Inventivul proprietar de Volga GAZ-24 din Belarus, o mașină sovietică produsă între anii 1970 și 1985, care a fost asamblată și în Belgia, pentru piața occidentală, din 1985 până în 1992, a convertit motorul de 2.4 litri, cu 4 cilindri, să funcționeze cu „gaz din lemn”, „hidrogen gazos” sau „gaz de iluminat”, un combustibil (Thermolampe) obținut printr-un fel de „distilare” a lemnului, propus de inginerul francez Philippe Lebon în anul 1800 și utilizat prima dată pentru iluminarea hotelului Seigneley din Paris pe 11 octombrie 1801.
Pentru a obține „gazul din lemn” necesar combustiei motorului, belarusul a montat în portbagajul Volgii un generator, un cuptor pe lemne, un fel de alambic pentru țuică, dar care, prin arderea lentă a lemnului (mediu sărac în oxigen), produce metan (CH4), hidrogen (N2), monoxid de carbon (numit CO sau monoxid de carbon), diferiți carbohidrați saturați, dioxid de carbon (CO2), oxigen (O2), azot (N) și vapori de apă.
De asemenea, „alambicul” din porbagajul Volgii GAZ-24 poate funcționa și cu rumeguș și, chiar, cărbune.
Belarusul nu a inventat mașina care merge pe „gaz din lemn” sau „hidrogen gazos”. Prima mașină ce folosea un sistem similar a apărut la începutul anilor 1900, iar „sistemul” a fost folosit și în cel de-al doilea Război Mondial la unele camioane militare, pe fondul penuriei de carburant.
