Un elicopter Black Hawk aparținând forțelor armate americane a aterizat forțat joi dimineață, la ora 10.00, în Piața Charles de Gaulle din București.
Știrea a ajuns rapid în toate publicațiile respectabile românești și, după ce am răsuflat cu toții ușurați că în incident au fost avariați doar doi stâlpi de iluminat public și o dubă, au început să curgă toate glumele posibile legate de subiect pe Facebook.
Citește și: FOTO Elicopterul american aterizat în centrul Bucureștiului, făcut de râs pe internet
Am răsuflat și mai ușurată după decizia de a se anula parada de Ziua Aviației, având legături destul de strânse cu domeniul și fiind beneficiar direct al consecințelor acestor manifestații, respectiv curse întârziate în anii precedenți din pricina zborurilor de demonstrație care se desfășurau deasupra Capitalei.
Cu toate aceste informații la îndemână, de care n-am ținut cont nicio secundă, am plecat liniștită de-acasă la ora 13.00 cu gândul să ajung de la Universitate la Romexpo în maxim 40 de minute cât calculasem că aș face.
De la stația Colțea, ruta directă este Universitate – Romană – Piața Victoriei – Charles de Gaulle – Arcul de Triumf – Piața Presei Libere, traseu pe care circulă autobuzul 361 și expresul 783.
M-am suit în 361 mulțumită că voi întârzia cel mult o oră în locul unde aveam treabă, însă la stația Romană șoferul de autobuz ne-a spus că traseul autobuzului va fi deviat din pricina incidentului de la Piața Charles de Gaulle.
Stupefacție totală, mai ales din partea mea, care nu citisem despre eveniment decât cu jumătate de oră înainte. O parte dintre călători s-au dat jos, o doamnă mai în vârstă l-a întrebat pe șofer „da’ n-au luat încă parașuta aia căzută de-acolo?”, semn că informația circulă precum transportul în comun în București, iar la mine a intervenit instinctul de supraviețuire balcanic care a decretat că undeva tot trebuie să ajungem, n-are rost să mă dau jos.
Tot transportul public, deviat
La Piața Victoriei, alți călători confuzi care se adunaseră în număr destul de mare în stație, au năvălit în autobuz întrebând pe unde circulă, mulți dintre ei dorind, ca și mine, să ajungă la Piața Presei.
Șoferul s-a dat jos din nou, ne-a zis că nu ajunge direct în Piața Presei și că ruta va fi prin Floreasca, Barbu Văcărescu și Piața Băneasa, cu capătul la complex Băneasa, specificând că toate mijloacele de transport sunt deviate din Piața Victoriei către Floreasca pentru a ocoli Piața Charles de Gaulle.
Reacția oamenilor a fost una previzibilă, mulți calculând o reconfigurare mentală a traseului. Instinctul a fost să mă dau jos și să iau metroul până la Charles de Gaulle, dar în punctul ăla eram sigură că singura soluție va fi să merg pe jos până la Romexpo, variantă de care n-am fost deloc încântată, pentru că afară nu era aer condiționat, ci doar 34 de grade.
Cât a dat lămuriri șoferul, am intrat rapid pe site-ul STB și pe pagina de Facebook să văd dacă există vreun anunț.
Nimic pe prima pagină, ultimele informații fiind din data de 14 iulie. Cu speranță în suflet că voi găsi ceva care mă va duce din Băneasa către Romexpo, am rămas la decizia inițială și astfel am pornit de la Piața Victoriei, am făcut dreapta către Ștefan cel Mare, apoi stânga către Floreasca, iar la Promenada autobuzul a întors sub pod ca să continue pe Barbu Văcărescu spre Piața Băneasa.
Tot acest periplu a durat în jur de o oră cu două stații, pe care nu cred că le-ar fi avut dacă alte două doamne nu ar fi rugat să oprească. De bun augur pentru mine, mai ales că pe Calea Floreasca am petrecut vreo patruzeci de minute, circulația fiind bară la bară.
„Americanii ne lipseau nouă”
După o oră de mers cu autobuzul, timp în care am observat stațiile relativ aglomerate și remarcile de genul „americani ne lipseau nouă”, „acum trebuia să fiu la...”, „unde merge ăsta, mamă, că
nu-i pe unde trebuie, eu unde să mă dau jos?”, „o să întârzii” am ajuns într-un final, nu la fel de glorios ca al armatei americane, la Piața Băneasa.
De aici aveam trei alternative. Prima, să merg pe jos, ceea ce am exclus din start pentru că nici la ora 14 nu era aer condiționat afară. A doua, să merg la stația de la Aeroport Băneasa și a treia să ma duc la stația Pod Băneasa.
Am ales a treia variantă pentru că de-aici aveam alte două variante, ca într-un quest. Să-mi iau o shaorma de la Shaorma Băneasa sau o merdenea de la patiseria de vis-a-vis de shaormerie, pentru că se făcuse ora prânzului și pentru cei plecați în pribegie prin București.
Am ales o merdenea studențească și am mers spre Pod Băneasa. În stație erau vreo 15 persoane și am considerat că e cazul să întreb de când stau acolo și dacă a trecut vreun autobuz. Mi s-a răspuns că da și cam în cinci minute a apărut autobuzul 331 ca o veste bună.
La ora 14:40 am ajuns la Piața Presei, cu oră mai târziu decât estimasem, după două autobuze schimbate și un carusel emoțional de stări de confuzie, revoltă, nemulțumire, foame, sete și resemnare.
La ora 16:00, când a trebuit să mă întorc spre casă, deja se circula normal, elicopterul fiind tras pe dreapta în Piața Charles de Gaulle.
Pentru cine nu este din București și a avut drum către zona de nord cu transportul în comun, cu siguranță a fost un calvar, în mod special pentru călătorii care luau expresul de la Piața Presei către aeroportul Otopeni.
