Fabrica de succes. Ciserom, cum să te reorientezi după ce ai pierdut piața sovietică

Producătorul de șosete Ciserom a fost înființat în urmă cu 90 de ani de un investitor neamț. După 1945, o perioadă de aproape un deceniu, s-a reformat sub sovietici, apoi a intrat în portofoliul statului comunist român. În anii ’60-’70 a cunoscut o dezvoltare accelerată.
După Revoluție, s-a privatizat prin metoda MEBO, cumpărătorii acțiunilor fiind angajați sau foști angajați ai fimei. Nici astăzi nu există un investitor majoritar. „Societatea are 750 de angajați. Este vorba de o societate închisă, iar acțiunile se tranzacționează doar între acționari”, ne-a precizat Constantin Ispir, directorul companiei (foto).

Moscova nu crede în Sebeș

Înainte de 1989, produsele plecau spre piața sovietică. Forțat, Ciserom s-a reorientat. „În România, astăzi, vindem 68% din marfă, iar 32% pleacă în alte state din afara țării. Exportăm în Germania, Elveția, Lituania, Anglia, Austria, Italia, Israel.
Ne-am promovat prin participarea la târguri, luând legătura cu atașați economici din ambasadele României, având un departament de vânzări-marketing, prin Facebook, am trimis mostre la diverși importatori”, explică directorul companiei.

Uriașa piața rusească s-a pierdut. „Și după Revoluție au existat comerciați din spațiul ex-sovietic interesați de produsele noastre. Ei doreau să asigurăm transportul și să ne asumăm procedurile de trecere a vămilor, un proces extrem de complicat și birocratic.
Ar fi vrut ca noi să avem un depozit, un punct de lucru, la Moscova, fiind extrem de reticienți să devină importatori direcți. În final, am renunțat”, arată Constantin Ispir pentru Newsweek.

Produsele companiei se regăsesc în supermarketuri, unde - susține Ispir - au un rulaj extrem de bun, deservind peste 500 de puncte de lucru.

Soarta în propriile mâini

Spre deosebire de celelalte companii, la Ciserom marea problemă este legată de ritmul îngrijorător de mare al celor care părăsesc firma ca urmare a vârstei înaintate. „Media de vârstă a angajaților este de 50 de ani. Asta atrage după sine o anumită stabilitate a forței de muncă.
După ce au lucrat la noi 20, 30 de ani, angajații sunt mai puțin tentați să plece în altă parte. Problema este că avem 15 oameni care se pensionează, an de an. Pe unii dintre ei reușim să îi convingem să mai lucreze un an sau doi”, explică Ispir.

Meseria mai degrabă se fură decât se predă în școli

„În trecut, exista o școală profesională la Sibiu, care a fost un furnizor de forță de muncă bine calificată pentru noi. Azi, avem un parteneriat cu primăria din Sebeș și cu Liceul Tehnologic pentru o clasă de 18 elevi pe care îi pregătim în domeniul textil. Ei trebuie să învețe procesul tehnologic, caracteristicile materiilor prime, cele fizico-mecanice ale firelor. Inconvenientul este că nu putem încheia un contract prin care ei să lucreze după terminarea liceului la noi. Nu e posibil pentru că nu e în conformitate cu legea”, explică directorul companiei.

Business-ul poate fi ajutat prin câteva decizii guvernamentale. „Marele nostru dușman este concurența neloială. Mărfurile care se importă în România ar trebui în totalitate fiscalizate, iar taxele vamale să fie aplicate la valoarea reală a mărfurilor. Noi am făcut demersuri către Ministerul de Finanțe pentru impunerea unui preț minim în vamă pe care să se aplice taxe vamale și tva. O altă problemă este semnalată de firmele de curierat care livrează produsele noastre. Ei se plâng că, în lipsa autostrăzilor, timpul de livrare este foarte lung”, încheie Constantin Ispir.