EXCLUSIV Aberația DIICOT: Dosarul „10 august” ar putea fi desființat. Procurorul, chemat ca martor

Procurorul Bogdan Pîrlog, prim procuror militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, a explicat, pentru Newsweek România, de ce este aberantă chemarea sa ca martor în „10 august” și ce pericol reprezintă acest lucru pentru întregul dosar.

Pe de altă parte, miercuri, 18 decembrie, Bogdan Pîrlog, care s-a autosesizat și a deschis Dosarul "10 august", a înaintat procurorului șef interimar al DIICOT, Giorgina Hosu, procuroarea care a preluat acest dosar, un document în care explică motivele pentru care chemarea lui ca martor poate pune în pericol toată ancheta referitoare la evenimentele din Piața Victoriei, de acum doi ani.

În plus, în același document, procurorul militar mai atrage atenția că inclusiv modalitatea de citare a sa în dosar a fost făcută greșit de DIICOT, la domiciliu, nu la unitatea militară din care face parte, așa cum spune legea în cazul magistraților militari. Bogdan Pîrlog a precizat, pentru Newsweek România, că, din acest motiv, va face face plânge la Inspecția Judiciară pe numele Giorgianei Hosu, procurorul DIICOT din Dosarul „10 august”.

În documentul înaintat miercuri către DIICOT, procurorul militar Pîrlog susține că „în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. 4 lit. f CPP, administrarea probei testimoniale constând în audierea subsemnatului ca martor este inadmisibilă, fiind contrară legii, având în vedere că persoana propusă ca martor a avut calitatea de organ de urmărire penală în cauză, s-a sesizat din oficiu în cauză, a dispus începerea urmăririi penale și a administrat probe. În acest sens a se vedea și încheierile din data de 04 septembrie 2018, respectiv 29 ianuarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Secţia Penală în dosarul nr. 2018/54/2016”.

Magistratul le mai explică procurorilor DIICOT, în același document, că „procurorul care a efectuat urmărirea penală în cauză nu poate fi audiat în calitate de martor în aceeași cauză, deoarece, detaliind categoriile de participanți în procesul penal enumerate la art. 29 CPP, legiuitorul a inclus procurorul în categoria „organele judiciare” (conform art. 30 CPP), spre deosebire de martor, inclus în categoria „alți subiecți procesuali” (conform art. 34 CPP). Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 29-34 CPP rezultă, fără niciun dubiu, că pot fi audiate ca martori în primul rând persoane care nu au altă calitate în cadrul procesului penal.

Astfel, nu ar putea fi audiat ca martor în apel judecătorul care a judecat fondul, chiar dacă acesta are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă, ori însuși inculpatul. În cazurile în care legiuitorul a considerat că pot fi audiate ca martor anumite categorii de participanți în procesul penal, care anterior au avut o altă calitate, a stabilit expres acest lucru, cum ar fi în cazul de la art. 114 alin. 4 CPP, unde se prevede că pot fi audiați ca martori organele speciale de constatare enumerate la art. 61 și 62 din CPP.”

Pe de altă parte, conform documentului care a ajuns miercuri dimineață la DIICOT, „procurorul însă, chiar și atunci când se sesizează din oficiu, rămâne, potrivit legii, organ judiciar cu atribuții depline în ceea ce privește activitatea de urmărire penală și nu devine un simplu „organ special de constatare”. De altfel, și procesul-verbal de sesizare din oficiu al procurorului are un alt caracter și un alt sediu al reglementării (art. 292 CPP.) decât procesele-verbale încheiate de organele speciale de constatare (art. 61 și 62 din CPP).

Faptul că art. 114 alin. 1 CPP prevede că poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală nu permite organelor judiciare să se audieze ca martori între ele sau chiar pe ele însele, principiul conținut de art. 5 alin. 1 CPP și dispoziția expresă a art. 104 CPP interzicând astfel de procedee.

Potrivit art. 292 CPP, faptul că un procuror află, în această calitate, despre săvârșirea unei infracțiuni, pe altă cale decât cea a sesizării de către o altă persoană, are drept consecință obligația sa de a se sesiza din oficiu (omisiunea sesizării fiind infracțiune) și de a întocmi un proces-verbal în acest sens (care nu este mijloc de probă, ci act de sesizare), aspectele constatate urmând a fi probate apoi prin mijloacele de probă prevăzute de lege, nu prin depoziția autorului procesului-verbal de sesizare din oficiu.

Principiul rămâne același și nu poate fi eludat – chiar și în cazul în care, ulterior, cauza este repartizată altui procuror ori ajunge în altă fază a procesului penal – întrucât procurorul află respectivele aspecte în calitate de organ de urmărire penală, nu de persoană particulară, și îndeplinește în cauză un act procedural esențial, care îi conferă efectiv și definitiv calitatea de organ judiciar în cauză.

Pentru un raționament similar, nu poate fi audiat în cauză în calitate de martor nici procurorul care cunoaște anumite aspecte de fapt despre care a aflat ca urmare a administrării de probe în cauză în calitate de organ de urmărire penală. Prin urmare, nu poate fi admis artificiul audierii în calitate de martor a unui organ judiciar, în speță procuror, în condițiile în care art. 104 CPP enumeră limitativ categoriile de participanți în procesul penal care pot fi audiați în cauzele penale, iar organele judiciare nu se regăsesc între acestea.”

În concluzie, mai arată Bogdan Pîrlog, în documentul trimis către DIICOT, „pentru aceste motive, proba cu audierea ca martor a procurorului care s-a sesizat din oficiu și a efectuat acte de urmărire penală în cauză este contrară legii, fiind inadmisibilă, potrivit art. 100 alin. 4 lit. f CPP.

Mai mult, dacă aș fi avut calitatea de martor în cauză, atunci m-aș fi regăsit în starea de incompatibilitate reglementată la art. 65 alin. 1 rap. la art. 64 alin. 1 lit. c CPP. O astfel de situație poate fi considerată ca una care ar atrage desființarea actelor procesuale efectuate de către subsemnatul în cauză și a celor subsecvente acestora (adică toată urmărirea penală).

În acest context, și ținând cont că am fost citat ca martor de către un polițist, atrag atenția asupra faptului că, potrivit art. 324 alin. 3 CPP rap. la art. 56 alin. 3 lit. d CPP, procurorul DIICOT care efectuează urmărirea penală în cauză poate delega, prin ordonanță, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte determinate de urmărire penală, indicate de procuror, iar nu a urmăriri penale în general.”

În final, procurorul Bogdan Pîrlog cere procurorilor DIICOT ca „având în vedere atribuțiile funcției pe care o exercitați, solicit să verificați dacă citarea subsemnatului s-a efectuat în baza dispozițiilor date de procurorul care efectuează urmărirea penală în cauză sau din inițiativa organului de cercetare penală și să luați măsurile care se impun pentru infirmarea actelor nelegale privind audierea subsemnatului în calitate de martor și efectuarea în continuare a actelor de urmărire penală în condiții de legalitate.

Pîrlog: „S-ar putea încearca crearea artificială a unor nulități care să ducă, până la urmă, la desființarea întregii urmăriri penale”

Într-un scurt interviu oferit, miercuri, pentru Newsweek România, Bogdan Pîrlog a explicat demersul pe care l-a făcut către DIICOT, precum și ce pericol ar presupune pentru „10 august” citarea sa, în calitate de martor, în acest dosar.

Newsweek România: Ați fost citat de DIICOT să dați declarații de martor în Dosarul „10 august”, pe care dvs. l-ați deschis, prin autosesizare, imediat după evenimentele de la Protestul Diasporei. Ați făcut astăzi (18 decembrie 2019) un răspuns către DIICOT în care precizați că au procedat nelegal și că poate fi pus în pericol tot dosarul. Chiar și așa, DIICOT poate merge înainte cu această procedură în privința dvs.?

Bogdan Pîrlog: Ei pot face ce vor, dar, atunci, pot răspunde chiar penal. Nu este ceva opțional.

De ce credeți că v-au citat în dosar?
Ori din necunoașterea sau neînțelegerea dispozițiilor legale, ori din cauza lipsei de experiență în lucrarea dosarelor, atât din partea persoanelor care sunt procurori de caz, cât și din partea polițiștilor delegați în acest caz.

Așa cum spuneți în documentul pe care l-ați trimis miercuri către DIICOT, dacă sunteți citat ca martor, toate probele administrate în Dosarul „10 august” se pot lovi de nulitate.
Sunt niște probleme foarte serioase. În primul rând: de ce dosarul are număr de 2019, când el a fost deschis în 2018? Are număr de 2019 pentru că deja s-a dat soluție în dosarul inițial, pe care ei l-au folosit ca pretext ca să ia de la Parchetul Militar Dosarul „10 august”?

Ar mai putea fi o altă cauză?
Nu am elemente să mă pronunț, dar ar putea fi interpreetată și în sensul că ar fi o încercare a punerii mele într-o stare de incompatibilitate, în eventualitatea în care dosarul s-ar reîntoarce la Parchetul Militar, deși oricum nu s-ar întoarce la Parchetul Militar al Tribunalului Militar București, ci tot la Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General, iar eu nu sunt la Secție. Sau ar putea fi interpretat că se încearcă crearea artificială a unor nulități care să ducă, până la urmă, la desființarea întregii urmăriri penale, pentru a justifica faptul că un an și jumătate n-au fost în stare să finalizeze acest dosar.

Asta ar duce la reluarea, de la zero, a acestui dosar.
Nu știu ce s-ar mai putea lua de la capăt, pentru că sunt anumite acte penale care nu mai pot fi refăcute, din motive obiective.

Nu poate fi și ideea „ingenioasă” a unora de a scăpa niște oameni de răspundere penală?
Îmi este foarte greu să anticipez ce este în mintea Georgianei Hosu (procuror- șef interimar al DIICOT și procuror de caz în Dosarul „10 august”). Realmente, avem sisteme de gândire diferite. Nu știu dacă dumneaei urmărește un fir logic în ceea ce face sau încearcă să iasă cu orice preț în față, soluționând un dosar mare, dar cam atât poate.

Pîrlog a incomodat cu „10 august“

Bogdan-Ciprian Pîrlog, prim-procuror adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București și magistratul care s-a autosesizat din oficiu și a deschis dosarul „10 august“, a ajuns, în 6 septembrie 2019, la judecata CSM. Inspecția Judiciară l-a acuzat pe Pîrlog de „manifestări care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției“.

Concret, inspectorii judiciari invocă un comunicat de presă transmis, în data de 30 martie 2019, de către Asociația Inițiativa pentru Justiție, condusă de Ciprian Pîrlog, în care erau relatate unele declarații făcute de procuror în cadrul unei întâlniri oficiale cu președintele Klaus Iohannis, în cadrul unei dezbateri pe teme de justiție organizate la Cotroceni.

Pîrlog critica, atunci, înființarea Secției „pentru a asigura impunitatea magistraților corupți, agreați de putere, cu riscul refacerii rețelelor de corupție din anii ‘90 și din prima partea a anilor 2000 și pentru a acționa ca un organ represiv, care să poată fi folosit împotriva magistraților incomozi“.

Pîrlog a deranjat și CSM, în special pe președinta Lia Savonea, după ce, la 1 octombrie 2019, a depus la Parchetul General o plângere penală în care o acuza pe aceasta de uzurparea funcției și de abuz în serviciu.