Scriitoarea româno-germană Herta Müller, originară din România, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, s-a născut la 17 august 1953, în comuna Niţchidorf din judeţul Timiş, în familia unor şvabi bănăţeni.
Singura autoare româncă care ia Premiul Nobel, intimidată de Securitate
A învăţat la Liceul Teoretic "Nikolaus Lenau" din Timişoara, apoi a studiat literatura germană şi literatura română la Universitatea din Timişoara, între 1973 şi 1976. A fraternizat cu "Grupul de Acţiune Banat", constituit de intelectuali de etnie germană, printre care Richard Wagner, Helmuth Frauendorfer ş.a., grup ce protesta împotriva cenzurii comuniste.
În 1976, a început să lucreze ca traducătoare de limbă germană în cadrul unei uzine, însă a fost demisă din cauza refuzului de a colabora cu Securitatea comunistă. Pentru a supravieţui, a trebuit să lucreze ca învăţătoare.
A debutat, în 1982, cu volumul de povestiri scurte "Ţinuturile joase" ("Niederungen"), cenzurat foarte mult în România. Doi ani mai târziu, cartea a fost publicată, integral, în Republica Federală Germană. Din 1985, textele sale au fost interzise în România. În 1987, s-a stabilit, împreună cu soţul ei, Richard Wagner, în Berlinul de Vest.
Citește și: Povestea maistrului care a inventat primul pistol-mitralieră fabricat în România. Avea doar 17 ani
A fost aleasă în Academia Germană pentru Limbă şi Literatură, iar numeroasele invitaţii de a preda la diverse universităţi din întreaga lume o poartă spre Anglia, Statele Unite şi Elveţia.
Dintre lucrările sale, amintim: "Încă de pe atunci Vulpea era Vânătorul" (Der Fuchs war damals schon der Jäger 1992, carte ecranizată în regia lui Stere Gulea în anul 1993 cu titlul "Vulpe-vânător"); "Animalul inimii" ("Herztier", 1994), "În coc locuieşte o damă" ("Im Haarknoten wohnt eine Dame", 2000); "Regele se-nclină şi ucide" ("Der König verneigt sich und tötet", 2003), "Patria mea era un sâmbure de măr" ("Mein Vaterland war ein Apfelkern", 2014), potrivit agerpres.ro.
În 2005, a publicat în limba română colecţia de poezii "Este sau nu este Ion".
Cărţile sale au fost traduse în peste 20 de limbi, precum engleză, franceză, italiană, spaniolă, norvegiană, japoneză, chineză ş.a.
Literatura Hertei Müller şi angajamentul ei curajos pentru respectarea drepturilor omului, pentru libertate şi democraţie, pentru clarificarea trecutului dictatorial, atât cel comunist cât şi cel fascist, i-au conferit un loc de vârf în literatura universală.
În 1999, a fost nominalizată, pentru prima dată, la Premiul Nobel pentru Literatură.
În anul 2009, a publicat capodopera "Leagănul respiraţiei" ("Atemschaukel"), în care abordează deportarea unor cetăţeni români de naţionalitate germană, trimişi la muncă în Uniunea Sovietică şi supuşi unui regim de exterminare.
La 8 octombrie 2009, Academia Suedeză a anunţat că Premiul Nobel pentru Literatură îi revine scriitoarei Herta Müller, "care, cu concentraţia poeziei şi francheţea prozei descrie viaţa celor deposedaţi". Anunţul a fost făcut de Peter Englund, secretarul de atunci al Academiei Suedeze, care a completat: "Există o forţă teribilă în ceea ce scrie ea. Are un stil unic.
Dacă citeşti o jumătate de pagină dintr-o carte scrisă de Herta Müller îţi dai seama că este cartea ei. Are o mulţime de lucruri de povestit despre cum este să fii străin în propria ta ţară. Alegerea este foarte bună.
Herta Müller este un mare scriitor care are toate calităţile atât din punct de vedere lingvistic cât şi din punctul de vedere al conţinutului. Este un scriitor care va fi citit de multă lume, nu este inaccesibilă."
Citește și: Povestea Mariei Delavrancea, pianista care a descoperit rețeta tinereții fără bătrânețe. Secretul ei
La momentul anunţului, Herta Müller a declarat faptul că dictatura a determinat-o să scrie.
"Scrisul meu s-a referit întotdeauna la cum apare o dictatură, cum poate apărea o situaţie atunci când o mână de oameni puternici domină o ţară, iar ţara dispare, şi rămâne numai statul", a spus scriitoarea. "Cred că literatura provine întotdeauna din lucruri care au făcut rău cuiva, şi există un fel de literatură, unde autorii nu îşi aleg subiectele, ci au de a face cu un subiect care a venit asupra lor. Şi nu sunt singurul autor în această situaţie", a continuat Herta Müller.
Hăituită de Securitate și în Germania
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat pe pagina de socializare a instituției detalii mai puțin cunoscute despre modul în care a fost urmărită Herta Müller de către Securitate chiar în Germania de Vest.
„Februarie 1988. Trecuse un an de când Herta Müller emigrase din România în RFG. În Timișoara, conducerea Securităţii județene lucra intens. Se făcea o «analiză» a dosarelor de urmărire a scriitoarei şi a soțului acesteia.
Citește și: Povestea românului care a mutat bisericile din calea buldozerelor lui Ceaușescu. Sperau să dea greș
«Temeiul începerii urmăririi informative l-au constituit preocupările acesteia de a redacta lucrări în care denaturează realităţile social-economice din ţara noastră». Așa justifica Securitatea, în notele şi rapoartele interne, deschiderea în 1983 a Dosarului de Urmărire Informativă (DUI).
Herta Müller nu era doar urmărită. Securitatea a desfășurat, împotriva ei şi a apropiaților, «acțiuni active» de influențare, intimidare, izolare, compromitere și dezinformare.
Palmares de excepție
Cu toate acestea, autoarea româncă nu s-a lăsat intimidată de acțiunile Securității și a continuat să facă ce știe mai bine, să scrie. Activitatea Hertei Muller a fost foarte apreciată de comunitatea internațională, fiind distinsă cu numeroase premii.
Printre numeroasele premii şi distincţii germane şi internaţionale primite de Herta Müller, se numără: Premiile "Ricarda Huch" (1987), "Kleist" (1994) şi "Joseph Breitbach" (2003); Premiul european "Aristeion" (1995), Premiul literar internaţional IMPAC Dublin (1998), Premiul literar al Fundaţiei "Konrad Adenauer" (2004), Premiul "Würth" pentru literatură europeană (2006), Premiul Hoffmann von Fallersleben (2010), Premiul literar Hannelore Greve (2014), Ordinul "Pour le Merite" pentru Ştiinţe şi Arte (2021), Premiul pentru Înţelegere şi Toleranţă al Muzeului Evreiesc din Berlin (2022).
Comentarii 0