Valeria Seciu a fost descrisă drept una dintre cele mai sensibile actriţe din peisajul autohton. S-a spus despre ea că este actriţa care exprimă cel mai mult dincolo de cuvinte.

 A adorat să fie pe scenă, dar nu şi-a dorit niciodată să fie în centrul atenţiei. A părăsit viaţa la vârsta de 83 de ani, la fel de discret cum a trăit.

Un an fără Valeria Seciu. După moartea soțului Octavian Cotescu alege să rămână singură. Avea 46 ani

Într-un interviu pe care Newsweek l-a descoperit în Arhivele revistei „Teatrul azi” și pe care îl publicăm mai jos, Valeria Seciu vorbește, cum rar i se întâmplă, despre sine:

Nu te atrage şcoala de teatru, n-ai vrea să devii profesoară? 

Nu, nu. De câte ori mă duc acolo mă gândesc la Octav. Am trăit împreună cu el truda, truda asta nemăsurată pe care n-o poate cuprinde nici un cuvânt. 

E nevoie de o generozitate, de o risipire de tine fără seamăn, pe care nu cred că eu pot s-o dau.

Copiii nu trebuie doar învăţaţi. trebuie să le trăieşti vieţile, bolile, familia, morţii, iubiţii, totuL .. Când se formează, un artist trebuie însoţit în toate trăirile lui. Nu ştiu dacă eu pot. Trebuie putere, ştiinţă ...

Îi admir extraordinar de mult pe cei care se dedică învăţământului.

Am fost, nu demult, la un examen la clasa Sandei Manu, s-o văd şi pe Ioana Macaria, dar toţi copiii m-au tulburat foarte mult. Joc cu ei în Pescăruşul, îmi plac, au poftă de joc, au o relaţie mult mai deschisă, mai directă cu scena decât aveam noi când eram ca ei. A ajuns un clişeu să spui că înveţi de la tineri. Dar relaţia cu ei te modifică într-adevăr. 

De ce vorbeşti atât de uşor despre alţii, şi atât de greu despre tine?

Persoana noastră, a fiecăruia, este mereu în mişcare, nu e niciodată definitivă. Mi-e întotdeauna greu să aleg unghiul din care şă comunic despre mine ceva clar, precis delimitat. E ceva ce nu poate fi fixată şi m-am împăcat cu acest înţeles al înţelesuri lor.

Aş vrea totuşi să disloc acest mister care te învăluie.

Cum să te ajut? 

S-a îndrăgostit de teatru, încă din copilărie

Valeria Seciu s-a născut la 1 august 1939 la Bucureşti. Valeria Seciu s-a îndrăgostit încă din copilărie de actorie. A fost fascinată de spectacolele de Teatru Radiofonic, apoi de cele de la Teatrul Municipal, viitorul Teatru Lucia Sturdza Bulandra. Încă de la vârsta de 6-7 ani asculta la Radio piese de teatru şi atât de mult i-au plăcut încât şi-a propus să devină actriţă. 

După absolvirea liceului, după ce a dat de două ori examen pentru a fi admisă la Facultatea de Istorie, s-a pregătit cu marea actriţă Liliana Tomescu, iar în perioada 1960-1964 a frecventat Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti, la clasa lui A. Pop Marțian, avându-l ca asistent pe Octavian Cotescu, cel care, ulterior, avea să-i devină soț. Printre colegii săi de promoție s-au numărat viitori actori de mare prestigiu, precum Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Florina Cercel, Mariana Mihuț, Rodica Mandache, Virgil Ogășanu.

După absolvirea Institutului, a jucat timp de doi ani la La Teatrul Național din Cluj-Napoca, în rolurile Lavinia din „Androcle și leul”, de G. B. Shaw, regia Janos Taub (1965) şi Domnița Anca în „Vlaicu Vodă”, de Alexandru Davila, regia Val Mugur (1966), potrivit radioromaniacultural.ro.

„Înainte să intru în Institut îmi era aproape imposibil să cred că voi avea curajul să devin actriţă – deşi ştiam, de la 10 ani ştiam, că eu asta trebuie să fiu, să devin.

Dar lumea mea, viaţa mea, totul mă ţinea departe de gândul ăsta şi faptul că nu mă puteam apropia de acel ceva de care simţeam că am multă nevoie”, a însemnat chiar o mare suferinţă. – Valeria Seciu într-un interviu pentru aarc.ro.

A intrat la teatru după două tentative eșuate la Facultatea de Istorie

A dat mai întâi examen la Facultatea de Istorie, dar simţea că nu acolo îi este locul. Aşa că a sunat-o pe actriţa Liliana Tomescu şi a rugat-o să o ajute să se pregătească pentru admiterea la Teatru. O văzuse în Pygmalion şi a cucerit-o încă de la prima replică, aşa că nu-şi imagina pe cineva mai potrivit să o ajute să o ia pe acest drum.

„A fost o mare îndrăzneală. I-am dat pur şi simplu un telefon. Şi a fost de o mare generozitate. Eu eram „nimeni, de nimeni.” Ea mi-a dat din fiinţa ei.” a povestit Valeria Seciu într-un interviu pentru Cronica română.

Citește și: De ce l-a așteptat Valeria Seciu doi ani pe Octavian Cotescu pentru a-și începe povestea de iubire

Avea doar 21 de ani când a fost admisă la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, după 2 tentative eşuate de a intra la Istorie şi câteva locuri de muncă ce nu aveau nicio legătură cu visele şi dorinţele ei.

În acel an, comisia de admitere era și maestrul Radu Beligan, iar tânăra a reușit să impresioneze prin talentul ei. 

„Eram foarte aspră, cu mine în primul rând, dar şi cu cei din jur, eram încrâncenată… De fapt, hotărâtă să înving. Încrâncenaţi eram toţi. Şi puţin speriaţi. Era timpul marilor actori… (…) Aveai la ce să te uiţi, dar şi de ce să te sperii. Erau atât de mari! Norocul – al nostru, al tuturor – a fost că am avut profesori 2 oameni extraordinari, total diferiţi ca personalitate.”  a declarat Valeria Seciu într-un interviu pentru aarc.ro.

Debutul şi l-a făcut alături de Ion Caramitru pe scena Teatrului Naţional Bucureşti în rolul Veronicăi Micle, în spectacolul Eminescu, regia lui Sică Alexandrescu.

Roluri de excepție, jucate de-a lungul timpului

Începând cu anul absolvirii, până în anul 1977, Valeria Seciu a jucat pe scena Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, în spectacole precum: ”Eminescu” (1964), de Mircea Ștefănescu, regia Sică Alexandrescu – rolul Veronica Micle, personajul Dona Elena din „Castiliana”, de Lope de Vega, regia Horea Popescu (1966), în ”Răzvan şi Vidra” şi ”Apus de soare” (1967), personajul Otilia din ”Enigma Otiliei” (1968), după George Călinescu, regia Ion Cojar, a fost Aglaia Epancina în ”Idiotul” (1969), după F.M. Dostoievski, regia Al. Finți, rolul Honey din ”Cui i-e frică de Virginia Wolf?” (1970), de Edward Albee, regia Michel Făgădău, personajul Margaret în „Fanny”, de G. B. Shaw, regia Mihai Berechet, (1970), a fost Cordelia în „Regele Lear”, de W. Shakespeare, regia Radu Penciulescu (1970), Corina în „Jocul de-a vacanța”, de Mihail Sebastian, regia Mihai Berechet (1971), a jucat în ”Pisica în noaptea Anului Nou” (1971), rolul Ana din „Valiza cu fluturi”, de Iosif Naghiu, regia Sanda Manu (1975), sau Lady Anne în „Richard al III-lea”, de W. Shakespeare, regia Horea Popescu (1976), rolul Amandei în ”Menajeria de sticlă”, de Tennessee Williams, regia Cătălina Buzoianu (2006), ”Macbeth”, de William Shakespeare, în regia lui Radu Penciulescu (2011).

În 1978 a decis să lase TNB pentru Teatrul Mic, unde a făcut o echipă remarcabilă cu regizoarea Cătălina Buzoianu şi a avut parteneri de scenă precum Ştefan Iordache, Dan Nuțu şi Gheorghe Visu. Printre rolurile memorabile făcute aici sunt cele din Pescărușul, Să îmbrăcăm pe cei goi, Maestrul şi Margareta, Nişte ţărani sau Doamna cu camelii.

După Revoluţie, Valeria Seciu a înfiinţat una dintre primele trupe independente, Teatrul Levant, unde a colaborat cu regizoarea Cătălina Buzoianu, la spectacolul ”Pelicanul”, după August Strindberg, o piesă montată într-un spaţiu neconvenţional, într-un depozit al Sălii Dalles (1995).

„Un teatru itinerant, fără trupă fixă, îţi lasă şansa să alegi oamenii, să-i aduni, să-i faci să existe împreună, pentru o vreme, într-un spectacol. E o experienţă bună… Dar e şi o provocare.

Levant propune ceva, deschide un drum, lasă urmă… Oricât de patetic ar suna, chiar lasă o urmă pe care, poate, va păşi altcineva odată… Cred că n-am greşit.

Chiar şi în momentele mele negre, de disperare, când nu mai înţelegeam de ce şi ce caut eu pe corabia asta, ceva din mine îmi spunea că n-am greşit, e bine ce fac.” a povestit Valeria Seciu într-un interviu pentru aarc.ro.

A interpretat de-a lungul carierei peste 70 de roluri în piese de teatru, în filme şi în teatrul radiofonic şi de televiziune. După anul 2000 a început să rărească apariţiile pe scenă, însă fiecare dintre acestea ajungeau instantaneu un succes, atât în faţa publicului, cât şi a criticilor.

Ultimul rol interpretat pe o scenă de teatru a fost în 2012, cel al mamei, în SatisFUCKtion, regia Theodorei Herghelegiu.

L-a iubit pe profesorul de actorie, cu care s-a căsătorit după absolvire

Valeria Seciu s-a îndrăgostit, încă din timpul studenţiei de profesorul său, Octavian Cotescu, cu care s-a căsătorit după absolvirea Institutului de Teatru.

Valeria Seciu a trăit o frumoasă idilă mai bine de două decenii alături de Octavian Cotescu, asta până la decesul lui fulgerător. Din acel an, mai exact din 1985, Valeria Seciu nu s-a mai căsătorit niciodată. Dragostea pentru cel care a fost tatăl unicului ei copil nu i-a mai permis sufletului să iubescă din nou.

Valeria Seciu s-a îndrăgostit încă din timpul studenției de profesorul său, între anii 1960-1964, cu care s-a și căsătorit după ce a absolvit Institutul de Teatru.

Într-un interviu pentru Taifasuri, acordat în urmă cu câțiva ani, actrița s-a confesat și a dezvăluit când a simțit fiorii iubirii pentru prima dată.

”Nu a fost un moment exact, lucrurile s-au petrecut în timp, dar aproape terminasem facultatea, eram în anul IV și, la scurtă vreme după absolvire, în 1964, ne-am căsătorit”, declara Valeria Seciu.

Adus în discuție mariajul cu Octavian Cotescu, tot pentru Taifasuri spunea că ”a fost o experiență foarte interesantă, pentru că el a continuat să-mi fie profesor, dar a făcut-o într-un mod extrem de delicat. N-am simțit în nicio clipă presiune sau o lecție continua”.

Admirația Valeriei pentru Octavian Cotescu a început cu mult înainte. Chiar actrița declara, la un moment dat, că până la 10 ani mergea foarte des la Teatrul Bulandra pentru al vedea pe `Octav`, așa cum îi spunea ea. Despre povestea lor cu iz idilic și despre anii fericiți trăiți împreună, Valeria Seciu vorbea cu împlinirea unei femei care a cunoscut adevărata dragoste.

“O, foarte romantic. Eu eram studenta îndrăgostită moartă de profesorul ei. Dar și profesorul o iubea pe studentă. însă legătura s-a realizat abia dupa absolvire“, detalia Valeria Seciu.

Pe scenă, cei doi au apărut împreună o singură dată, în Noaptea furtunoasă, o adaptare pentru televiziune a piesei lui Caragiale. Și-a trăit iubirea discret, departe de invidiile oamenilor. Soțul Octavian Cotescu a susținut-o și i-a purtat de grijă până la ultima lui suflare.

După aproape două decenii petrecute împreună, la doar 54 de ani, Octavian Cotescu a decedat în urma unui AVC provocat, se pare, de stresul profesional intens. Mare actriță a trecut prin momente pe care nici până la finalul vieții nu le-a putut uita. Și după ani de zile de la deces, Valeria Seciu susținea că este marea ei iubire și că îi va mulțumi pentru tot ce a făcut pentru ea.

”I-aș mulțumi pentru delicatețea lui, pentru umorul său, pentru bunătatea pe care o avea, dar nu în sensul de a face neapărat fapte bune, ci era bun pur și simplu. Oamenii simțeau asta și erau atrași de farmecul lui, avea o căldură interioară imensă, pe care o degaja natural, fără `teatru`, în jurul său”, preciza, pentru Taifasuri, regretata Valeria Seciu.

Premii impresionante obținute de-a lungul carierei

Valeria Seciu a obţinut Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România (1978), pentru rolul din filmul ”Înainte de tăcere”, o altă distincție importantă fiind medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”, care i-a fost atribuită actriței în anul 2000 de către președintele statului pentru merite deosebite în promovarea și interpretarea operei poetului, mai cu seamă prin intermediul spectacolului „Trecut-au anii”, recital de poezie și muzică susținut ani la rândul pe diverse scene alături de actorii Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan și de clarinetistul Aurelian Octav Popa.

A urmat Premiul UNITER 2002 pentru cea mai bună actriţă, cu rolul doamnei Bering, din spectacolul „Spirit”, în regia Cătălinei Buzoianu, jucat pe scena Teatrului Mic, iar în 2006, a primit Premiul UNITER pentru rolul principal din piesa ”Cum gândeşte Amy”, în regia Cătălinei Buzoianu.

La Gala Premiilor UNITER, din aprilie 2007, cariera actriţei a fost încununată, fiindu-i oferit Premiul de excelenţă pentru întreaga activitate iar doi ani mai târziu, tot la Gala Premiilor UNITER, Valeria Seciu a primit distincţia pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar pentru rolul Gloucester din ”Lear”, regizat de Andrei Şerban pe scena Teatrului Bulandra din Capitală.

Din vara anului 2014, Valeria Seciu a renunțat la cariera actoricească, retrăgându-se permanent de pe scenă, una din puţinele apariţii în public fiind cea din iulie 2015, când a primit o stea pe aleea actorilor din Piața Timpului din Capitală.

Tot în anul 2015, a fost decorată de către Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta în numele Majestăţii Sale Regale Regelui Mihai I al României, cu decoraţia regală „Nihil Sine Deo”, în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Castelul Peleş.

A suferit în tăcere

Retrasă de pe scenă şi din viaţa publică Valeria Seciu s-a luptat în ultimii ani cu mai multe probleme de sănătate, fiind răpusă de cancer.

„Am aflat cu tristețe că în dimineața zilei de 6 septembrie ne-a părăsit extraordinara actriță de teatru, film, radio și televiziune, Valeria Seciu.Vom reveni mâine cu detalii despre înmormântare. Dumnezeu să o ierte și să o odihnească“, a transmis UNITER, pe pagina de Facebook.   

Citește și: Actrița Valeria Seciu a murit. Era văduvă de la 46 ani. Fiul se retrăsese la Muntele Athos

Valeria Seciu și-a trăit bătrânețea în singurătate, deoarece singurul său fiu, Alexandru Cotescu, a ales calea monahală. Decizie pe care actrița a respectat-o în totalitate, ba chiar a susținut-o, oricât de greu i-a fost. Alexandru a povestit că a plecat în Grecia ca într-o vacanță, dar la Muntele Athos și nu s-a mai întors.

Actrița s-a stins din viaţă pe 6 septembrie 2022, în aceeaşi discreţie în care şi-a dus şi viaţa.