Iată întrebările trimise de Newsweek România unor economiști:
„ 1) Ce părere aveți despre afirmația Oanei Bogdan, membră a conducerii PLUS și definită de Dacian Cioloș drept „roata motrice” a acestei formațiuni, potrivit căreia „un model bazat pe creșterea stării de bine a oamenilor mai degrabă decât pe productivitate și creștere economică (ce deseori nu se reflectă în calitatea vieții) este posibil”? Doamna Bogdan a afirmat că „programul politic al PLUS este construit în sensul acesta”.
2) De asemenea, am dori să vă întrebăm ce părere aveți despre afirmația doamnei Oana Bogdan: Cred că un pas important al omenirii va fi cel al renunțării la proprietate.”
Bogdan Glăvan, profesor de economie: „În absența proprietății private nu putem avea altceva de haos”
„Nu cunosc programul politic al PLUS, poate ar trebui deconspirat Știu doar un manifest politic, unde nu se vorbește de așa ceva.
În opinia mea lucrurile sunt destul de simple. România este o țară relativ săracă, are de recuperat decalaje importante față de țările bogate, astfel încât creșterea producției și a acumulării de capital ar trebui să fie prioritatea oricărui partid.
În paranteză fie spus, după falimentul comunismului, faliment înțeles și anticipat din punct de vedere teoretic încă din anii 1920, dar observat definitiv în practică abia în anii 1980, socialiștii de pretutindeni au renunțat la pretenția lor de veacuri, aceea că într-un regim socialist producția va fi mai mare decât în regim capitalist, și au preferat să se concentreze pe alte aspecte.
În această ordine de idei, trebuie subliniat că ce asigură superioritatea organizării capitaliste a producției este tocmai proprietatea privată, care permite oamenilor să-și dezvolte plenar aptitudinile, să fie motivați să muncească și să acumuleze și, la fel de important, să transmită prin intermediul prețurilor, nevoile și preferințele lor pentru că ele să fie satisfăcute de către producători.
În absența proprietății private nu putem avea altceva de haos calculational, risipă de resurse, corupție și delăsare. Nu știu dacă acesta este viitorul omenirii, sper că nu”.
Claudiu Năsui, deputat USR, economist: „Dacă ne dorim bunăstare, ne trebuie mai mult respect al proprietății private”
„1) Până la urmă cu toții ne dorim bunăstarea, întrebarea e cum să o obținem. Producția unei țări este un indicator pentru acea bunăstare, unul printre altele.
Dar este un indicator care poate fi măsluit. Așa cum vedem în ultimii ani, am avut bunăstare economică dar pe datorie și mai ales la stat. Adică o creștere de care au beneficiat puțini și cu o factură mare pe care o vom plăti cu toți.
Deja în mediul privat salariu mediu este cu aproape 2.000 de lei mai mic decât la stat. Pentru USR, în centrul programului este combaterea sărăciei, și mai ales cea a celor care muncesc pe salarii mici. Reducerea taxării muncii prin eliminarea taxelor pe primii 2.080 de lei pentru toți salariații.
2) Dacă ne dorim bunăstare, ne trebuie mai mult respect al proprietății private. Sunt sigur că și colega mea din PLUS se gândește astfel. Referința ei cred că era la platforme de „gig” economy de tip Uber sau Airbnb.
Platforme care sunt posibile tocmai datorită respectului proprietății private. Platforme care fac legătura între oameni care au resurse, un apartament, o mașină, și oameni care au nevoie de ele.
Toate țările care au reușit să obțină bunăstarea pe care ne-o dorim cu toții au făcut-o respectând puternic proprietate privată, nu renunțând la ea”.
Valentin Ionescu, fost ministru al Privatizării: Doamna Bogdan să renunțe la proprietățile pe care le deține
„Oana Bogdan este o persoană încântătoare și amuzantă. Important este ca ideile sale să nu ajungă în zonă politică, pentru că atunci, ceea ce ne amuză la această doamnă, se transformă într-o monstruozitate. D-na Bogdan probabil că are o competență anume într-un domeniu pe care eu însă nu-l cunosc.
Cert este că nu are nci o idee clară cu ce se ocupă economia, prin urmare nici ce înseamnă model economic. Susține „starea de bine” în opoziție cu crestrea economisie și a productivității. Poți vorbi despre „starea de bine” în plan psihic, în funcție de o situație, o relație sau un lucru care te satisface,dar această „stare de bine” nu este măsurabilă.
Renunțarea la productivitate sau creștere economică este o idee provocatoare. Dacă s-ar reuni toți economiștii din lume, nu cred că vreunul ar găsi o soluție la problema asta și atunci probabil că ar apela la d-na Oana Bogdan să-și expună ideile. Sigur că poți trăi în natură și să devii culegător sau vânător ca în timpurile străvechi. Să nu-ți pese de indicatori economici, de bani, de creștere economică sau productivitate. Dar și atunci îți pui problema productivității. Altfel mori de foame sau îți mor copii de foame.
Cred că în capul doamnei se amestecă tot felul de idei nesistematizate, înghițite pe fugă, de sorginte marxistă, ori preluate din socialismul utopic cultivat de grupurile hippie prin anii 60’ ai sec. XX. Pe ansamblu, reflecția unui ethos confuz.
Probabil că la fel se explică afirmația doamnei despre renunțarea la proprietate. Nu știu de ce, d-na Bogdan nu a experimentat această ideee, adică să renunțe la toate proprietățile pe care le deține, imobiliatre și mobiliare, inclusiv la îmbrăcăminte, încălțăminte și hrană. Ca să vadă ce iese. Cred că această doamnă vrea să fie băgată în seamă și atât, chiar cu riscul de a se face de râs.
Cred că d-na Bogdan nu este singulară în spațiul public. Sunt multe asemenea personaje care doresc indiferent de preț să fie băgate în seamă. Cred că asemenea persoane trebuie sancționate când se exprimă în spațiul public direct sau indirect în favoarea unor idei ce țin de marxism sau socialismul utopic. Pentru că adepții unor asemenea idei, mai cu seamă dacă sunt semidocți pot deveni mai periculoși decât cei care măcar și-au sistematizat ideile, indiferent dacă sunt socialiste sau marxiste
Răzvan Orășanu, fost președinte al AVAS: Doar în Butan, fericirea națională este indicatorul suprem
„Doamnă Oana Bogdan are o viziune comunitariană și care nu se potrivește cultural României în stadiul ei actual de post-comunism.
Starea de bine la nivel național este măsurată de niște indicatori foarte preciși, creați în laboratoarele London School of Economics în vremea în care a treia cale era și ea în vogă.
Deși sunt niște indicatori de care se ține seamă într-o serie de țări europene (în special Marea Britanie, Danemarca și țările scandinave) există o singură țara pe planetă unde fericirea națională este indicatorul suprem-Butan din Asia:
Cât despre afirmația cu proprietatea, a fost discutată și răsdiscutată.
Un popor care abia iese din comunism și abia primește pe bucăți proprietăți și începe a înțelege cum să folosească proprietatea altfel decât în strict interes personal și întru spolierea averii de stat nu este în etapă în care să se vorbească de comunități hipiote sau post-moderniste în care bunurile să fie la comun.
Este un concept greu de înțeles și străin ADN-ului nostru cultural, ar presupune reorientarea societății cu totul, lucru greu acceptabil de majoritatea românilor”.
Cristian Păun, profesor de economie, consilier al președintelui PNL: Liberalizarea societății nu se poate face în absența proprietății
1. Această afirmație pleacă de la observația, dealtfel corectă, că creșterea economică (măsurată adesea prin dinamica PIB real) nu înseamnă neapărat și dezvoltare economică. Că degeaba ne concentrăm pe creștere economică dacă nu reușim să o transformăm în bunăstare pentru cetățeni. Dacă nu se vede și în buzunarele cetățenilor. Nimic mai corect.
Problema apare mai departe de această constatare. Cum transformăm creșterea de PIB în fericire și în mai mult în buzunarele oamenilor?
Dacă modelul este tot unul redistributiv (luăm de la unii și dăm la alții) sau dacă modelul e unul care pune accentul pe creșterea capacității fiecăruia de a “atinge fericirea” (adică de a fi liber în se specializa în producție, de a fi liber în a se implica în schimburi și de a obține un profit din asta pentru ca mai apoi să fii liber să schimbi acest profit în bunuri pe care nu știi / nu poți să le produci
2. A doua parte a afirmației devoalează și modelul de dezvoltare. Renunțarea la proprietate sau, altfel spus, bagatelizarea proprietății private arată că modelul vizat nu este unul sănătos. E un model care rafinează sau eficientizează (dacă e posibil) redistribuția.
Prin „calitatea” mai bună a celui care redistribuie (omul nou, care nu e penal, va înlocui omul vechi, corupt și va redistribui mai bine), prin alocarea „mai bună” a resurselor obținute din redistribuire (prin taxarea proprietății private) și prin „revizuirea” birocrației din spatele intervenției (tăiem marginal unele proceduri sau documente).
Sigur că e important cine dă autorizația ca eu să cultiv cartofi, că e important cât de ușor se dă această autorizație, că e important ca autorizația să o aibă toți dar cred că e important să discutăm sensul și natura autorizației, dacă vrem cu adevărat dezvoltare și nu o redistribuție mai eficientă. Redistribuția prin taxare și alte forme de intervenționism etatic, nu duce la dezvoltare, asta e demult clar și trebuie înțeles ca atare și de politicienii de la noi.
Redistribuția doar plimbă arbitrar dezvoltarea unora la nivelul altora. De aceea cred că reformarea societății românești în sensul unei mai mari libertăți economice este mult mai important decât orice strategie bazată pe „omul nou” sau pe „eficientizarea” modului de a plimba resurse de la unul la altul. Iar liberalizarea societății românești nu se poate face în absența proprietății sau prin bagatelizarea ei. Trebuie să țină cont de indivizi și de proprietățile cu care ei intră în sistemul economic`.
În măsura în care vom primi la redacție și alte răspunsuri, le vom publica.
