Cornel Dinicu, de la Ferma Dacilor, ar fi furat, în anul 2000, 500.000 de dolari şi un kilogram de aur din portbagajul mașinii lui Mihai Bucurenciu, un alt interlop.
Devenit cunoscut după episodul "Portbagajul", Mihai Bucurenciu a fost, mulți ani, unul dintre cei mai cunoscuți interlopi din România.
Cum a murit interlopul de la care Dinicu de la Ferma Dacilor ar fi luat 500.000 $ și 1 kg de aur
Pentru că hoțul fusese prins și torturat de mai mulți prieteni ai păgubitului, Bucurenciu a fugit din țară și a devenit astfel unul dintre cei mai căutați infractori.
Condamnat la 10 ani, acesta a revenit în țară după șase ani de exil și a fost încarcerat. După eliberare, acesta a încercat să pună pe picioare mai multe afaceri, însă necazurile din tinerețe și-au spus cuvântul, iar acesta s-a îmbolnăvit grav. Boala i-a afectat, în cele din urmă, pancreasul, iar Bucurenciu a murit la numai 64 de ani, în septembrie 2020.
Afacerea Portbagajul
În ianuarie 2000, Cornel Dinicu, 30 de ani, Claudiu Paraschiv, 30 de ani, și Valentin Răducanu ar fi spart geamul unui autoturism Mercedes care staționa pe Splaiul Independenței din București și ar fi furat din portbagajul acestuia două genți în care s-ar fi aflat 420.000 de dolari, 30.000 de mărci germane, 120 de milioane de lei (echivalentul actual a 12.000 de lei) și circa 300 de grame de bijuterii din aur, conform acuzațiilor oficiale aduse de procurori în dosarul de furt calificat în dauna proprietății judecat la Tribunalul București, conform ProTV.
Dosarul a pornit însă de la plângerea lui Răducanu, conform căreia ar fi fost sechestrat și abuzat fizic de câteva persoane timp de o lună pentru a furniza informații legate de acel furt. În urma scandalului șeful Poliției București, generalul Mircea Bot, a fost destituit.
În anul 2000, un membru al lumii interlope bucureştene a reclamat la poliţie furtul unui kilogram de bijuterii şi 420.000 de dolari. Acesta a fost începutul a ceea ce ulterior s-a numit „Afacerea Portbagajul”, potrivit anchetei „România, te iubesc!” difuzată în anul 2021.
Alexandru Ilie, zis Sandu Geamănu: „Era vorba despre un fost springer de case care a murit, hoţ de case, spărgător - Da, spărgător de case, care punând mâna pe un capital, s-a plafonat şi a intrat în afaceri.”
Mihai Bucurenciu, un fost spărgător, deţinea la ora aceea o discotecă în Regie şi o fabrică de termopane şi era prieten cu primarul Ion Dinuţă.
Alexandru Ilie, zis Sandu Geamănu: „Primarul sectorului 6 din timpul PNTCD-ului, unde şi-a deschis o fabrică, PROLUX, de termopane şi primarul a dat ordin să se dărâme toate chioşcurile care strică fața şi să se facă din termopan. Firma Prolux era vizavi de primărie. I s-a furat de către anumiţi sportivi care aveau ca zonă de influenţă Regia: Dumars, Max. I-au luat banii- 420.000 de dolari.”
Sandu Geamănu a fost chemat să recupereze banii care erau destinaţi campaniei electorale din acel an şi a găsit repede hoţii.
„Am mers la ei acasă, am intrat în posesia lor, i-am invitat jos, şi le-am spus care-i situaţia: "sunteţi nişte hoţi proști."
Banii erau de negăsit.
Sandu Geamănu: „I-a luat Dinicu Cornel, el fiind bodyguardul unui senator de Călăraşi, Tărăcilă, la timpul respectiv era poziţionat şi susţinut politic, fostul ministru de Interne, îi acorda protecţie fiicei.
Am încercat să recuperăm banii, am încercat să-i forţăm, am încercat să-i interpelăm şi pe ceilalţi, au fost nişte alergături, nişte lupte. Ei, într-un final au apelat la Nicu Gheară. Bucurenciu a încercat să ajungă prin relaţiile lui la ministrul de Interne care era atunci domnul Dudu Ionescu, a încercat să se pună pe rol furtul, dar a intervenit la momentul respectiv generalul Bot şi s-a dispus arestarea mea şi sunt mai mult ca sigur că o parte din bani a ajuns la el.
La nivelul conducerii Ministerului de Interne s-au lansat acuzaţii de corupţie şi legături cu lumea interlopă. Banii nu au mai apărut niciodată.”
„Banii au fost împărţiţi de poliţişti şi hoţi", credea Bucurenciu.
Sandu Geamănu a fost arestat şi condamnat la 10 ani închisoare din care atunci a executat 7 ani.
Războaiele teritoriale dintre grupări și clanuri
Începutul anilor 2000 găseşte Bucureştiul într-o situaţie dificilă: convulsiile economice şi sociale şi slăbiciunea statului au dus la crearea unor reţele infracţionale greu de imaginat.
Sandu Geamănu: „Fiecare îşi avea locul lui. Dacă unul dintre ei, din aceste clanuri trebuia să poarte o discuţie într-o zonă unde locuiam eu, respectiv sectorul unu, trebuia să fiu şi eu anunţat. Dacă eu aveam o problemă în altă zonă unde erau aceste clanuri, trebuia să anunţ, era vorba despre respect reciproc.”
În fiecare cartier şi-au făcut apariţia familii, grupări infracţionale care, în funcţie de numărul membrilor, dar şi de conexiunile în stat, căpătau putere.
Mihai Pitulescu - fost şef Direcţia Investigaţii Criminale IGPR: „Nu există grupări care să nu relaţioneze cu alte grupări. Chiar dacă la un moment dat sunt rivale. Au început lupte de împărţire a teritoriului care uneori au luat forma unor adevărate războaie de stradă cu sute de membri implicaţi.”
Sandu Geamănu: „Când există spaţii goale, imediat în secunda doi se ocupă. Cine poate, oase roade.”
