Liliana Tomescu a fost o artistă pe cât de iubită, pe atât de îcercată A jucat în mii de spectacole cu „casa închisă. Pe de alăt parte a fost urmărită și interogată mereu de Miliție cât timp tatăl său a făcut pușcărie politică.
A jucat într-un număr record de reprezentații
A fost actriţă a Teatrului Nottara din Bucureşti timp de peste 30 de ani. Liliana Tomescu a avut, în România, o carieră impresionantă în teatru şi în film, jucând alături de mari actori ai scenei româneşti precum George Constantin, Victor Rebengiuc, Ştefan Iordache, Constantin Codrescu.
Deține, probabil recordul pentru cele mai multe reprezentanții pe scenă cu: Pygmalion cca. 500 spectacole, Ciocârlia 400, Luna dezmoșteniților peste 600, Schimbul cca. 200, Adio Charlie 870 spectacole.
Ea a spus cum a ajuns la asemenea performanțe
„M-am simțit bine în toate rolurile! Și în „Luna dezmoșteniților”, și în „Ciocârlia” lui Jean Anouilh. Când iubești teatrul cu pasiune, când ești pe scenă și joci ce-ți place, uiți cu desăvârșire de lumea de-afară! Nu-ți mai pasă nici de cenzură, nici că s-au oprit gazele și că pe scena e viscol, iar în sală și acasă, caloriferele sunt înghețate. M-am simțit bine cu toți partenerii mei! Aveam o senzație de comunicare cu ei și cu sala, cu publicul, nemaipomenită!”, a explicat actrița într-un interviu.
„Pe Liliana o țin minte încă de pe vremea când era o puștoaică moapsa plină de draci, un “talent de comedie care promite” cum se spune în limbajul culiselor și prin cronicile dramatice. Nu multă lume știe că, așa ca destui mari actori, a fost și ea respinsă – și nu o singură data – de la “admiterea” în conservator. Asta n-a împiedicat-o să se impună repede și, foarte tânără, să devină una din actrițele cele mai îndrăgite de public”, o descria un critic.
A fost atrasă de inginerie
Liliana Tomescu s-a născut pe 12 august 1929 și avea să ne părăsească departe de casă în Suedia, unde luase viața de la început.
Într-un interviu pentru formula-as.ro, spune că, în copilărie, nu au fost semne că are aplecare spre teatru. Nici nu îi plăcea să recite poezii.
„Aș fi putut deveni mai repede inginer de poduri, aș fi putut construi case. Numai că, într-o zi, trecând eu prin Piața Amzei, în fata unei clădiri foarte frumoase care exista și azi, am văzut o coada mare, formata din tineri și tinere. Am întrebat despre ce e vorba și am aflat că acolo e Conservatorul de artă dramatică și că se dă examen de intrare la Teatru. Am mai aflat că trebuie să te prezinți cu o poezie și cu nu mai știu ce.
"Ce-ar fi să-ncerc și eu?", mi-am zis. Așa că mi-am luat inima în dinți, am stat frumos la coadă aia interminabilă, am intrat și am spus nu mai știu ce poezie și încă ceva, habar nu mai am ce... Toate astea în fata unei comisii din care făceau parte minuni ale teatrului românesc: Marioara Voiculescu, Alice Voinescu, Maximilian. Rezultatele se dădeau peste vreo doua-trei zile. M-am dus, m-am căutat pe liste și am văzut că am căzut”. Dar, asta a ambiționat-o și după un an de studiu a intrat la actorie.
A fost absolventă a Institutului de Artă Dramatică. După 30 de ani de teatru, a fost forțată să plece în Suedia de șicanele Partidului Comunist.
Plecarea în Suedia
„Și am ales Suedia. Mi s-a părut că e la capătul lumii țara asta. Așadar, vreau să știi că de fiecare dată când plecam din țară, tatăl meu rămânea drept ostatic. Făcuse pușcărie vreo trei ani, pentru "simplul" motiv că nu a denunțat pe cineva care voia să treacă ilegal granița. A făcut pușcărie cu lanțuri la picioare! La Aiud. I-au rămas în carne urmele lanțurilor.
Citește și: Ne-au făcut să râdem, dar cei patru „milițienii” din Brigada Diverse au avut un destin tragic
Cât timp a fost el arestat, și-apoi închis, eu eram deja în teatru. Pe mine nu m-au închis, dar eram dusă după spectacol la interogatorii care durau toată noaptea. Și-a doua zi dimineața trebuia să mă prezint din nou la repetiții.
Țin minte cum colegii mei se îngrijeau să am la mine, într-o trăistuță, un fular și niste mănuși, că daca nu mă întorc de la interogatoriu, să am la mine ceva care să-mi țină de cald. Asta a durat mult, peste trei ani. Lanțurile i le-au pus pentru că tata mi-a scris un bilețel în care mă sfătuia: "Fii cuminte, nu te îngrijoră, urmează-ți calea...". Descoperise un paznic milos care mi-a dat bilețelul când mersesem, la tata, la vorbitor, își amintea actrița.
Decide să rămână în Occident abia după ce tataăl ei moare. Iar în acel ultim drum, am plecat din țară cu o mare durere în suflet: tatăl meu murise cu puțin timp înainte. Nu mai putea fi ostatic, nu mai putea fi pedepsit pentru fuga mea..
Citește și: Recunoașteți personajul? S-a născut sașiu și bâlbâit, iar astăzi e un foarte iubit actor român
Viața de la capăt în Suedia
Actrița s-a stabilit în Suedia împreună cu soțul ei, actorul Lucian Muscurel, în anul 1980. În 1981 a absolvit cursurile intensive de limba suedeză de la Universitatea din Göteborg obtinând o diplomă care i-a dat dreptul să lucreze la toate nivelele de limba suedeză. A fost, în Suedia, interpretă, traducătoare şi profesoară de „Arta actorului”.
Citește și: Cezara Dafinescu renunță la căsnicia cu George Motoi pentru marea iubire. Vor fi împreună doar 7 ani
În 1991, Primăria oraşului Stockholm i-a acordat titlul de „Cetăţean de onoare” al oraşului drept recunoaştere a activităţii sale în domeniul învăţământului de teatru.
A plăcut-o Toma Caragiu?
Această posibilitate este evocată de George Mihalache. „Părea îndrăgostit de Liliana Tomescu. I-am spus într-o zi, când îl întâlnisem la Dalles, la o repetiție: „Nu prea te văd bine, machidoane. Liliana te-a prins ca într-o pânză de păianjen. Te zbați zadarnic!”, a rememorat George Mihalache.
O perioadă, artistul a suferit enorm și se spune că aproape că se închisese în bibliotecă
