Foto: Wikimedia/Camil72/CC BY-SA 3.0
Hunedoara avea în 1989 peste 38.000 de salariaţi, marea lor majoritate în combinat. În anul 2008, mai erau 1.200. În anul 2014, avea 680, conform Mesagerul Hunedorean. ZF anunţa, în noiembrie anul trecut: E&Y nu a acceptat să auditeze situaţiile financiare aferente anului 2023, ale Combinatului Siderurgic ArcelorMittal Hunedoara. Exista riscul de a nu depune situaţiile financiare auditate, în termenul legal.
Lakshmi Mittal a vândut fabricile de oţel din România, Cehia şi alte ţări europene către grupul controlat de Sanjeev Gupta, în 2019, prin intermediul conglomeratorului de companii GFG Alliance, conform ZF.
Nici o şansă
Unele unităţi industriale pur şi simplu nu au avut nici o şansă. Fraţii Gavazzi au achiziţionat Combinatul Oţelu Roşu, apoi acesta şi-a continuat sevrajul industrial. La fel şi în cazul Viromet, din oraşul Victoria. Unde acum, pare-se, ar trebui să renască, pe industrie militară, Pirochim, cu fabricarea de pulberi.
Uzina Mecanică Cugir, înfiinţată în anul 1799, până în 1989 una dintre cele mai importante unităţi industriale din Alba, făcea, pe partea de industrie civilă, electrocasnice, iar pe cea strategică, arme şi muniţie.
În prezent, îşi caută locul în sectorul industrial militar, unde se petrec lucruri interesante acum, pentru că suntem lângă un război dramatic, în care Rusia atacă Ucraina.
Industria auto. Tehnologie şi piaţă globală
Ca şi în cazul industriei grele şi siderurgice, industria auto este dependentă de fluctuaţiile şi raportul cerere-ofertă al pieţei globale. Grupul Renault a înfiinţat Uzina Dacia în anul 1966 şi a produs două modele populare: Dacia 1100 (sub licenţa Renault R8) şi Dacia 1300 (sub licenţa Renault R12).
La un moment dat, Renault nu s-a mai înţeles cu regimul comunist şi s-a retras. Maşinile marca Dacia au devenit desuete tehnic. În anul 1999, Renault a achiziţionat 51% din acţiunile Dacia şi a revenit.
De atunci, modelele Dacia au devenit o marcă populară foarte bine vândută. Uzina de la Piteşti este nişată pe exporturi în Europa de Est şi nu numai.
Falimente şi achiziţii
La Craiova, uzina Oltcit a fost cumpărat de concernul sud-coreean Daewoo. Când acesta a intrat în faliment, în anul 2002, uzina Daewoo Craiova a subzistat o vreme pe cont propriu.
Subzistenţa s-a datorat faptului că General Motors, când a cumpărat Daewoo, falimentar, nu a fost interesat de uzina de la Craiova.
Apoi, uzina a fost achiziţionată de Ford, în anul 20008. Aşa a început povestea actuală de succes. Totul depinde de piaţa globală, aşa cum se constată. Iar marii producători de maşini îşi bazează dezvoltarea pe cercetare, care duce la inovaţii, ce produc avans economic, cu tehnologie înaltă.
Industria chimică
În august 2009, ZF scria că afacerile din industria chimică se prăbuşiseră cu 44%, anualizat, pe semestrul I, 2008 - 2009. Platforma Săvineşti, imensă, a dispărut din peisaj complet. Din platforma industrială, mai făceau parte Fibrex, Rifil, Melana și Institutul de Cercetări pentru Fire și Fibre Sintetice (ICEFS) Săvinești (înființat în anul 1991).
Pe platforma chimică Săvinești, lucrau aproximativ 18.000 de oameni, cu tot cu cei de pe șantiere. Începînd din august 2008, pe Platforma Săvinești a intrat în funcțiune noua secție de producție a fabricii de vopseluri Kober, cu o capacitate de 120.000 de tone pe an. Oltchim Râmnicu Vâlcea a intrat în faliment.
A supravieţuit cu greu, o vreme, o parte din industria îngrăşămintelor chimice, pe subvenţie de la stat. Cazul a fost investigat şi de procurori, în Dosarul Romgaz - Interagro. A rezultat condamnarea patronului Interagro, pentru fapte de corupţie.
Semănătoarea nu a ţinut pasul cu tehnologia
După ce a fost cumpărată de concernul New Holland, parte din Grupul Iveco, vechea uzină Semănătoarea a dat faliment. Combinele agricole făcute anterior la Semănătoarea erau desuete, nu mai ţineau pasul cu tehnolgia vremurilor.
Ca să înţelegem mai bine cum stau lucrurile în industria de profil: există de exemplu combine pentru cules nucile din copaci. Livezile de nuci sunt proiectate în prezent pe anumite dimensiuni standard, astfel ca acest combine să poată să intre, să scuture nucii şi apoi să strângă nucile de pe jos. Totul mecanic. Prezentările video sunt spectaculoase.
În prezent, fostul parc industrial Semănătoarea se numeşte Sema Parc şi este un complex de birouri, rezidenţiale, retail şi property management, pe cheiul Dâmboviţei, imediat după Barajul Ciurel, care delimitează Lacul Morii..
Tractorul Braşov. Povestea unui faliment
Şi pentru uzina Tractorul, din Braşov, este valabil ce am scris anterior: nu pot să ţii pasul cu mari forţe din branşă, ca John Deer, dacă nu faci cercetare-dezvoltare şi nu inovezi. Tehnologia folosită de Tractorul era învechită şi nu a mai fost înnoită deloc.
Întâi, a fost uzina IAR, în perioada interbelică, la poalele Tâmpei. După al doilea război, ruşii au înlocuit producţia de aici, de bombardiere, cu cea de tractoare. Primul tractor românesc, IAR 22, a fost produs sub licență nemțească. În uzină munceau 15.000 dintre cei 82.000 de locuitori ai Braşovului, adică jumătate din populația aptă de muncă.
Tractorul Universal 650M, produs de uzina Tractorul, din Braşov - Foto: Wikimedia/Gabinho/CC BY 3.0
După 1990, lucrurile nu mergeau într--o direcţie bună, evident de ce. Prima tentativă de privatizare a fost în anul 1996, cu americanii de la New Holland. În 1997, premierul Ciorbea acorda fabricii un credit de 3,8 milioane de dolari. Planul arăta că, în total, uzina va fabrica 6.000 de tractoare, destinate piețelor din Egipt, Turcia și SUA. Apoi totul s-a prăbuşit.
Industria de armament. Totul la stat
Ceea ce trebuie să înţelegem este că e exclus ca România să aibă o industrie militară privată. Totul a fost, este şi va fi la stat. Marile concerne de profil militaro-civile americane sunt afaceri în stil mare, cu cifre de afaceri care umilesc PIB-ul României.
Unele uzine militare au fost achiziţionate de afacerişti, precum Becali, în 20024, Uzina Mecanică Drăgăşani. Acesta a vândut unitatea anul trecut unor investitori americani. De fapt, aceasta este soluţia: investitori străini.
În contextul actual, ceea ce decenii a fost pe butuci şi a rămas grupat în entitatea de stat Romarm poate fi acum resuscitat, pentru că suntem lângă un război. De exemplu, tab-urile Piranha V vor fi fabricate la Bucureşti, de un joint venture General Dynamics - Uzina Mecanică Bucureşti.
