A murit unul dintre cei mai mari compozitori pentru muzica de film. A fost premiat cu Oscar
Ryuichi Sakamoto, muzician, compozitor şi actor nipon de renume mondial, câştigător al Oscarului pentru compoziţie de film, şi totodată clăpar al legendarei formaţii de muzică electronică Yellow Magic Orchestra (YMO), a încetat din viaţă la vârsta de 71 de ani.
Sakamoto, care a anunţat în iunie 2022 că fusese diagnosticat cu cancer în stadiul IV, a murit la 28 martie, au indicat reprezentanţii compozitorului pe site-ul său oficial, potrivit Agerpres.
Ryuichi Sakamoto s-a născut la Tokyo, la 17 ianuarie 1952. S-a specializat în muzică etnică şi electronică, la Universitatea Naţională de Arte şi Muzică din Tokyo, în 1970. Şi-a început cariera interpretând la pian, după care s-a alăturat primei sale trupe pop electronice, Yellow Magic Orchestra (1978), conform site-urilor https://www.famouscomposers.net/ şi https://musicianguide.com/.
Single-uri precum "Yellow Magic" (Tong Poo) (1978) sau "Computer Game/Firecracker" (1978), împreună cu alte piese ale trupei, cum ar fi "Technopolis" (1979) sau "Rydeen" (1979), au contribuit semnificativ la formarea genurilor moderne de muzică electronică pop, hip-hop şi techno. Aproximativ în aceeaşi perioadă, Sakamoto a lucrat la primul său album solo, intitulat "Thousand Knives of Ryuichi Sakamoto" (1978).
În anii '80, Sakamoto a început să colaboreze cu o serie de artişti internaţionali, compunând single-uri precum "Bamboo Houses/Bamboo Music" cu David Sylvian şi "Ikenai Rouge Magic" cu Kiyoshiro Imawano. După ce a experimentat şi muzica latino, la începutul anilor '90, a lansat "Discord" (1998), conţinând piese electronice.
În 1982, Sakamoto s-a căsătorit cu interpreta pop niponă, Akiko Yano, membră YMO şi o artistă solo de succes. A divorţat de aceasta în 2006. Au avut împreună o fiică, cântăreaţa pop Miu Sakamoto, scrie https://www.theguardian.com/.
Unele dintre lucrările sale recente au fost realizate în parteneriat cu violoncelistul Jaques Morelenbaum şi Alva Noto, concretizate cu albume precum "Casa" (2001) şi "Vrioon" (2002), caracterizate prin minimalism electronic.
