„Nu este doar o opțiune rentabilă, dar acest lanț muntos are o faună abundentă, situri culturale aflate în patrimoniul UNESCO, sate pitorești și noul traseu de drumeție Via Transilvanica”, explică aceștia.
Citește și: National Geographic: Pasionații de drumeții, să uite Alpii Elvețieni pentru acești munți din România
„Război”, pe atracția din România recomandată de TIME și National Geographic. Se asfaltează
Autoritățile din județul Mureș au aprobat pe 16 iulie 2025 construirea unei piste de biciclete pe toată Via Transilvanica. Vor fi asfaltați 94,4 km, pentru 70,55 milioane lei. Alte cinci județe prin care trece traseul unic vor face probabil același lucru.
Decizia asfaltărilor pe Via Transilvanica este contestată atât de inițiatorii proiectului, cât și de pasionații de drumeții.
„Asphalt baby
Marile tunuri pe care le dăm în România eu cred că sunt inspirate din modul de lucru al marilor branduri. Nu se încurcă un brand de haine să facă trei pantalonași și două hăinuțe specifice pentru locul unde se vor vinde.
Întâi se face o analiză temeinică la ce i-ar bucura pe cei mulți când își îmbracă noile hăinuțe, apoi câteva case de modă duc atenția unde să fie mai largi și unde mai strâmte și apoi începe o analiză efectivă: ce fel de material, cât de gros sau de subțire, ce calitate și câte și mai câte.
Dar atunci când se dă drumul la tambur și începe producția, purtăm și vara și iarna ciubote la modă, dacă trebuie. Nu mai este cale de întors.
Pe o nevoie reală de a ieși din mocirla noastră de veacuri, asfaltul a fost cea mai potrivită modă pe care să o consumăm, indiferent de prețul pe care îl vom plăti. Ni s-a făcut negru gudron în fața ochilor și autoritățile ar asfalta și pe lumea cealaltă pentru a primi respectul care i se cuvine unui adevărat învingător atent la nevoile comunității.
Și așa cum toți, în deciziile noastre importante, ne asumăm riscuri, și marile noastre tunuri se lasă cu câteva zile de închisoare și apoi poți să gătești liniștit.
PNDL-ul, de exemplu, a fost făcut exemplar. Toată țara s-a umplut de stații de asfaltare care puteau să toarne în două straturi și două lățimi diferite. Una mai groasă și mai lată pentru când sunt ai noștri și una mai subțirică pentru când nu sunt ai noștri.
Și betonul e bun, că nu mai erau stații de asfalt disponibile de vânzare și timpul de așteptare era prea mare. Se duceau banii pe apa sâmbetei fără să treacă prin buzunarele lor întâi. Și a început marea asfaltare cu folos, dar mai ales fără folos.
Cel mai trist este că sub această mâzgăleală de asfalt a căzut victimă și peisajul nostru cultural. Era bunul nostru cel mai de preț, pe care îl găsești pe toate pliantele care ne laudă țara noastră. Drumuri agricole, drumuri prin pădure, drumuri care nu duc nicăieri și nu vin de nicăieri sunt asfaltate fără discernământ.
S-au terminat banii din programul național, dar și-au dat seama că rezerva țării de asfalt încă e prea mare și acum și stațiile erau încă cam noi, că erau multe.
Când delegația care s-a întors de la Bruxelles și avea un plan de mobilitate plin de valori ca „mobilitate verde”, am și pus-o de un plan în care a dat strechea biciclistului în toate comunele din România și fiecare are de făcut 10 km de piste cu asfalt colorat, că-i acum la mare căutare.
Stabilitate și dezvoltare rurală pe o singură conductă, să nu se mai încurce cu schimbat setările.
Blestemată fie ziua când eu, cu bună credință, am dus un plan de acțiune când se fabrica PNRR-ul. Desigur că erau sume rezonabile care făceau Via Transilvanica, știu sigur, unul din cele mai bune produse din Europa și din lume.
Desigur că asta presupunea să rămână poteca înierbată, cu bandă de siguranță unde sunt drumurile cu trafic mare, cu poteci separate de drumurile forestiere, să ne putem face toți treaba sau să ne împlinim visul în pădure. Mai erau trecute și adăposturi inspirate din cultura populară și alte prostii ieftine care nu se potrivesc deloc cu viziunea de risipă grotească cu care ne dezvoltăm țara.
Desigur că autoritățile știau de la bun început că asfaltul este cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla.
Dar cine suntem noi să hotărâm ce este mai bine în județul și comuna lor? Așa că, după ce noi am construit-o, ei au turnat asfalt în multe locuri unde, înainte, se mergea foarte bine pe un plai sau un drum care îl foloseau oricum doar câteva văcuțe.
Așa că acum drumeții – că ei sunt cei care țin Via vie – se duc pe cărarea de pe lângă, făcută de văcuțe, că și ele merg greu pe asfaltul încins. Efortul pe un kilometru de asfalt fiind cât doi de cărare înierbată, unde puteau liniștite să meargă și bicicletele.
Nu avem cum să acoperim în vecii vecilor sustenabil toate pistele de biciclete. Nu-i de unde atâția bicicliști.
Ba dimpotrivă, este greu să nu mai ai și câte un gip sau ateveu care îți pune viața în pericol la ce viteze merg. Ea nu va fi atractivă nici pentru toți bicicliștii din întreaga lume, deoarece, cu o bicicletă electrică, stai pe loc 12 ore la încărcare sau rogi tot satul să-și scoată frigiderele din priză. Nu au cum să-și aducă bicicletele, că transportul este foarte neprietenos și, în general, noi nu avem experiență cu aceste lucruri.
Dar drumeții din toată lumea deja își fac rucsacii, pentru că deja Via Transilvanica depășește toată România la știri pozitive în ziarele din toată lumea.
Erau foarte bune câteva intervenții punctuale cu macadam, da’ ce faci cu atâta amar de burdihan nesătul, care acolo are ascunși banii cei mai mulți, sub asfalt, cu acordul necondiționat al nostru.
Rar vezi un trotuar, iar dacă vezi, este o cursă de obstacole într-un sat, și copiii lor toți i-au predat asfaltului, și când vin de la școală sunt în grija Bunuțului. În sfârșit, bătrânii noștri pot sta pe prispă, singuri 11 luni pe an, în fața caselor, fără să-i mai prăfuiască când trec mașinile cu copiii veniți acasă. E drept că viteza e cam mare și nu mai vezi exact cine e și „de-a cui îi”. Da’ așa-i cu dezvoltarea – e rapidă.
Ieri, județul Mureș a aprobat o pistă de bicicletă pe toată Via Transilvanica. 70,55 milioane lei pe 94,4 km. Alte cinci județe au pornit stațiile de asfaltare și vor face probabil același lucru.
Nu ne-au consultat și se folosesc de Via Transilvanica, dade dade se va justifica cumva această nesăbuință să asfaltezi tot-tot.
Nu reiese și nu am fost înștiințați ce se va face acolo, dar la acest preț ar trebui să pună nisip aurifer pe toată lungimea, dacă nu-i asfalt.
Ca să înțelegeți: Via Transilvanica a consumat până acum, în ultimii 7 ani, doar banii pentru aproape 5 km de drum agricol asfaltat sau pistă de biciclete.
Dar asta nu-i prea bine.
Opriți-vă, nebunilor. O stricați!”, postat Alin Useriu, inițiatorul proiectului Via Transilvanica, pe pagina sa de Facebook.
Suprapunerea unei piste de bicicletă pe un traseu care a fost gândit în primul rând pentru drumeție o să-l strice
„Am fost capturat de revoltă și simt nevoia să mai adaug ceva limpezime în ce-am vrut să zic.
Nu-mi pasă și nu vreau să vă mai povestesc despre lucrurile pe care deja le știți. Pot să-și asfalteze și raiul în care cred că vor ajunge, dacă asta cred că este mai bine pentru comunitate. Și nu sunt eu cel care să-i judece. Lăcomia ne va duce la pierzanie, și de asta îmi pasă.
Dar nu doresc să mă alătur și eu bocitoarelor, că înlemnesc și nu mai pot face nimic.
Suprapunerea unei piste de bicicletă pe un traseu care a fost gândit în primul rând pentru drumeție o să-l strice. Invers, pot merge și biciclete pe traseul nostru, și cu investiție de 10 ori mai mică putem să oferim una dintre cele mai frumoase experiențe din lume, într-un peisaj cultural unic, pe care îl avem la noi în România.
Peisajul acesta cultural este o consecință a culturii noastre populare, care este depozitul ADN-ului nostru.
Cu intervențiile noastre nesăbuite, dar nu neapărat cu intenții rele, îl pierdem. Via Transilvanica îl pune în valoare și are șansa să îl conserve, pentru că oferă un motiv suficient de mare – economic, dar mai ales social – să-i țină pe oameni acolo. Fără oameni, pierdem cu totul această lume.
Noi promitem această experiență, și dacă nu o putem arăta, căutăm alte județe care sunt dispuse să ne găzduiască pe termen lung acest proiect, care noi deja am arătat că funcționează.
Nu am fost consultați în cum să se facă aceste piste din județele Mureș, Suceava și Bistrița-Năsăud, și este, din punctul meu de vedere, absurd să nu consulți inițiatorul, dar să te folosești de numele proiectului.
Nu vreau să facem petiții și nu vreau să mă laude oameni care vor în acest fel să-și lustruiască intențiile lor politice. Îi avertizez că știu cum să mă păzesc și în petiții nu cred. Dar cred în dragul de țară care îl poți căpăta atunci când o iei la pas. Și atunci știi ce-i de făcut – și de mai vezi câteodată negru gudron înaintea ochilor.
Azi vă rog să intrați în clubul Oamenii Drumului.
Ajutați-mă, vă rog!
Și acum vă spun și o bucurie. Oare ce i-a apucat pe ăștia din Ciugud, care este prima comună asfaltată din România, să aibă grijă de Via Transilvanica și să cosească poteca înierbată?
Ne suprapunem pe drumul lor asfaltat, dar ne-au cosit și nouă, drumeților, un metru ca să putem merge pe marginea drumului.
Măi, ce oameni! Până acum, este prima comună întâlnită în drumul meu care a integrat Via Transilvanica și au înțeles să aibă grijă de ea”, a mai postat Alin Useriu.
Postările lui Alin Useriu despre pista de biciclete asfaltată pe Via Transilvanica au devenit virale și au generat zeci de comentarii critice.
