Oamenii de știință au descoperit cantități mari de apă topită din calota glaciară a Groenlandei care pot provoca o vreme de vară extremă în Europa.
Pe măsură ce gheața glaciară și din ocean se topește, aceasta devine apă dulce. Apa dulce este mai ușoară decât apa sărată a oceanului și formează un strat deasupra acesteia.
VIDEO Misterul temperaturilor de 40 grade din România și Europa, descifrat. Începe în Groenlanda
Stratul de suprafață mai proaspăt afectează modul în care căldura este transferată între ocean și aerul de deasupra acestuia, perturbând curenții oceanici normali și tiparele vântului.
Citește și: Vreme extremă în România: 10 județe afectate. Noua avertizare urmează să intre în vigoare
La rândul lor, vânturile creează gradienți de presiune la suprafața oceanului, ceea ce duce la o deplasare spre nord a principalilor curenți oceanici din Atlanticul de Nord.
În vara aceasta, vânturile tind să urmeze fronturile de temperatură de-a lungul curenților oceanici și sunt deviate spre nord deasupra Atlanticului de Nord, ducând la o vreme foarte caldă și mai uscată în Europa.
Citește și: Pământul se „topește”! Temperatură record, de 52,3 grade Celsius, la New Delhi
Înțelegerea și încorporarea acestor efecte ale apei dulci ar putea îmbunătăți considerabil prognozele meteorologice și predicțiile climatice.
Cercetătorii au trecut în revistă observațiile din ultimii 40 de ani și au descoperit un model: În iarna de dinaintea celor mai calde 10 veri, în Atlanticul de Nord subpolar au apărut cantități semnificativ mai mari de apă dulce în comparație cu iernile care au precedat cele mai reci 10 veri.
Deci, cum se poate întâmpla acest lucru?
Potrivit Dr. Marilena Oltmanns, autorul principal al studiului, totul începe atunci când apa dulce intră în ocean.
Marilena Oltmanns: Atunci când gheața se topește, aceasta devine apă dulce, care este mai ușoară decât apa oceanului înconjurător deoarece conține mai puțină sare. Aceasta se așează deasupra oceanului, formând straturi de apă mai proaspătă.
Aceste straturi mai proaspete inhibă schimbul de căldură dintre oceanul mai adânc și atmosferă. Acest lucru are implicații atât pentru ocean, cât și pentru circulația atmosferică.
Iarna, oceanul pierde căldură și devine mai dens. Această apă mai densă se scufundă și contribuie la circulația oceanică la scară largă. Cu toate acestea, în unele ierni, deasupra rămâne un strat de suprafață proaspăt. Stratul de suprafață se răcește, dar nu se scufundă și nu se amestecă cu apa mai sărată de dedesubt.
Dar cum afectează acest lucru vremea în Europa?
Frontul de temperatură de la suprafața mării dintre curentul cald al Atlanticului de Nord și apele reci subpolare acționează ca o barieră pentru vânturi. Prin urmare, în verile următoare, vânturile urmează curentul nord-atlantic și sunt deviate spre nord.
De asemenea, primăvara și vara, există un contrast suplimentar de temperatură de-a lungul coastei europene, deoarece pământul se încălzește mai repede. Astfel, vânturile sunt deviate spre nord. Mai întâi deasupra Atlanticului de Nord și apoi de-a lungul coastei europene, dând naștere la o vreme mai caldă și mai uscată deasupra Europei.
Care e lanțul de evenimente?
Studiile anterioare au demonstrat că vremea de vară europeană este legată de circulația atmosferică, iar circulația atmosferică este legată de temperatura de la suprafața mării și că temperatura de la suprafața mării este, la rândul său, legată de apa dulce.
Acest studiu pune acum totul cap la cap și sugerează că totul este legat. Apa dulce provenită din topirea gheții poate duce la anomalii de frig, care duc la modificări ale circulației atmosferice, la modificări ale curenților oceanici, apoi la noi modificări ale temperaturii de la suprafața mării, care, la rândul lor, duc la modificări ale circulației atmosferice la scară largă în timpul verii și, prin urmare, la vremea noastră.
Astfel, avem un lanț coerent de evenimente, care începe cu apa dulce și se termină cu vremea europeană de vară. Așadar, dacă am fi cunoscut acest mecanism dinainte, am fi putut prezice, sau oferi o estimare a celor mai puternice valuri de căldură din ultimii 40 de ani, cu cel puțin o iarnă înainte.
