Cel mai rar pește de apă dulce din Europa și poate chiar din lume, aspretele a fost surprins pentru prima dată, pe timp de noapte, în habitatul său natural din râul Vâlsan, în contextul primei sesiuni de pescuit ştiinţific pe timp de noapte, pentru inventariere, de la descoperirea speciei, în 1956.
Până în prezent au fost identificate 55 de exemplare, dar nu şi puiet, ceea ce, în opinia specialiştilor, este îngrijorător.
Cel mai rar pește de apă dulce din Europa, filmat în habitatul său din România. E în pericol!
”Imagini istorice cu aspretele, cel mai rar peşte de apă dulce din Europa şi poate chiar din lume, filmat pentru prima dată, pe timp de noapte, în habitatul său natural din râul Vâlsan. Lipsa depistării puietului, semnal de alarmă pentru supravieţuirea speciei
Specia, activă în special noaptea atunci când îşi caută hrana, este critic periclitată, deşi întregul său areal se află sub protecţia unei rezervaţii naturale şi a unui sit Natura 2000. Ziua stă ascuns sub bolovani, în ape repezi curgătoare. Vâlsanul este singurul râu de pe întreaga planetă unde acest peşte încă se regăseşte”, informează Fundaţia Alex Găvan, iniţiatoarea proiectului ”Aspretele trăieşte”.
Citește și: Care sunt cele mai poluate orașe din România? Doar 3 au aer respirabil. Dezastru în Cluj și Capitală
În perioada iunie - iulie 2024, se desfăşoară pescuit ştiinţific la asprete cu o echipă de nouă ihtiologi, parte din etapa finală de evaluare a efectivelor speciei, activitate întinsă pe o perioadă de trei ani. Ca rezultat parţial, zilele acestea s-au identificat 55 de exemplare de asprete, în 6 staţii de pescuit ştiinţific, pe o lungime de râu de 16 kilometri, între satele Brădetu şi Vâlsăneşti.
”Pe 27 iunie, în jurul orei 22, în satul Muşăteşti, judeţul Argeş, s-a efectuat prima pescuire ştiinţifică pe timp de noapte, pentru inventariere, de la descoperirea speciei, în 1956.
De data aceasta scopul a fost de a identifica puietul de asprete. Biologii din cadrul proiectului Aspretele Trăieşte, Nagy Attila (PhD) şi Mircea Mărginean, au identificat 5 exemplare adulte, dar niciun juvenil.
De asemenea, pe 30 iunie, biologii Falka Istvan (PhD) şi Arthur de Bruin au identificat, tot pe timp de noapte, alte două exemplare de asprete în râul Vâlsan, la Brădetu. Nici atunci nu s-a descoperit puiet.
În 2022, din 57 de aspreţi găsiţi în 10 staţii de pescuit dintr-un total de 21, doar 6 erau juvenili, câte unul identificat per staţie, iar în 2023 nu s-a găsit deloc puiet în cadrul acţiunilor de inventariere a speciei.
Citește și: Șacalii dispar din Delta Dunării. Autoritățile îi vor reloca pentru a diminua distrugerile
În cadrul campaniei de pescuit ştiinţific de anul acesta, din cele 55 de exemplare identificate până la această oră, niciunul nu este puiet”, precizează sursa citată.
Deşi numărul de aspreţi găsiţi a crescut, per total, de la an la an, lipsa identificării până în prezent a puietului este extrem de îngrijorătoare. Dacă acest fapt va persista şi în anii următori, există un risc mare ca aspretele să dispară pentru totdeauna, avertizează reprezentanţii fundaţiei.
”Exemplarele identificate până în prezent vor muri, în mod natural, în următorii 4, 5 ani, iar dacă nu mai sunt juvenili care să atingă maturitatea şi, astfel, să se poată reproduce, specia dispare”, spun ei.
Cine amenință aspretele
Printre cauzele care, luate împreună, contribuie la dispariţia puietului de asprete, şi astfel, a întregii specii, se numără:
- spălările de fund ale lacului de acumulare Vâlsan, efectuate fără a se lua în considerare prezenţa ariilor protejate în care trăieşte aspretele şi lipsa coroborării acestor acţiuni cu Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate;
- poluarea râului datorată staţiei de epurare de la Brădetu, care este subdimensionată, şi a staţiei vechi de epurare care a deversat, în mod ilegal, în râu, până în martie 2024;
- lipsa canalizării din comunele Brăduleţ şi Muşăteşti, adică în tot arealul unde mai trăieşte încă aspretele;
- temperaturile ridicate din ultimii ani, cauzate atât de schimbările climatice cât şi debitului ecologic insuficient asigurat, conform legii, la barajele Vâlsan şi Dobroneagu;
- fragmentarea habitatului de către o serie de bariere artificiale aflate la Brădetu, dintre care, în prezent, unele nu îşi mai îndeplinesc funcţia iniţială pentru care au fost construite.
Alex Găvan, conservaţionist, fondator proiect Aspretele Trăieşte, afirmă că este vorba despre o cursă contracronometru pentru a salva aspretele.
„Este o cursă contracronometru pentru a salva aspretele, o cursă contracronometru ce nu poate fi câştigată fără existenţa unui râu curat şi sănătos, cu debit ecologic asigurat conform legii, un râu de care autorităţile locale să aibă grijă şi care să nu mai fie o groapă de gunoi, aşa cum se întâmplă în prezent.
Altfel, pur şi simplu, va fi o crimă cu premeditare, iar aceste autorităţi nu vor mai putea să ridice din umeri şi să paseze responsabilitatea, aşa cum o fac acum.
Dacă coborâm acum la apa Vâlsanului, oriunde în arealul aspretelui, nu vom găsi o singură piatră sub apă care să fie curată şi care nu fie acoperită de poluarea organică.
Avem aspretele, o fiinţă unică în lume şi care încă trăieşte, avem Vâlsanul, unul dintre cele mai frumoase râuri din Europa. Împreună cu oamenii de bine din Brădetu, Brăduleţ, Galeşu, Muşăteşti şi Vâlsăneşti, suntem aici să le onorăm. Comunitatea de pe Valea Vâlsanului nu poate fi revitalizată, nu poate avea un viitor în care oamenii săi să fie fericiţi şi sănătoşi, atât timp cât râul este otrăvit, atât timp cât râul este bolnav. Pentru că râul, apa, înseamnă Viaţă. Nu râul îl salvăm, salvând aspretele, ci pe noi înşine.
Aspretele este doar o hârtie de turnesol care ne arată că dacă el trăieşte şi este în suficient de multe exemplare în râu, înseamnă că râul este bine. Adică noi toţi suntem bine. Aspretele Trăieşte, Aspretele Uneşte”, afirmă Găvan.
„Până în momentul de faţă, în cei trei ani de monitorizare a populaţiei de asprete în cadrul cercetării noastre de evaluare a efectivelor speciei, am reuşit să identificam doar 6 juvenili de asprete, şi asta doar în 2022.
Este foarte probabil ca exemplarele de juvenili să stea ascunse ziua sub pietre şi să iasă doar noaptea în căutarea hranei, făcând aproape imposibilă identificarea lor pe timp de zi. Din acest motiv, am decis să efectuăm acţiuni de inventariere ale speciei şi pe timp de noapte, chiar dacă acest lucru nu este o practică obişnuită în România.
În Ungaria, de exemplu, dar şi în alte ţări, este chiar obligatoriu ca anumite monitorizări de ihtiofaună, din anumite habitate acvatice, să fie făcute şi noaptea. Foarte multe specii, cum este şi aspretele, de altfel, sunt mult mai active noaptea ieşind, în căutarea hranei, din zonele adânci în zonele mai puţin adânci.
Lipsa identificării juvenililor face să ne confruntăm cu o situaţie deosebit de îngrijorătoare. Una dintre cauze poate fi modul în care sunt evacuate sedimentele din Barajul Vâlsan. După spusele localnicilor, râul Vâlsan devine uneori negru din cauza operaţiunilor de golire de fund, mod prin care se elimină o parte dintre sedimentele depuse în mod natural, în lacul de acumulare.
În aceste perioade în care apa este foarte tulbure, iar condiţiile din râu extrem de neprielnice, unele specii de peşti, în căutarea oxigenului, sar din apă şi ajung, incidental, pe mal. Mulţi dintre aceşti peşti sunt găsiţi apoi morţi pe malul râului”, afirmă ihtiologul Nagy Attila
„Fragmentarea cursului Vâlsanului, şi a râurilor, în general, este generată de trei categorii de bariere. Cele mai evidente sunt barierele fizice care, mai ales prin înălţimea lor, a grosimii mici a stratului de apă şi a vitezei mari a curentului, nu permit speciilor de peşti migratoare sau semi-migratoare să se deplaseze în amonte/aval.
A doua categorie este reprezentată de barierele chimice generate de evacuarea apelor uzate direct în Vâlsan. Acestea, prin numărul şi complexitatea compuşilor chimici sunt mult mai anevoios de îndepărtat.
Printre ele sunt apele slab tratate de către staţia de epurare, evacuările de la gospodăriile riverane sau depozitele de gunoi animalier ce sunt spălate de precipitaţii.
Nu în ultimul rând, un impact negativ major îl au şi barierele termice care sunt generate de evacuarea de ape uzate ce pot produce şocuri insuportabile pentru anumite specii de peşti. Aici mă refer, mai ales, la evacuările de reziduri de către povernile de ţuică care nu respectă normele legale sau a creşterii temperaturii apei datorată tăierii vegetaţiei de pe maluri”, precizează Daniel Diaconu, conferenţiar universitar, PhD, Facultatea de Geografie, Universitatea Bucureşti.
Cum poate fi salvată specia pe cale de dispariție
Datele oficiale ale Ministerului Mediului înainte de 2019, anul de început al proiectului Aspretele Trăieşte, estimau populaţia de asprete ca fiind între 10 şi 15 exemplare. În 2020, echipa a identificat 12 exemplare, în 2021, 10 exemplare, iar apoi, numerele au crescut semnificativ, cu 57 de exemplare identificate în 2022 şi 153 în 2023.
Arealul său a fost extins de la doar un kilometru şi confirmat pe o lungime de 16 kilometri a râului Vâlsan, între localităţile Brădetu şi Vâlsăneşti.
Salvarea aspretelui de la extincţie se sprijină pe patru piloni:
- Crearea Sanctuarului Aspretelui pe malul râului Vâlsan, la Galeşu – baza de cercetare, reproducere şi înmulţire a speciei în captivitate. Ea va servi şi ca un centru de vizitare experienţial şi sustenabil, cât şi ca un hub comunitar. Terenul a fost deja achiziţionat
- Reconstrucţia ecologică a râului Vâlsan, urmată de cea a râului Argeş şi a râului Doamnei, în vederea reintroducerii aspretelui în arealul său istoric şi, pe viitor, în alte râuri care îndeplinesc condiţiile. Un proiect pilot de reconstrucţie ecologică se desfăşoară deja în parteneriat cu Administraţia Bazinală de Apă Argeş-Vedea.
- Advocacy ferm şi eficient pentru cauza aspretelui, într-o manieră încărcată de bunătate iubitoare. Oferirea de sprijin instituţiilor statului român, la toate nivelurile, pentru a asigura respectarea şi punerea în aplicare a legislaţiei de mediu.
- Educarea continuă, implicarea şi împuternicirea comunităţilor locale. Conştientizarea faptului că prezenţa aspretelui în zonă şi existenţa ariei protejate sunt un privilegiu şi reprezintă cheia de boltă către regenerarea şi dezvoltarea durabilă a văii Vâlsanului.
