Cum a apărut coliva în spațiul românesc? Semnificația ei în creștinism. Minunea Sfântului Mucenic Teodor Tiron

Coliva este expresia materială a credinței creștinilor în nemurire și înviere, fiind făcută din boabe de grâu pe care Hristos însuși le-a înfățișat ca simboluri ale învierii trupurilor.

După cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roadă, trebuie să fie îngropat întâi în pământ şi să putrezească, la fel trupul omenesc, întâi se înmormântează, după aceea se descompune, pentru ca să învie întru nestricăciune, după cum arată Sfântul Evanghelist Ioan (Ioan 12, 24), dar și Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 15, 36)”.

Coliva a apărut acum aproape 1.700 de ani

Consumul de grâu fiert (îndulcit cu miere sau fructe) era deja prezent în lumea greco-romană veche, fiind menționat chiar de Homer în poemele „Iliada” și „Odiseea” ca ofrandă adusă zeilor sau morților.

Dar acest aliment a căpătat semnificațiile pe care le cinstim și astăzi odată cu creștinismul, devenind un element central al slujbelor de pomenire a celor trecuți la cele veșnice.

Povestea apariției colivei este legată de minunea săvârșită de Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron în timpul împăratului roman Iulian Apostatul, care a domnit între anii 361-363 d. Hr.

Citește și: 85% dintre români se declară persoane religioase. Câți merg la biserică doar la marile sărbători

Astfel, aducându-şi aminte că în săptămâna întâi a marelui post al Paștelui creştinii țin post aspru, împăratul a vrut să spurce alimentele întregii cetăţi cu sângele de la jertfele idolilor pe care el îi venera.

„Atunci, a chemat pe eparhul cetăţii Constantinopol şi i-a zis: „Ascultă, eparhule, zeii cei mari mi-au adus aminte că creştinii nazarineni şi galileeni nu ne ascultă bine, ci ne fac rău.

Să facem şi noi ceva ca să ne asculte de silă. Porunceşte să nu se vândă în cetate altă mâncare decât numai cele împărăteşti, dar acestea să fie îmbibate cu sângele jertfelor, căci aşa făcând, se vor împărtăşi creştinii cu sila şi ni se vor supune. Dar acestea să se facă pe ascuns, ca să nu ştie creştinii şi să se păzească””, scrie doxologia.ro.

Porunca împăratului a fost împlinită întocmai, dar Dumnezeu nu a îngăduit ca cei care îl iubeau să se spurce, mâncând din sângele jertfelor.

Astfel, l-a trimis pe Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron să-i apară în vis lui Eudoxie, care era pe atunci Arhiepiscop al Constantinopolului. 

Citește și: Cum să te porți corect când intri într-o biserică? Regulile simple pe care orice credincios trebuie să le știe

Sfântul, care fusese martirizat cu 50 de ani mai-nainte, i-a spus lui Eudoxie ca nimeni din „turma lui Hristos” să nu mănânce bucatele și băuturile ce se vindeau în târg, pentru că toate erau spurcate cu sângele jertfelor celor care se închinau la idoli.

Când Eudoxie a pus problema sărăciei multora dintre cei creștini și inexistența de hrană depozitată, a primit porunca de a se face colivă.

Coliva, simbol al învierii și nemuririi 

„La auzul acestei porunci, știind că nu toți locuitorii orașului aveau hrană depozitată, mai ales cei săraci și că imposibilitatea de a cumpăra din piață ar fi dus la înfometarea lor, arhiereul a întrebat: „Cum s-ar putea ca cei săraci să nu cumpere bucate din târg?” 

Atunci i-a grăit Sfântul: „Să li se dea colivă şi se va mângâia neajunsul lor””, mai scrie sursa citată. 

Coliva, după lămurirea Sfântului Teodor, era denumirea dată grâului fiert, în regiunea sa natală, Evhaita.

„Eudoxie, sculându-se îndată, a adunat toți creștinii şi le-a spus ceea ce a văzut şi a auzit.

Deci, făcând colivă, a ferit turma lui Hristos nevătămată de vicleșugul împăratului.

Nimeni n-a cumpărat din alimentele împărăteşti, încât toate s-au stricat în săptămâna aceea şi au fost aruncate în mare. 

Împăratul, văzând că planul lui a fost descoperit, a poruncit să fie puse din nou spre vânzare alimentele obișnuite”, precizează aceeași sursă.

Citește și: Ce soartă a avut cea mai mare biserică din București? De ce nu s-a slujit niciodată în ea?

Pomenirea Sfântului Teodor, care se face în prima sâmbătă a Postului Mare a fost corelată după aceea cu pregătirea colivei, în amintirea minunii.

De atunci, coliva a fost asociată cu pomenirea morților, în nădejdea învierii.

Dulciurile, ingredientele, aromele din compoziţia colivei simbolizează virtuţile sfinţilor sau ale răposaţilor pomeniţi, dar și dulceaţa vieţii veşnice, pe care se speră că au dobândit-o.

După creștinarea populației daco-romane din Scytia, Dobrogea de azi, de către Sfântul Apostol Andrei, fratele Sfântului Petru, credința în Hristos s-a răspândit treptat și în restul teritoriului României de azi și, odată cu ea, și obiceiul consumului de colivă.