Această furnică minusculă este capabilă să provoace distrugeri pe scară largă. Originară din America Latină, ea a călătorit în întreaga lume, colonizând țări, perturbând ecosisteme și provocând pagube de miliarde de dolari.

Citește și: Băutura cu miere, lămâie și ghimbir care te scapă de răceală vara. O prepari acasă în 5 minute

O furnică de foc mortală a ajuns pe țărmurile europene. Invazia insectelor ar putea provoca ravagii

Giuseppe Battaglia se plimbă în frumoasa sa grădină de la periferia orașului Avola, pe coasta de sud-est a Siciliei. Poartă șosete lungi și adidași, în ciuda soarelui de septembrie și a temperaturii de 30 de grade Celsius (86 de grade Fahrenheit). Nu poate sta desculț de teamă să nu fie mușcat de furnici.

Avola este un oraș pitoresc din sudul Italiei, plin de clădiri istorice în ruină și înconjurat de câmpuri de migdali și livezi de citrice. Este, de asemenea, epicentrul unei invazii ecologice.

Battaglia își amintește începutul infestării, acum doi sau trei ani. A văzut cuiburi de furnici în grădina sa, dar acestea erau diferite de furnicile italiene obișnuite.

Erau mai mici, mai roșii, mai numeroase și înțepau. Înțepătura era mai dureroasă decât orice altceva pe care îl experimentase vreodată și lăsa mici pustule (răni asemănătoare cu bășici), ale căror cicatrici au rămas mai mult de un an.

Citește și: Fructul toamnei care produce mult colagen și te scapă de răceală. Îl iei din copac

Cuiburile furnicilor roșii de foc importate se găsesc de obicei în zone irigate, cum ar fi grădinile.

În aceeași perioadă, oamenii de știință au început să investigheze rapoartele privind un nou tip de furnică pe insulă. În 2023, au publicat concluziile lor: furnicile roșii de foc importate s-au stabilit pentru prima dată în Europa, arată CNN

Au cartografiat 88 de cuiburi în provincia Siracusa, unde se află Avola. Nefiind în măsură să determine cu exactitate unde și când au ajuns furnicile, după cercetări suplimentare, au suspectat că furnicile erau prezente în zonă cel puțin din 2017.

„Invincibile”

Furnicile roșii de foc importate (Solenopsis invicta) sunt clasificate ca una dintre cele mai invazive specii din lume și se numără printre cele mai costisitor de controlat.

Aceste furnici minuscule pot distruge ecosistemele, pot afecta agricultura și pot dăuna oamenilor. În SUA, unde au fost semnalate pentru prima dată în anii 1930, înțepăturile lor au fost asociate cu moartea a peste 80 de persoane.

Odată cu schimbările climatice, cercetătorii cred că aria de răspândire a speciei se va extinde spre nord, devenind o amenințare globală și mai mare.

În Sicilia, un program de eradicare a început în iunie 2025. Condus de guvernul regional și Ministerul Mediului din Italia, împreună cu oameni de știință de la Universitatea din Catania, acesta are ca scop oprirea răspândirii furnicilor în Europa și exterminarea speciei de pe insulă.

Denumirea comună a speciei provine de la faptul că, atunci când înțeapă, „provoacă o senzație de arsură, ca focul”, a spus Lucia Zappalà, profesor de entomologie (studiul insectelor) la Universitatea din Catania, care participă la program. Denumirea științifică se datorează faptului că „pare a fi invincibilă, incontrolabilă, imposibil de gestionat”.

Inteligența colectivă

Specia este cunoscută pentru adaptabilitatea și instinctul de supraviețuire extraordinare. Este originară din zonele umede tropicale și pășunile din Brazilia, Paraguay, Uruguay, Bolivia și Argentina, care sunt inundate anual.

Când se întâmplă acest lucru, colonia se adună, legându-se între ele pentru a forma o plută plutitoare cu bule de aer care îi conferă flotabilitate, iar regina și furnicile înaripate sunt protejate în mijloc. Este singurul insect din lume cunoscut pentru acest comportament.

Fiecare colonie poate avea până la un sfert de milion de indivizi, alcătuită din femele lucrătoare sterile, furnici fertile cu aripi mai mari, numite alate, și una sau mai multe regine.

Se reproduc și se răspândesc rapid: masculii mor după împerechere, în timp ce femelele cu aripi devin regine, capabile să zboare cu o cantitate de spermă suficientă pentru toată viața și să înființeze noi colonii. O regină poate zbura până la 5 kilometri (3 mile) pentru a găsi un nou cămin, poate trăi până la 7 ani și poate depune între 800 și 2.000 de ouă pe zi.

Fiecare furnică are o culoare roșu-maroniu și o lungime de aproximativ 2-6 milimetri.

Spre deosebire de multe alte specii de furnici, acestea nu doar mușcă, ci și înțeapă.

Sunt cunoscute pentru faptul că atacă agresiv prada, înfingându-și fălcile în carnea acesteia și înjunghiind-o cu acul lor ascuțit, injectând venin în mod repetat.

Acest lucru le permite să supună prada și să respingă insectele sau animalele mai mari care ar concura pentru resursele lor, precum și să descurajeze prădătorii. Au fost documentate cazuri în care au ucis reptile mici și chiar viței.

Dominație globală a furnicilor roșii

Capacitatea lor de a se multiplica rapid, împreună cu comportamentul lor colectiv și inteligența colectivă, au făcut ca furnicile să fie aproape de neoprit în răspândirea lor. Cercetătorii cred că în anii 1930, acestea au călătorit din patria lor din America Latină către țara oportunităților, ajungând în Alabama, cel mai probabil cu ajutorul navelor de marfă.

Aici, spre deosebire de zona lor natală, unde o varietate de insecte, păianjeni și păsări țin populațiile sub control, au avut puțini dușmani naturali și de atunci s-au răspândit în toată țara, până în nord, în Virginia și Nevada.

„Am observat o progresie a acestora spre nord, în sudul SUA”, a spus Ed Vargo, profesor de entomologie la Universitatea Texas A&M, remarcând impactul schimbărilor climatice. „ Se mută în zone unde temperatura medie în timpul iernii a crescut.”

Studiile genetice sugerează că populațiile din SUA s-au răspândit apoi în insulele din Caraibe, Australia, Noua Zeelandă, Taiwan și China în anii 1990 și începutul anilor 2000. Transportul maritim și aerian sunt cele mai probabile moduri de introducere, furnicile fiind transportate de obicei în sol umed, cum ar fi gazonul sau plantele în ghivece, sau în baloți de fân sau bușteni.

Pe măsură ce se răspândește, furnica roșie de foc importată a provocat ravagii. Specia este omnivoră. Vânează furnici native, precum și alte insecte, reptile și amfibieni, cum ar fi broaște și șopârle, și chiar mamifere mici.

După ce furnicile roșii au ajusn în Europa ele pot ajunge oriunde pe bătârnul continent, cred specialiștii.

Furnicile distrug rădăcinile plantelor și răsadurilor, cum ar fi soia și cânepa, afectând biodiversitatea și deteriorând culturile agricole. În China, furnica roșie de foc importată a redusrecoltele iar înțepăturile otrăvitoare ale furnicilor au dăunat animalelor și lucrătorilor agricoli. Yijuan Xu, profesor la Universitatea Agricolă din China de Sud, a declarat într-un e-mail că „unii fermieri, incapabili să tolereze înțepăturile furnicilor roșii de foc importate, și-au abandonat terenurile”.

Încercările de combatere a acestei specii au fost costisitoare. În SUA, se estimează că furnica de foc este responsabilă costă 6 miliarde de dolari anual:

Răspândirea furnicii roșii de foc importate în Sicilia

Cercetătorii au înregistrat mai multe infestări cu furnici de foc într-o regiune costieră cu o lățime de 25 de kilometri (16 mile) din provincia Siracusa.

Asta arată că furncile sunt gata să migreze în interiorul continentului.

Obiectivul programului de eradicare, a explicat Zappalà, este de a crea o barieră de izolare de la marginea exterioară a infestării cunoscute și de a avansa treptat spre interior, tratând zonele vizate. Momeala — care conține boabe de porumb și ulei de soia, care atrag furnicile, și un insecticid numit indoxacarb — este aplicată în fiecare cuib sau în zonele localizate în care sunt prezente furnicile.

Cu toate acestea, oamenii de știință sunt îngrijorați că, având în vedere densitatea mare a furnicilor, exterminarea completă ar putea fi improbabilă. „Eradicarea este o provocare, mai ales când prezența speciei este larg răspândită”, a spus Zappalà.

Alții se tem că ar putea fi prea târziu. „Nu cred că mai e timp să le oprim înaintarea prin Europa.