Universitatea din Ghent a prezentat un studiu în care au fost incluse date din 35 de state, printre care Austria, Belgia, Croația, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Israel, Italia, Lituania, Moldova, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția și Turcia.
Datele sugerează că un anumit polimorfism al angiotensinei poate fi considerat un element cu rol important în răspândirea COVID-19 și în rezultatul clinic al infecției în diferite populații europene.
Citește și De ce țările din Europa de Est sau cele scandinave sunt mai puțin afectate de epidemie
Prof. Maria Puiu, coordonator Disciplina Genetică la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara și coordonator al lDepartamentului Genetică medicală la Spitalul clinic de urgență pentru copii Timișoara, explică pentru Newsweek România cum influențează gena modul de acțiune al SARS CoV2.
„Într-adevăr, polimorfismul enzimelor care transformă angiotensina I și II (ACE 1 si ACE 2) poate explica diferențele geografice de afectare cu COVID-19”, susține prof. Maria Puiu.
Angiotensina este este un hormon puternic vasoconstrictor (determină îngustarea vaselor de sânge).
Se știe că enzima care transformă angiotensina (există angiotensina 1 și angiotensina 2) este implicată în infecția cu virusul Corona.
„Cercetătorii au dovedit deja că noul coronavirus intră în corpul nostru și se fixează de receptorii de pe suprafața celulelor din tractul respirator sau din tractul digestiv. Aceștia sunt receptori pentru ACE2 (angiotensin converting enzyme).
Receptorii ACE2 sunt proteine și deci codificate de o genă. Această genă poate avea variante diferite, prin mutații, de la un grup populațional la altul, variațiile fiind cunoscute sub numele de polimorfisme (mai multe forme diferite pentru aceeași genă). Iar gena determină variante ale unei anumite proteine”, spune prof.Maria Puiu.
Astfel, cel mai frecvent polimorfism al genei pentru receptorii de angiotensin-convertază este cel de tip I (de la Insertion) și respectiv D (de la Deletion).
Cercetările arată că persoanele care prezintă polimorfismul D au o evoluție mai blândă a COVID-19.
„Polimorfismul D nu este prietenos cu SARS CoV 2”, susține prof. Maria Puiu.
„Și da, acest polimorfism este prezent mai frecvent în Europa de Est și Centrală și mai rar în Europa de Vest, unde este mai prezent polimorfismul de tip I.”
Ce susțin oamenii de știință belgieni
Conform cercetătorilor de la Universitatea din Ghent, Belgia, ACE2 facilitează invazia virusului SARS pentru o replicare rapidă, iar membrana celulară a ACE2 se consumă astfel, ceea ce duce la deteriorarea acută a țesuturilor pulmonare.
Enzima care transformă angiotensina este caracterizată printr-un polimorfism rezultat prin tăiere (D) sau prin inserare genetică (I), ceea ce determină modificări ale concentrațiilor tisulare ale ACE. Mai pe scurt, „D” este asociat cu o manifestare mai redusă a ACE2.
„Deoarece acest polimorfism D / I are o variație geografică importantă, am postulat că variabilitatea distribuției genotipului D / I ar putea explica parțial prevalența variabilă a infecției COVID-19 în țările europene”, se arată în studiul cercetătorilor de la Universitatea din Ghent.
Aceste date sugerează că polimorfismul D / I poate fi considerat un factor în răspândirea COVID-19 și în rezultatul infecției în diferite populații europene și sunt conforme cu rolul ACE în infecțiile pulmonare cauzate de virusurile corona.
Genotipul ACE D / I poate influența cursul clinic al infecției.
De asemenea, menționează studiul Universității din Ghent, cele două țări din Asia afectate inițial de SARS CoV2, China și Coreea de Sud, sunt, de asemenea, caracterizate de frecvența redusă a polimorfismului D.
În Estul Europei, polimorfismul de tip D al ACE e prezent la 60-65% din populație.
În România, procentul este de 65,5%, ceea ce nu înlătură riscul infectării și nu exclude persoanele din categoria de risc crescut. Contează foarte mult în procesul clinic.
