Bolnavi şi depinzând de ajutorul altora, bătrânii devin adesea victime sigure ale înşelăciunilor. După doi ani de procese, moştenitorii unei orădence au dovedit că apartamentul acesteia a ajuns pe nedrept pe mâna patronilor unui azil din Bihor, care n-au avut nici măcar decenţa să anunţe familia atunci când octogenara a decedat. Şi care i-au ignorat, din interes, dorinţele exprimate în testament.
Povestea dubioasă petrecută în azilul "Decenţă pentru bătrâni" din Chişirid, comuna Nojorid, a început în primăvara anului 2020. Cu câteva luni înainte, la vârsta de 89 de ani, văduvă şi fără copii, Lenche Cuc era atât de slăbită încât nu se mai putea îngriji singură. Bolnavă şi de Alzheimer, până atunci fusese ajutată de o soră de-a sa, Jolan, cu trei ani mai bătrână, la rându-i fără soţ sau copii. În decembrie 2019, aceasta s-a recunoscut şi ea depăşită de situaţie, aşa că, la recomandarea unor medici, a dus-o pe Lenche la azilul din Chişirid, relatează ebihoreanul.ro.
Contractul de îngrijire a fost încheiat de Jolan, tocmai pentru că Lenche nu avea discernământ, şi tot ea a plătit taxele lunare. La azil, octogenara a mai fost vizitată doar de-o vecină şi de-o nepoată mai îndepărtată.
Coincidenţa a făcut ca cele două surori să moară la o săptămână distanţă, întâi Jolan, apoi Lenche, în primăvara anului 2020, fără să mai ştie una de alta. Revoltător e că, deşi ei au fost anunţaţi de decesul lui Jolan, administratorii azilului n-au mai spus nimănui de moartea lui Lenche. Nici puţinii oameni care o mai vizitau şi nici fratele ei din Germania n-au primit nici măcar un telefon.
Fără ştirea familiei, Lenche a fost înmormântată în cimitirul din Chişirid, chiar dacă avea un loc de veci pregătit în Oradea, lângă soţul ei. Vecinii şi rudele au aflat că femeia s-a dus în lumea drepţilor abia când nişte străini i-au spart uşa apartamentului din Oradea.
Atunci au aflat de la soţii care administrează căminul, Tudor şi Violeta Dragoş, că, imediat ce a ajuns în Chişirid, Lenche ar fi decis să se dea în întreţinerea lor, lăsându-le la schimb locuinţa.
Rudelor le-a venit greu să creadă asta, ştiind pe de-o parte că Lenche avea un testament prin care îşi lăsa apartamentul nepotului de frate din Germania, iar pe de altă parte că nu mai avea discernământ de multă vreme. În plus, în toată perioada în care, chipurile, au luat-o în întreţinere pe octogenară, cei doi n-au spus nicio vorbă niciunui vizitator şi nici n-au respins banii plătiţi de Jolan ca taxă de cămin!
Bănuiala că administratorii azilului au comis o escrocherie a fost confirmată şi de graba cu care soţii Dragoş au vândut apartamentul cu două camere din Rogerius, la un preţ sub media pieţei. În câteva zile, locuinţa a fost înstrăinată.
Moștenitorul bătrânei a dovedit escrocheria patronilor azilului
Hotărâte să nu-i lase cu "prada" pe cei doi patroni ai azilului, rudele lui Lenche Cuc au făcut o plângere penală la Parchetul Bihor şi totodată au deschis un proces civil la Judecătoria Oradea, cerând anularea atât a contractului de întreţinere prin care octogenara s-ar fi dat în grija soţilor Dragoş, cât şi a celui de vânzare de către aceştia a apartamentului. În timp ce plângerea penală n-a avut niciun rezultat, procesul civil s-a încheiat recent, în prima fază, cu victoria lui Alexandru Zsigmond, fratele din Germania al lui Lenche şi moştenitorul ei de drept.
Judecătoria a confirmat că soţii Dragoş au încasat atât costul lunar de cazare la azil de la sora lui Lenche, cât şi pensia acesteia, apreciind ca neverosimile susţinerile lor conform cărora defuncta le-ar fi cerut s-o ia în întreţinere pe motiv că familia nu avea grijă de ea. Prin faptul că sora ei Jolan plătea taxa lunară se dovedea că Lenche nu a fost uitată de familie.
În plus, se arată în sentinţa Judecătoriei, chiar dacă octogenara ar fi fost abandonată de soră, administratorii căminului trebuiau să rezilieze contractul de prestări servicii încheiat cu Jolan şi să nu mai încaseze de la aceasta taxa lunară. Or, soţii Dragoş n-au făcut nici una, nici alta!.
"În aceste condiţii, instanţa reţine că, la momentul semnării contractului de întreţinere, pârâţii nu au făcut altceva decât să îşi asume o obligaţie de întreţinere care deja le aparţinea, în calitate de administratori ai căminului de bătrâni. Practic, au urmărit să dobândească nuda proprietate asupra imobilului defunctei, fără să fie nevoiţi să îşi asume obligaţii suplimentare, câtă vreme de întreţinere se ocupa deja (sau cel puţin ar fi trebuit să se ocupe) Asociaţia, din taxele încasate de la rude şi din pensie", se arată în hotărârea instanței.
